Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Cea mai bună lecţie pe care am învăţat-o este simţul măsurii. Excesele sunt pentru acasă, între patru pereţi.

  • Cea mai bună lecţie pe care am învăţat-o este simţul măsurii. Excesele sunt pentru acasă, între patru pereţi.
  • Când mă uit în jur şi văd câţi ignoranţi se cred specialişti, îmi dau seama că numai un pârţ de-al meu face cât tot ce ştiu ei. Ce talentat sunt!
  • Niciodată nu m-a inspirat nimic altceva să cânt decât femeile. Când cânt, fiecare notă e erotică, e o iubire care se descarcă într-un final, ca în amor.
  • Nu mă duc la biserică, dar cred că există Dânsul. Dânsul chiar mi-a dat voie să-i înjur pe popi, fiindcă am spus că sunt din armata Lui, unde a fost şi Beethoven general, şi am primit derogare să cânt şi cu muzica mea să împac oamenii.
  • The Beatles erau niște puști care mă enervau, ambițioși și obraznici, care au plătit cu vârf și îndesat pentru că au declarat că după Dumnezeu, ei sunt cei mai populari de pe planetă.
  • Prima mea mare beție a fost cu Coana Maria Tănase. Coana Maria era ca o regină. Avea o broșă mare în frunte, atât de mare, că putea să cumpere cu ea tot bulevardul Brătianu. Se îmbrăca de la Paris. Lucrase cu tata, pe care-l luase în formația ei, alături de Grigoraș Dinicu și Fănică Luca.
  • Nu mă sperie pragul dintre viață și moarte.
  • Când ești tânăr, poți să uiți pentru o clipă, pentru că ai tinerețea și focul care ard în tine. Dar apoi, când îți reamintești, e și mai dramatic.
  • Nu poți să te amăgești cu nimic.
  • Peter Ustinov mă ruga să rămân în Anglia, îmi spunea: “Johnnică, ești cel mai talentat om pe care l-am cunoscut!”. Cântam la pian, la clavecin, compuneam, improvizam, și l-am impresionat foarte mult, îi plăcea grozav de mine. La fel și altor actori și oameni mari pe care i-am cunoscut: Peter OToole, Robert Redford (“Double R”, i se spunea), Anthony Quinn (care era și un mare sculptor)… Ar trebui să scriu și despre asta, deși nu-mi place să fac tapaj despre mine.
  • Îmi revăd în minte galeria prietenilor pierduți, ei tineri și glorioși, eu bătrân și singur, și îmi e tare dor de ei.
  • Îți dai seama? Mergeam la Londra, într-un spectacol condus de marele actor britanic, Sir Peter Ustinov, iar eu abia așteptam să mă întorc în țară, în plin comunism, unde stăteam la coadă două zile pentru un carton de ouă și o pungă cu tacâmuri de pui.
  • Singurătatea e necesară unui artist-creator. Orice combinație te distrage de la scopul tău în viață și se duc pe apa sâmbetei toate aspirațiile tale artistice.
  • Nu-mi plac aniversările, pentru că mă fac să mă gândesc că trece timpul și nu fac nimic…
  • Am acumulat atâta învățătură și cultură ca muzician, încât e păcat că n-o pot valorifica așa după cum aș dori. E chiar frustrant!
  • Când înaintezi în vârstă, dragostea poate fi primită și distribuită altfel decât la tinerețe: nu neapărat mecanica e importantă.
  • E un sentiment greu de atins, acela de camaraderie supremă, sinceră, nepervertită, necondiționată, e un spațiu care nu e la îndemâna oricărui cuplu, acela al iubirii în sensul predicat de Hristos, pentru celălalt, la fel ca pentru tine însuți. E un sentiment reciproc de prețuire umană, spirituală. E o altfel de necesitate, o altă fațetă a relației dintre un bărbat și o femeie, care văd că lipsește cu desăvârșire cuplurilor din ziua de azi.
  • În general, relațiile din cadrul cuplului în societatea modernă au luat-o razna… Nimic nu mai funcționează cum trebuie… E o spoială, doar.
  • Nu știu câți tineri mai reușesc să se simtă mai buni, mai curați, cu adevărat transformați de sentimentul acesta înălțător: iubirea. Iar televiziunea și ziarele îi smintesc cu totul. Numai instruirea și cultura ne pot scoate la limanul civilizației.
  • Când eram tânăr și furam cu ochiul oleacă de gleznă de femeie, visam la ea o lună. Astăzi, fetele merg pe stradă cu buricul gol și cu blugi-lalea, dezvăluindu-și feminitatea în fața tuturor mitocanilor. Bine că a venit iarna, că se îmbracă și ele mai gros.
  • Viața mea e ca o mâncare fără condimente. Zilele trec uneori fără să fac nimic, decât să cânt la pian și să cad în visare. Visez la amintirile mele.
  • Mă gândesc că o să vină curând primăvara și o să ies în parc, pe unde-s mai puțini oameni, ca să ascult mierlele și cântecul lor de dragoste.
  • Îmi plac femeile inteligente și emancipate. N-am găsit până acum femeia vieţii mele. Totdeauna a fost o auroră falsă şi am închis ochii.
  • Pe mine m-au violat fetele, aşa mult le-am iubit. Pentru ele mi-am dat şi cămaşa de pe mine. Am fost îngăduitor chiar şi cu cele care mi-au făcut rău.
  • Nu cred că mi-aş fi dorit copii. N-am vrut să intru în programul naţional de multiplicare a rasei.
  • La 20 de ani iubirea ţi-o decid alţii. La 30 e o confuzie, din care uneori se mai nasc şi copii. La 50 de ani începe să se apropie de adevăr. La 76 de ani… nu mai e nici o iubire.
  • Cred în Duke Ellington, în John Coltrane şi în Louis Armstrong. În jazz, Armstrong e Beethoven.
  • Cânt până mor, până când intru în agonie.
Johnny Răducanu
Dintotdeauna Johnny Răducanu a fost un om al muzicii, un om care trăia prin creaţiile sale: “Sunetele Johnny Raducanusunt adresate omului şi atunci le poţi păstra aşa cum sunt ele făcute. Sunetele vin din tine, în clapele pianului şi ajung la om”. Totuşi, deşi maestrul spunea într-o vreme că s-a întors în România, ţara natală, din iubire, însă în interviul acordat pentru Realitatea a afirmat că dacă ar putea, nu ar mai face ceea ce a făcut în viaţa sa: “N-aş mai vrea să mai fac nimic, nu aş repeta, aş face doar câteva corecturi, dar astăzi spun că n-aş face corecturi şi aş fi refuzat să fiu educat de părinţii şi mentorii care m-au făcut. Aş prefera să nu am acest voiaj printre şcoli şi mentori, să fiu un simplu om şi să nu fi fost în ţara asta”.

Cu o carieră muzicală ce se întinde pe mai bine de jumătate de secol, Johnny Răducanu a fost un veteran al muzicii româneşti, responsabil atât pentru concerte memorabile, cât şi pentru descoperirea unor mari talente ale jazz-ului românesc.

Johnny RaducanuContrabasist, pianist, compozitor, aranjor şi conducător de formaţie, Johnny Răducanu s-a născut pe 1 decembrie 1931, la Brăila. Pe numele său real Răducanu Creţu, Johnny Răducanu s-a născut într-o familie de romi cu o tradiţie muzicală de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petrea Creţul Șolcan.
Îndrumător activ al tinerei generaţii, Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii româneşti de jazz. Johnny Răducanu a cântat cu nume importante ale muzicii şi a lansat albume precum “Jazz trio – Seria jazz nr. 4” (1966), “Jazz în ţara mea (Jazz in my country)” (1967), “Confesiuni” (1979), “Confesiuni II” (1982), “Confesiuni III – Seria jazz nr. 21” (1986) şi “Jazz Made in Romania” (1987). A fost căsătorit cu Geta Costin între 1962 și 1970.
În ultimii ani, Johnny Răducanu a susţinut nenumărate recitaluri, alături de nume cunoscute ale muzicii Johnny-Raducanu_româneşti precum Anca Parghel şi Teodora Enache. Totodată, el este cunoscut şi pentru spectacolul de teatru “Dialoguri şi fantezii în jazz”, susţinut împreună cu Ion Caramitru atât pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, cât şi pe scene internaţionale importante, precum Teatrul Molière-Maison de la Poésie din Paris.

În urma cu 26 de ani, scriitorul Andrei Pleșu a avut ocazia să cânte împreună cu regretatul Johnny Răducanu.
Cei doi au interpretat împreună mai multe romanțe, “Dar ești la fel ca și toate celelalte” sau “La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a întâmplat, s-a întâmplat o mare dandana”, Johnny Răducanu predându-i “ore” de inițiere în jazz celebrului scriitor. Într-un interviu acordat postului de radio RFI, Pleșu a povestit că lecția de jazz a avut loc în 1989 pe când el se afla în exil la Teșcani, județul Bacău, și îi era interzis să părăsească satul. Muzicianul a venit să-l viziteze și așa au ajuns cei doi să înregistreze câteva melodii cântate împreună.

“Eu eram acolo exilat. Puteam fi vizitat, dar lumea nu se prea înghesuia. Or el a venit anume ca să petrecem un timp împreună. I-am cerut să îmi facă atunci un curs de jazz. Și a fost mirat când a văzut că am apărut la prima lecție, cu un caiet și un creion, la pianul lui Enescu din casa de la Teșcani. Eram într-o postură asumată de învățăcel. Asta l-a intimidat puțin, dar pe urmă și-a dat drumul și au fost ore minunate. Era și foarte generos”, a povestit Pleșu în interviul său.
Johny-Raducanu-Prima mare beție a lui, a dat-o cu Maria Tănase. Potrivit mărturisirilor sale, muzicianul s-a îmbătat prima dată la 22 de ani. “Băusem un soi de lichior de anason care se numea Adio mamă! sau Te-am văzut printre morminte – prima băutură consacrată de comunişti. Era un lichior verde-verde, un dezastru. Era cald, şi pe-atunci nu aveai bere la îndemână ca să-ţi stingi setea. Aşa că am completat… cu rom Jamaica. Le-am combinat până când mi-am ieşit din minţi. Eram în gară şi trebuia să plecăm, dar nu m-am putut urni din loc. Am intrat într-un fel de comă relativ suportabilă”. Maria Tănase l-a întins pe o bancă şi l-a lăsat în grija şefului de gară. ”Coana Maria mă legase la cap cu o eşarfă albă de mătase, pe care o udase într-o fântână, şi m-a întins pe o bancă. L-a chemat pe şeful gării şi i-a spus: ‘Bă, ai grijă de ăla, că ţin tare mult la el. Mâine mi-l trimiţi pachet!’ Apoi m-au lăsat dormind pe bancă. A doua zi, am fost expediat cu trenul la Bucureşti. Nu pot să spun că mă resimţeam foarte tare, doar că plângeam întruna. Aveam vreo 22 de ani, eram student şi mă făcusem de ruşine faţă de Coana Maria”, a adăugat acesta. Întâmplarea de atunci l-a marcat mai târziu pe artist. “Atunci a fost prima mea beţie sinistră. După aceea, am mai băut, desigur, dar nu m-am dat niciodată în spectacol, fiindcă e o mare Johnny-_Raducanumitocănie să te îmbeţi în societate”, a încheiat Johnny Răducanu.

Johnny Răducanu a murit în data de 19 septembrie 2011 în locuința sa din str. Oltarului din București, la vârsta de 79 de ani.
Johnny Răducanu a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Adrian Iorgulescu a mai spus că, deși a iubit publicul, Johnny Răducanu nu a dorit să iasă în evidență și a fost foarte discret. “Notorietatea lui Johnny Răducanu a venit din muzica lui și din talentul lui”, a mai spus președintele UCRM.
Potrivit lui Adrian Iorgulescu, Johnny Răducanu a fost unul dintre cei mai titrați artiști ai jazz-ului din România. “L-am apreciat pentru talentul lui de jazz-man, a fost unul dintre cei mai titrați artiști ai acestui gen muzical. A fost de multe ori un one man show, care a iubit nu doar spectatorii, ci a avut o plăcere de a cânta pe scenă. A fost un om de spirit, care a creat importante melodii de jazz, motiv pentru care a fost primit în UCMR nu doar ca interpret, ci și pentru cariera lui de compozitor”, a spus Adrian Iorgulescu, precizând că își va aminti de Johnny Răducanu mereu și datorită “pozițiilor lui foarte Johnny-Raducanudirecte, documentate și explicitate”.
A făcut studii muzicale la Iași și Cluj-Napoca, apoi la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din București (clasa contrabas, 1953-1956). Îndrumător activ al tinerei generații, Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii românești de jazz.
Cu o carieră muzicală ce se întinde pe mai bine de jumătate de secol, Johnny Răducanu – “Mr. Jazz of Romania”, după cum l-a numit jurnalistul și muzicianul Leonard Feather – a fost un veteran al muzicii românești.

Surse:
ro.wikipedia.org
formula-as.ro
timp-liber.acasa.ro
adevarul.ro
wowbiz.ro
gandul.info
cinemapro.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

9 + 1 =

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie