Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Cheia evoluţiei: În câteva miliarde de ani, chiar şi un vierme poate deveni om.

Cheia evoluţiei: În câteva miliarde de ani, chiar şi un vierme poate deveni om.

Prieteniile unui om sunt adevărata măsură a valorii sale.

Dacă sărăcia nevoiaşilor noştri nu e cauzată de legile naturii, ci de instituţiile noastre, mare e păcatul nostru.

A repara o eroare este la fel de bine sau uneori chiar mai bine decât a stabili un nou adevăr.

Pe animalele pe care le-am transformat în sclavi nu ne place să le considerăm egalii noştri.

Este întotdeauna de dorit să ne percepem clar propria ignoranţă.

Dragostea pentru toate fiinţele este cea mai nobilă calitate a unui om.

Omul selectează doar pentru binele său propriu. Natura doar pentru binele fiinţei de care se îngrijeşte.

Omul, în ciuda tuturor calităţilor lui nobile, în ciuda simpatiei faţă de cei mai defavorizaţi, în ciuda binevoinţei care se extinde nu numai către alţi oameni, dar şi către cea mai umilă dintre fiinţe, în ciuda intelectului dumnezeiesc care a pătruns mişcările şi structura sistemului solar – în ciuda acestor puteri înălţătoare – omul încă poartă în alcătuirea lui trupească amprenta nepieritoare a originii sale umile.

Omul este un înger făr’ de aripi şi o maimuţă făr’ de coadă.

Ignoranţa dă naştere certitudinii mult mai des decât cunoaşterea: cei care ştiu puţine, nu cei care ştiu multe, sunt aceia care susţin cu atât de multă convingere că cutare sau cutare problemă nu va fi niciodată rezolvată de ştiinţă.

Nenumăratele turme de oi, cirezi de vaci, herghelii de cai, au schimbat imaginea vegetaţiei.

Un savant nu ar trebui să aibă dorinţe sau sentimente – doar o inimă de piatră.

Permitem ca sateliţii, planetele, sorii, universul, ba nu, întregi sisteme de universuri să fie guvernate de legi, dar dorim ca cea mai mică insectă să fie creată dintrodată, printr-o acţiune specială.

În ceea ce mă priveşte aş prefera mai degrabă să provin din mica maimuţă eroină, care şi-a înfruntat duşmanul de temut cu scopul de a salva viaţa deţinătorului ei; sau din acel babuin bătrân, care coborând din munţi, şi-a cărat triumfător tânărul tovarăş din faţa unei haite de câini uimiţi, decât dintr-un sălbatic care îi place să îşi tortureze duşmanii, să ofere sacrificii sângeroase, practică infanticidul fără remuşcări, îşi tratează soţiile ca pe nişte sclave, nu cunoaşte decenţa, şi este bântuit de superstiţiile cele mai grosiere.

Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poţi respecta.

Se spune despre elefantul indian că uneori plânge.

Esenţa instinctului este aceea că este urmat în mod independent de raţiune.

Nu supravieţuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai uşor adaptabile.

Pe măsură ce civilizaţia omului avansează, şi triburile mici se unesc şi formează comunităţi mai mari, cea mai simplă judecată i-ar spune fiecărui individ că ar trebui să îşi extindă instinctele sociale şi simpatiile către toţi membrii aceleaşi naţiuni, deşi necunoscuţi personal de el. Acest punct odată atins, există doar o barieră artificială care să prevină să-şi extindă simpatiile sale către oamenii din toate naţiunile şi rasele.

Nu poţi face omletă fără să spargi câteva ouă.

Toate naţiunile civilizate au fost odată barbare.

Noi întotdeauna suntem lenţi în a admite orice schimbare importantă la care nu îi vedem paşii intermediari.

Cel mai înalt nivel al moralităţii este atins atunci când recunoaştem că ar trebui să ne controlăm gândurile.

Misterul începutului tuturor lucrurilor este de nerezolvat pentru noi; iar eu cel puţin trebuie să mă mulţumesc cu a rămâne agnostic.

Eu nu pot considera universul ca rezultatul unei întâmplări oarbe şi totuşi nu pot găsi nicio dovadă de intenţie bună, sau măcar vreo intenţie oarecare, în cele mai mici lucruri.

Bărbaţii cu înclinaţii negative care îşi fac ocazional apariţia în familii, fără o cauză observabilă, pot fi rămăşiţe ale unei stări primitive, din care ei nu au progresat vreme de generaţii.

Astfel, din războiul naturii, din foamete şi moarte, obiectele cele mai înălţătoare pe care noi suntem capabili să le concepem, şi anume, producerea animalelor superioare, derivă direct din acesta. Există măreţie în această perspectivă asupra vieţii, cu multiplele sale puteri, fiind insuflată iniţial în câteva forme sau într-una singură; şi asta în timp ce planeta continua să se învârtă conform legii stabilite a gravitaţiei, de la un început atât de simplu, forme nenumărate dintre cele mai minunate şi mai frumoase au evoluat, şi încă evoluează.

Charles Darwin

S-a îmbarcat pe 27 decembrie 1831 la bordul navei Beagle. În timpul acestui voiaj, aveau să se contureze primele idei ale teoriei sale evoluționiste de mai târziu. Călătoria a durat 5 ani, timp în care a adunat eșantioane de plante și animale de pe insulele vizitate.
Charles Darwin s-a născut pe data de 12 februarie 1809, în localitatea Shrewsbury, Anglia. Tatăl său, Robert, era un medic din înalta societate, iar mama, Susannah, era fiica lui Josiah Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute fabrici de porțelan din Anglia. Bunicul lui Charles, Erasmus Darwin, medic și filozof, era cunoscut pentru teoriile lui referitoare la diferențierea speciilor și caracterele moștenite. Într-un fel, acestea au anticipat descoperirile nepotului. O altă persoană din familia lui Charles Darwin care s-a afirmat în lumea științei a fost Francis Galton, creatorul eugeniei (teorie care preconizează ameliorarea calității biologice umane prin măsuri genetice: alegerea părinților, sterilizarea, interzicerea procreării etc.; a fost folosită cu entuziasm de rasiști și fasciști).
Charles a urmat școala particulară a lui Samuel Butler în Shrewsbury, pentru ca apoi, la presiunile tatălui, să-și înceapă studiile la Facultatea de medicină din Edinburg. Deoarece la vremea aceea operațiile se făceau fără anestezie, Charles a înțeles că medicina nu era chemarea lui. De altfel, în repetate rânduri se declara dezgustat de orele de disecție pe cadavre. Tatăl a fost de acord cu transferul la Facultatea de teologie de la Christ College din Cambridge. Dar nici această schimbare n-a fost pe placul lui Charles. Pe el îl interesau doar botanica și geologia, și acestea nu aveau nimic în comun cu teologia. Nevoia concentrării asupra acestor domenii i-a fost satisfăcută odată cu transferul la Plinian Natural History Society în 1826, unde a început studierea botanicii.
Reverendul John S. Henslow, profesor de botanică, l-a îndrumat până în anul 1831, când a obținut diploma. În același an, Robert Fitzroy, cunoscut naturalist, făcea pregătiri pentru o expediție științifică ce trebuia să ajungă în Țara de Foc, Chile, Peru și Insulele Galapagos. Henslow l-a recomandat pe Darwin, ca pe un tânăr botanist cu aptitudini de colectare și clasificare excepționale. Astfel, Charles a căpătat un loc în expediție.
Cercetările amănunțite pe care le-a efectuat asupra speciilor de animale și fosilelor au constituit punctul de plecare în scrierea cărților „Originea speciilor” și „Originea omului și selecția sexuală”. Expediția a avut însă un impact puternic asupra sănătății lui Charles. Febra pe care a contractat-o în Argentina în 1833, maladia Chaga de care s-a îmbolnăvit în America de Sud, ca și răul de mare de care suferea, au dus la agravarea stării sale de sănătate în următorii ani.Darwin s-a împrietenit cu cel mai mare geolog al epocii sale, Chales Lyell, creatorul teoriei despre procesul treptat de evoluție al Pământului. În urma discuțiilor cu acesta, Darwin a tras concluzia că speciile au suferit în timp o dezvoltare asemănătoare cu cea a Pământului. Reverendul Henslow a făcut cunoscute o parte din fosilele și jurnalele lui Charles Darwin unor naturaliști celebri ai timpului, astfel încât, la data ancorării vasului Beagle în Anglia, era deja celebru în cercurile științifice britanice.
Lungul traseu al expediției a inclus insula Santiago din cadrul Insulelor Capului Verde (16 ianuarie – 8 februarie 1832), insula Fernando de Noronha, atinge coasta sud-americană în portul Bahia și o jalonează până în extremitatea sudică a Țării de Foc (martie 1832 – aprilie 1834), cu frecvente opriri și cercetarea amănunțită a unor zone (îndeosebi în Patagonia și Țara de Foc).

Vasul Beagle

După ce trece de strâmtoarea Magellan, expediția face cercetări pe coasta chiliană, Darwin realizând și o excursie în interiorul continentului, prilej cu care traversează Anzii (de la Santiago de Chile la Mendoza în Argentina).
Următorul popas, foarte important pentru Darwin, este făcut în Insulele Galapagos (15 septembrie – 20 octombrie 1835), prilej cu care studiază straniile creaturi din această regiune (broaștele țestoase uriașe, iguanele marine, cca. 70 de specii de păsări, etc.), care vor juca un rol important în formularea teoriei sale evoluționiste. În continuare, itinerariul navei Beagle include multe insule și arhipelaguri din Pacific (printre care Touamotou, Tahiti, Noua Zeelandă ș.a.). După escale și cercetări pe continentul australian și în Insula Tasmania, expediția se reîntoarce prin Oceanul Indian și pe la Capul Bunei Speranțe, cu o traversare a Atlanticului spre țărmurile braziliene. Pe coastele Americii de Sud, Darwin, pe lângă observațiile geologice, studiază și dispariția mamiferelor gigantice. În Brazilia, Darwin remarcă prezența sclaviei, situație pe care o detestă.
Au fost luați la bord trei indigeni din Țara de Foc (februarie 1830), care au petrecut un an în Anglia, apoi au fost readuși în țara de origine, ca misionari. Cu aceasta ocazie, Darwin observă faptul că între comunitățile și civilizațiile umane, nu diferențele de ordin rasial primează, ci cele de ordin cultural. Mergând mai departe, contrar părerii preconcepute a oamenilor de știință ale acelei perioade, nu există o punte de netrecut între oameni și animale.
În cele 57 de luni cât a durat expediția, Darwin a adunat un vast material geologic, paleontologic, zoologic, botanic, etnografic etc. Observațiile și reflecțiile făcute i-au permis nu numai formularea teoriei evoluționiste, ci și a altor teorii privind mișcarea scoarței terestre, formarea recifilor coraligeni, a insulelor vulcanice. Cu alte cuvinte, nu numai speciile evoluează, ci și Pământul se modifică în timp.
Ca o recunoaștere a valorii sale ca naturalist, Darwin este numit în 1838 secretar al Societății de Geologie, funcție pe care a deținut-o până în 1841.
Darwin s-a împrietenit cu cel mai mare geolog al epocii sale, Charles Lyell, creatorul teoriei despre procesul treptat de dezvoltare al Pământului. În urma discuțiilor cu acesta, Darwin a ajuns la concluzia că speciile au evoluat în mod asemănător cu evoluția în timp a Pământului. Reverendul Henslow a prezentat o parte din fosilele și jurnalele lui Charles Darwin unor naturaliști celebrii din acea perioadă. Datorită acestor expuneri, Charles Darwin a devenit celebru în cercurile științifice britanice. O dată cu revenirea în Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a început să-și formuleze teoria, pe care o considera singura viabilă. Conform acestei teorii, speciile evoluează, adică sunt supuse unor transformări treptate, de la formele simple la cele mai avansate, deci strămoșii tuturor formelor vii de astăzi au fost organisme monocelulare.
În anul 1858, primește o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observațiile pe care acesta le formulează, călătorind prin America de Nord, referitoare la ereditate și transformarea proprietăților printre specii, îl fac pe Darwin să grăbească finalizarea teoriei evoluției. Câteva luni mai târziu, atât Alfred Russell Wallace cât și Charles Darwin se prezintă la Linnean Society pentru atestarea teoriei evoluției. Acest consiliu decide asupra întâietății formulării teoriei și astfel Charles Darwin este considerat părintele evoluției.
În anul 1859 este editată și difuzată în 1250 de exemplare cartea sa cu titlul complet: „Despre originea speciilor prin selecție naturală sau conservarea raselor favorizate în lupta pentru supraviețuire”.
Conform temerilor sale, cartea a generat controverse fără precedent. Darwin a fost criticat și acuzat de lipsă de credință în Dumnezeu. Totuși, numeroși oameni de știința i-au acordat sprijinul, lui și teoriei lui despre evoluția speciilor și selecția naturală. Darwin a demonstrat în carte că numai trăsăturile ereditare decid asupra schimbărilor speciilor și că cele mai puternice gene sunt transmise urmașilor. A argumentat aceasta prin faptul că lupta pentru supraviețuire are loc nu numai între specii, ci și în interiorul lor, ceea ce asigură transmiterea la urmași a celor mai bune trăsături. Acest fenomen a fost numit the survival of the fittest, adică „supraviețuirea celui mai adaptat”. Totuși, lipsa anumitor noțiuni actuale de genetică, precum „cromozom”, legile lui Gregor Mendel și teoria eredității a lui Thomas. H. Morgan, l-au împiedicat pe Darwin să acopere toate aspectele teoriei sale.

 

Teoria darwinistă:

  1. Speciile se transformă treptat unele în altele prin interacțiunea următorilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală.
  2. Variabilitatea individuală oferă material pentru acțiunea selecției. Variabilitatea este rezultatul corelației dintre organism și mediu, dintre modificările condițiilor de mediu și acțiunea factorilor interni specifici organismului.
  3. Ereditatea fixează variațiile și face posibilă acumularea lor în cursul generațiilor. Darwin admite inconsecvent ereditatea caracterelor dobândite.
  4. Filă din Originea Speciilor

    Suprapopulația este creșterea excesivă a numărului de indivizi ai unei specii în raport cu mijloacele de trai.

  5. Lupta pentru mijlocele de trai dintre indivizii speciilor apropiate (interspecifică) sau dintre indivizii aceleiași specii (intraspecifică) duce la supraviețuirea celor mai apți care se reproduc preferențial.
  6. Selecția naturală acționează totodată și prin mijlocirea factorilor abiotici și prin mijlocirea factorilor biotici. Selecția duce astfel la trierea formelor mai bine adaptate și la accentuarea în curs de generații a caracterelor adaptative; selecția orientează variațiile neorientate.

 

Controverse:

Naturalistul englez, autorul “Originea speciilor” în care dezvăluie și demonstrează că toate speciile s-au dezvoltat de-a lungul timpului dintr-un strămoș comun prin procesul, numit de el, selecție naturală contestă, din punct de vedere științific, ideea că Dumnezeu a creat totul de la bun început. Fiind conștient de controversele pe care le generează, Charles Darwin nu a dorit să publice aceste concluzii timp îndelungat deoarece și-a dat seama de potențialele efecte ale acestei teorii; evoluția subminează cartea biblică a Facerii, ceea ce putea crea îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu. Din acest motiv, marele naturalist a fost criticat și acuzat de necredință. Totuși, numeroși oameni de știință au acordat sprijin teoriei acestuia despre evoluția speciilor și selecția naturală. Charles Darwin a dovedit că numai trăsăturile ereditare decid asupra schimbărilor speciilor și că cele mai puternice gene sunt transmise urmașilor. Darwin a argumentat această teză prin faptul că lupta pentru supraviețuire are loc nu numai între specii, dar și în interiorul acestora, iar acest lucru asigură transmiterea urmașilor a celor mai bune trăsături. Acest fenomen a fost intitulat “the survival of the fittest”, adică “supraviețuirea celui mai bun” . Totuși, lipsa anumitor noțiuni de genetică din zilele noastre, precum “cromozom”, legile lui Gregor Mendel și teoria ereditară a lui Morgan, l-au împiedicat pe Darwin să explice toate aspectele teoriei sale. În schimb, a reușit să explice de ce omul și maimuțele au un strămoș comun, o consecință a teoriei evoluției care nici până azi nu a fost acceptată de creaționiști și de conservatorii religioși.

Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; ca dovadă de recunoaștere a valorii operelor sale științifice, a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton.
În 1992, Darwin este clasat al XI-lea în lista celor mai influente personalități ale istoriei, listă întocmită de către astrofizicianul Michael Hart. De asemenea, Darwin deține o poziție fruntașă și în topul celor 100 mari britanici, sondaj public sponsorizat de BBC. Imaginea marelui naturalist apare pe bancnota de 10 lire emisă în 2000 în Marea Britanie. Dintre cele mai cunoscute biografii, se remarcă cea a lui Irving Stone, The Origin. Aceasta redă viața savantului de după 22 de ani.
Bicentenarul nașterii lui Darwin, precum și a 150-a aniversare a apariției Originii speciilor este marcat, în 2009, prin evenimente și publicații în întreaga lume. Înca din timpul vieții sale, numeroase specii de animale și locuri geografice îi poartă numele.
Biserica Anglicană publică în 2008 un articol prin care arată că a 200-a aniversare a nașterii marelui savant este un prilej favorabil de a-i cere în mod public scuze pentru ostilitatea afișată teoriilor sale.

Surse:
ro.wikipedia.org
istorie-pe-scurt.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 + 4 =

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Oul lui Columb (în italiană, “Uovo di Colombo”) este o expresie care …
Corespondenta la redactie