Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Când ai eliminat imposibilul, tot ceea ce rămâne, oricât de improbabil ar părea, trebuie să fie adevărul.

Când ai eliminat imposibilul, tot ceea ce rămâne, oricât de improbabil ar părea, trebuie să fie adevărul.

Nu este nimic mai înşelător decât un fapt evident.

În sufletul omului celui mai placid există ciudate răbufniri de sălbăticie. Mă consider o natură sensibilă şi mi s-a întâmplat de multe ori să mi se umezească ochii în faţa unui iepure rănit. Acum însă mă stăpânea setea de sânge. M-am trezit în picioare, descărcând o puşcă după alta şi încărcând din nou, urlând sălbatic şi râzând ca un nebun. Toate cele patru puşti ale noastre făceau un masacru îngrozitor.

Unle fapte trebuie să fie suprimate, sau cel puţin trebuie respectat un simţ just al proporţiilor la tratarea lor.

S-ar putea ca tu însuţi să nu fii luminos dar să fii un conducător pentru lumină. Unii oameni, fără să fie genii, au o putere remarcabilă de a stimula geniul în alţii.

Dintre toate fantomele, umbrele vechilor iubiri sunt cele mai dureroase.

Totuşi, ca să duci arta pe cea mai înaltă culme a ei, e necesar ca gânditorul să poată folosi toate faptele care i-au fost aduse la cunoştinţă; iar acest lucru implică, aşa cum îţi vei da şi tu repede seama, o cunoaştere a tututor lucrurilor, ceea ce este o realizare oarecum rară, chiar şi în aceste zile de educaţie gratuită şi de enciclopedii.

Dintr-o picătură de apă, un logician trebuie să deducă posibilitatea existenţei Oceanului Atlantic sau a Cascadei Niagara, fără să le fi văzut şi fără să fi auzit de nici una dintre ele.

Greşeala imensă – de a trage concluzii fără a avea informaţia necesară.

Mai înainte sau mai pe urmă, va veni o vreme cât pentru fiecare adăugire la cunoaştere, vei uita ceva ce ai ştiut înainte. De aceea este foarte important să nu laşi ca faptele inutile să le îndepărteze pe cele utile.

Mediocritatea nu cunoaşte nimic mai presus de ea însăşi, însă talentul recunoaşte instantaneu geniul.

Unde nu este groază, nu este nici imaginaţie.

Lumea este plină de lucruri evidente pe care nimeni, nicicum nu le observă.

Viaţa este infinit mai ciudată decât orice mintea omului ar fi putut inventa.

Lumea e plină de minunăţii mărunte, pe care însă prea puţini fac efortul de a le băga în seamă.

Când moralul este scăzut, când zilele par întunecate, când abia dacă mai merită să speri, pur şi simplu urcă pe o bicicletă şi ieşi la o plimbare pe drum, fără să te gândeşti la nimic altceva decât călătoria pe care o întreprinzi.

Sir Arthur Conan Doyle

A fost trimis la Stonyhurst, o școală a iezuiților, la vârsta de 9 ani, deși când a absolvit-o în 1875 el abandonase deja creștinismul pentru a deveni un agnostic.
Sir Arthur Conan Doyle s-a născut la 22 mai 1859 în Edinburgh, din părinți irlandezi care emigraseră în Scoția. A fost un romancier britanic, celebru pentru a-l fi creat pe Sherlock Holmes – primul detectiv care apare într-o serie de romane polițiste. În afara acestora, Sir Arthur Conan Doyle a fost autorul a numeroase povestiri știintifico-fantastice, romane istorice, piese de teatru, romane de dragoste, poezie și texte inspirate direct din realitate (non-fiction).
Din 1876 până în 1881 a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh, inclusiv o perioadă de practică petrecută la Aston (acum parte a districtului Birmingham). După absolvire s-a angajat ca doctor pe un vas care se îndrepta spre coasta Africii de Vest; în 1882 și-a deschis un cabinet la Plymouth. Și-a luat doctoratul în 1885.
Ducea lipsă de pacienți și își umplea timpul dintre două consultații scriind povestiri. Prima povestire a publicat-o în Chambers’s Edinburgh Journal înainte să împlinească 20 de ani.
Abia după ce și-a mutat cabinetul la Southsea Doyle s-a dedicat cu seriozitate literaturii. Prima operă semnificativă a fost A Study in Scarlet [Un studiu în roșu] în care apărea pentru prima oară Sherlock Holmes, un erou inspirat de persoana lui Joseph Bell, un fost profesor al său de la universitate. Rudyard Kipling l-a felicitat pe Doyle pentru acest succes și l-a întrebat: „Oare e vorba de bătrânul meu prieten, Dr. Joe?” În perioada cât Doyle a locuit la Southsea a contribuit la formarea Portsmouth Football Club, el fiind primul portar amator al acestei echipe.


În 1885 s-a căsătorit cu Louise Hawkins, care suferea de tuberculoză și a murit în 1906. S-a recăsătorit cu Miss Jean Leckie în 1907, cu care se întâlnise de fapt încă din 1897 și de care se îndrăgostise. Doyle a avut în total cinci copii, doi cu prima soție (Mary si Kingsley), și trei cu a doua (Jean, Denis și Adrian).
În 1890 Doyle a obținut o diplomă în oftalmologie la Viena; în 1891 s-a mutat la Londra pentru a deschide un cabinet de oftalmologie. A avut astfel mai mult timp pentru scris dar în noiembrie 1891 îi scria mamei sale: „Mă gândesc să-i vin de hac lui Holmes… s-o închei odată pentru totdeauna cu el. De fapt el mă împiedică să mă concentrez asupra unor lucruri mai importante.” În decembrie 1893 și-a pus planul în aplicare pentru a se dedica scrierii unor romane istorice, sacrificându-l pe Holmes într-o scenă în care acesta îl înfrunta pe profesorul Moriarty, dușmanul lui de moarte. Amândoi sar într-o cascadă și își găsesc sfârșitul în povestirea „Ultima problemă”. Publicul a reacționat însă prompt și Doyle a fost forțat să revină asupra deciziei sale. În povestirea „The Adventure of the Empty House”, Doyle a recurs la o explicație ingenioasă pentru a-l „reînvia” pe Holmes, și anume că doar Moriarty a murit, iar Holmes, care avea și alți dușmani, a preferat să o facă pe mortul. Sherlock Holmes este personajul principal în 56 povestiri și patru romane a lui Doyle.


A fost ridicat la rangul de cavaler pentru serviciile sale medicale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial din Africa de Sud și pentru faptul că a susținut public războiul.

În ultima parte a vieții sale Doyle a fost atras de spiritism în așa măsură că a scris un roman cu profesorul Challenger pe această temă: Țara ceții. Un episod mai ciudat al acestei perioade l-a reprezentat publicarea cărții Sosirea zânelor (1921): se pare că Doyle era convins de veridicitatea fotografiilor cu zâne din basmele Cottingley, surprinse de el în niște fotografii pe care le-a reprodus în carte, împreună cu teorii despre natura și existența zânelor și spiridușilor. Această carte a constituit motivul interzicerii în Uniunea Sovietică a colecției sale de povestiri The Adventures of Sherlock Holmes în 1929, sub acuzația de ocultism. Din fericire interdicția a durat scurtă vreme.
Pasiunea pentru spiritism și ocultism a fost cultivată în zeci de ani fiind consolidată de cele 14 lucrări scrise pe această temă, două dintre ele puse pe hârtie spre sfârșitul vieții, dintre care mai amintim: ”The New Revelation” (1918), ”The Vital Message” (1919),  ”The History of Spiritualism” (1926), ”The Edge of the Unknown” (1930).


Doyle a fost prietenul magicianului american Harry Houdini, un oponent de marcă al mișcării spiritiste. Deși Houdini insista asupra ideii că mediile spiritiste se folosesc de anumite trucuri, Doyle a fost convins că Houdini însuși posedă puteri supranaturale, o părere exprimată în cartea sa Granița necunoscutului. Se pare că Houdini nu a reușit să-l convingă că folosea doar elemente de scamatorie, în fața unui public insuficient de antrenat ca să-și dea seama că era tras pe sfoară.
Arthur Conan Doyle a murit în 1930 ca urmare a unui atac de cord și este înmormântat în cimitirul bisericii din Minstead, în New Forest, Hampshire, Anglia.
O statuie a fost ridicată în onoarea sa la Crowborough Cross în Crowborough, East Sussex, Anglia, unde Sir Arthur a trăit timp de 23 de ani. O statuie a lui Sherlock Holmes poate fi văzută in Picardy Place,

Statuia lui Conan Doyle din Crowborough

Edinburgh, Scoția, aproape de casa unde s-a născut Conan Doyle. Colecția povestirilor cu faimosul detectiv și al său asistent dr. John H.

Statuia lui Conan Doyle din Crowborough (Suedia)

Watson cuprinde patru romane și 56 de povestiri și nuvele, printre care: ‘‘The Sign of Four” (1890), ”The Adventures of Sherlock Holmes” (1892), ”The Memoirs of Sherlock Holmes” (1894), ”The Hounds of Baskervilles” (1901), ”The Return of Sherlock Holmes” (1905), ”The Valley of Fear” (1915), ”His Last Bow” (1917), ”The Case-Book of Sherlock Holmes” (1927).
Arthur Conan Doyle a scris în paralel romane istorice, povestiri diverse, între care: ‘‘Micah Clarke” (1888), ”The White Company” (1891), ”The Great Shadow” (1892), ”The Refugees” (1893), ”Rodney Stone” (1896), ”Uncle Bernac” (1897), ”Sir Nigel” (1906).
Pe lângă romanele polițiste din seria Sherlock Holmes, autorul este renumit pentru ”Aventurile profesorului Challenger”, din care fac parte mai multe nuvele: ”The Lost World” (1912), ”The Poison Belt” (1913), ”The Land of Mist” (1926), “When the World Screamed” (1928), “The Disintegration Machine” (1929).
Scriitorul și-a expus valorile sale în autobiografia ”Memories and Adventures” (1924), iar despre importanța cărților în viața sa a scris în volumul intitulat ”Through the Magic Door” (1907).
Cărțile pline de mister ale scriitorului au beneficiat în ultimii ani, de o serie de ecranizări pline de succes. Primul film ”Sherlock Holmes”, sub marca Warner Bros, a fost lansat în 2009, fiind produs de Lionel Wigram și regizat de Guy Ritchie, cu Robert Downey Jr. în rolul lui Holmes și Jude Law în rolul lui Watson, potrivit www.conandoyleestate.com. A urmat, în decembrie 2011, “Sherlock Holmes: A Game of Shadows”. Un al treilea film urmează să fie lansat în curând.
În 2010, regizorii Mark Gatiss și Steve Moffat au creat serialul de televiziune “Sherlock” (BBC), avându-i ca actori pe Benedict Cumberbatch în rolul detectivului Sherlock Holmes și pe Martin Freeman în rolul lui dr. Watson. Serialul a ajuns, în prezent, la cel de-al treilea sezon.

Surse:
autori.citatepedia.ro
ro.wikipedia.org
imdb.com
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 1 = 2

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie