Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Civilizatia aztecă: istorie, tradiții, moștenire, curiozități

Poporul aztec este cel care a dominat partea centrala si de sud a Mexicului intre secolele 14 si 16, si care a format un imperiu vast, foarte bine organizat si elaborat, distrus insa de invadatorii spanioli. Numele de Aztec este derivat din denumirea unui tinut mistic din nordul vechiului imperiu, denumit Azatlan; aztecii isi spuneau de asemenea si „Mexica”. Limba Azteca apartine ramurii Nahuatlan din familia Uto-Aztecan.
cultura aztecaDupa caderea civilizatiei Toltec, infloritoare de-a lungul secolelor al zecelea si al unsprezecelea, valuri de imigranti au populat masiv zona platoului central din Mexic, in jurul lacului Texcoco. Ajunsi aici, aztecii au fost inconjurati de vecini puternici si au fost obligati sa ocupe zona mlastinoasa din partea de vest a lacului. De asemenea, au fost nevoiti sa plateasca tribut. Singura lor bucata de pamint neatinsa de ape era o insula foarte mica, inconjurata de mlastini.
Cu toate acestea, aztecii au crezut inca de la inceput ca vor putea sa transforme o mica zona mlastinoasa intr-un vast si puternic imperiu in mai putin de doua secole, si aceasta datorita credintei lor intr-o anumita legenda. Legenda spunea ca ei ar fi urmat sa-si dezvolte o civilizatie infloritoare intr-o zona mlastinoasa in care ar fi vazut un cactus crescind direct dintr-o roca si, langa cactus, un vultur mancand un sarpe. Preotii au spus ca au vazut toate acestea atunci cand au pus prima data piciorul in mlastina.
Chiar si astazi, ca o continuare a traditiei, vulturul, cactusul si sarpele apar pe toate bancnotele mexicane. Pe masura ce populatia azteca a crescut la numar, si-a pus la punct organizatii militare si civile superioare. In 1325 au fondat orasul Tenochtitlan (pe acelasi loc in care, in prezent, se afla Mexico-City).
Mlastinosul lac a fost transformat de catre azteci in asa-numitele „chinampas” (gradini foarte productive formate prin extragerea noroiului de pe fundul lacului pentru a forma insule artificiale).
Podurile au fost construite pentru a lega orasul de zonele din imprejur, apeducte si canale au fost de asemenea sapate peste tot prin oras, pentru a transporta alimente si in general bunuri catre populatie. Templele au inceput sa domine peisajul, construite fiind in scopuri religioase, si beneficiind de o arhitectura deosebita, incadrate de piramide si alte structuri gigantice. Ca rezultat al pozitiei sale geografice, cat si al gradului ridicat de organizare, orasul a inflorit. In timp ce spaniolii, condusi de Hernan Cortez, isi incepeau cuceririle in 1519, marea piata din centrul orasului atragea peste 60.000 de oameni in fiecare zi. Multe din bunuri (inclusiv cele primite drept tribut de la popoarele cucerite) erau exportate din oras, pentru a fi comercializate in alte regiuni ale imperiului si Americii Centrale.
Aztecii au stabilit aliante militare cu celelalte popoare, creand un imperiu care se intindea din centrul Mexicului pana la granita de astazi cu Guatemala. La inceputul secolului al 15-lea, Tenochtitlan conducea alaturi de orasele-state Texcoco si Tlateloco (astazi Tacuba). Intr-o perioada de 100 de ani, Aztecii s-au definitivat drept un imperiu complet, perfect organizat si foarte dezvoltat.
Spre sfirsitul domniei lui Montezuma al II-lea in 1520, 38 de provincii tributare au fost stabilite. Acestea au produs framantari in imperiu, si acestea tocmai la venirea lui Cortez in 1521 pe aceste teritorii. Cu usurinta Cortez a cucerit aceste teritorii, si datorita imparatului Montezuma, care nu i s-a opus, considerindu-l cu naivitate drept o zeitate – Quetzalcoatl si primindu-l triumfal.

Publicitate

Imperiul aztec este termenul folosit pentru a defini oraşul-stat apoi statul centralizat format de către azteci în 1325, aztecavând capitala la Chapultepec, repectiv ulterior, între 1325 şi 1521 la Tenochtitlan; iar după 1428, federaţia tripartită a Triplei Alianţe Aztece, formată în America Centrală, având drept capitală oraşul Tenochtitlan, pe ruinele căruia, după distrugerea sa de către conchistadorii spanioli în 1521, a fost ridicat oraşul Ciudad de Mexico de astăzi.

Istoria Imperiului aztec
Perioada de glorie a aztecilor a fost de scurtă durată. A început în 1426 şi s-a încheiat în 1521, anul în care au năvălit spaniolii, miraţi de cultura şi nivelul civilizaţiei pe care au cucerit-o. Erau buni onstructori, matematicieni şi astronomi.
Casa şi gospodăria aztecilor erau făcute cu unelte primitive de muncă. Aztecii nu cunoşteau bronzul şi de aceea foloseau arme şi unelte din piatră. Hrana principală era turta de mălai.
Educaţia copiilor se începea la vârsta de 3 ani. Până la vârsta de 8 ani, metoda principală de a-l face pe copil să asculte era cearta. Apoi, urma bătaia. Un băiat se putea căsători la vârsta de 20 de ani, iar o fată la aproximativ 16 ani.
Aztecii au contribuit mult la îmbogăţirea europenilor, în mare parte pentru ca erau siliţi să lucreze ca sclavi în minele de aur si argint.
Aztecii aveau o religie politeistă. Ei credeau că forţele naturii acţioneaza spre bine sau rău şi de aceea, şi-au găsit numeroase zeităţi care-i ajutau să se descurce in viaţă. Principala zeitate la care se închinau era Quetzatcoatl (Şarpele cu pene) Pentru a-i îmbuna pe zei, aztecii practicau ofrandele şi sacrificiile mergând chiar până la sacrificii umane, atunci când erau în mare cumpănă.
Civilizaţia aztecă a murit, dar urmaşii ei mai trăiesc încă în Mexicul de astăzi. Aztecii moderni trăiesc în apropiere de Ciudad de Mexico şi sunt peste 1 000 000. Ei sunt cel mai mare grup aboriginal din Mexic. Păstrează limba aztecă – Nahuatl, iar religia lor este o combinaţie între cea aztecă şi catolicismul roman.

Zece curiozități despre azteci:

Aztecii practicau sporturi şi aveau multe preocupări artistice, în ciuda concepţiei care îi echivalează cu sălbaticii. Se pricepeau la ceramică şi sculptură, dar şi desenau foarte frumos. Creeau diverse modele artistice pe care războinicii le foloseau ca tatuaje, onorându-I astfel pe artişti. De asemenea, iubeau poezia. Aztecii erau şi împătimiţi ai sporturilor, cel mai practicat fiind Ullamaliztli, un joc cu o minge grea de cauciuc. Obiectivul jocului jucat într-o arenă numită Tlachtli era de a trece mingea printr-un mic inel de piatră. Se juca greu, căci mingea nu avea voie să atingă pământul şi jucătorii o puteau lovi doar cu capul, coatele, genunchii şi şoldurile.

aztec-school

La azteci şcoala era obligatorie. Se acorda o mare importanţă educaţiei primite acasă, dar în acelaşi timp amerindienii organizaseră un sistem public de învăţamânt. Şcolile se diferenţiau în funcţie de nivelul material al copiilor şi de sexul acestora. Cei mai nobili frecventau şcoala Calmecac, unde preoţii îi instruiau în domenii precum istoria, astronomia, arta, diplomaţia, guvernarea. Cei mai săraci frecventau şcoala Cuiracacalli, care se baza mai mult pe pregătirea viitorului soldat. Fetele mergeau la şccoli separate, dar ele învăţau mai mult acasă îndeletniciri domestice precum ţesutul sau gătitul.

236_w_fullCei mai multi azteci au pierit nu în războaie, ci din cauza bolilor. Nici vorbă de vreo excelenţă militară spaniolă. De fapt, atacurile iniţiale ale lui Cortes au fost respinse rapid. Aztecii aveau mari şanse să-i alunge de tot dacă nu ar fi contractat de la ei variola, care pur şi simplu i-a decimat. Se estimează că undeva în jur de 20 de milioane de azteci au murit în mai puţin de 5 ani.

wNumele de ‘azteci’ l-au primit după contactele cu europenii. Ei nu se denumeau pe ei înşişi astfel. Occidentalii i-au botezat astfel după numele unui centru urban important din nordul Mexicului, populat din secolul al XII-lea: Aztlan. Aztecii se referau la ei cu numele de ‘Mexica’, moştenit de către Mexicul contemporan.

615px-Codex_Borbonicus,_p11_trecena13_phixrAztecii aveau un sistem de scriere avansat, dar şi unul de înregistrare a evenimentelor. Limba lor se numea N’ahuatl şi se folosea de o formă de scriere pictografică. Învăţăturile despre redactarea cronicilor erau foarte specializate, rezervate unui număr restrâns de scribi şi preoţi care beneficiau de educaţia potrivită. Cronicile se păstrau pe materiale de scris fabricate din scoarţă sau piei de căprioară. Se scria utilizând cărbunele, iar cronicile se şi colorau de obicei cu substanţe pe bază de plante. Aztecii ţineau anale istorice, înregistrări ale taxelor, informaţii referitoare la ceremoniile religioase, ba chiar se întreceau şi în a scrie poezii. Uneori asamblau foile într-un soi de carte, un codice.

3_22_aztec_skeletonUn lucru mai cunoscut este că aveau nişte obiceiuri funerare care ni s-ar părea puţin…bizare. Am auzit cu toţii legende despre clădiri construite peste cimitire ale indienilor, dar aztecii nu aveau nimic împotriva constructiei peste morminte. De fapt, ei aveau chiar obiceiul să-şi îngroape morţii chiar sub sau pe lângă casă. Dacă era vorba despre nişte personaje importante, se recurgea în schimb la incineraţie. Prin ardere se considera că sufletul este purificat şi trimis direct în versiunea lor de rai. Uneori ucideau câte un câine şi îl îngropau sau ardeau cu mortul, ca să-i servească drept ghid pe lumea cealaltă.

cAztecii îşi trimiteau adesea copiii în sclavie. Nu era un fapt neobişnuit în societatea amerindienilor ca cineva care a sărăcit prea mult să-şi vândă copiii. Mulţi azteci se vindeau chiar pe ei înşişi. Prin acest act determinat de condiţiile foarte precare, sperau să aibă ceva câştiguri pentru a se răscumpăra. Unii rămâneau sclavi toată viaţa, ceea ce nu este surpinzător deoarece condiţia de sclav în această societate nu avea numai dezavantaje. Sclavii se puteau căsători şi puteau deţine propriul pământ.

tumblr_lga1jxke8w1qfj9beo1_500O practică raspândită o reprezenta poligamia. Aztecii aveau dreptul la mia multe soţii, dar relaţiile se bazau pe anumite reguli stricte. Prima soţie se considera cea mai importantă, singura alături de care bărbatul săvârşea o ceremonie religioasă. Celelalte soţii erau secundare, dar nu lipsesc din documente. Bărbatul avea obligaţia de a le tratat pe toate cu acelaşi respect. Deşi el este personajul dominant al gospodăriei, femeile aztece deţineau şi ele o oarecare doză de putere în societatea aztecă. Soţiile adiacente contribuiau la averea familiei şi îi întăreau prestigiul, de aceea se bucurau de o înaltă semnificaţie culturală. Divorţul se permitea în anumite situaţii, dar adulterul era pedepsit cu moartea.

eAztecii deţineau un sistem al sclavajului destul de original, diferit de cele europene. Copiii sclavilor nu se considerau automat proprietatea patronilor, iar sclavii deţineau proprietăţi, chiar şi alţi sclavi. Dacă un sclav se putea prezenta la templu, avea şanse să fie eliberat, sau dacă îşi găsea o posibilitate să fugă de acasă. Doar stăpânul avea dreptul să-l fugărească. Sclavii îşi cumpărau câteodată libertatea. Sistemul semăna mai degrabă cu o formă de servitute decât cu ideea modernă de sclavaj.

Who-Were-the-Aztecs-2Cât despre infamele sacrificii rituale, unii istorici consideră că acestea, alături de canibalism, ar fi şi rezultatul unei deficienţe în proteine. În timp ce principala teorie pune accent pe semnificaţiile religioase şi de control a maselor, antropologul Michael Harner sugerează că sacrificiul anual a 20.000 de oameni, care erau apoi adesea mâncaţi, se poate datora şi unei diete insuficiente în proteine. Adevărat sau nu, canibalismul la scară largă este dincolo de dubii.

Surse: interferente.ro, historia

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

63 + = 68

Editorial

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

31 iulie 2017

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

Proiectul “Bran-a museum without walls!”: Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și inițiat de Asociația “I.

  • 0
  • 575
  • 175
  • 5.022
  • 711
  • 38.749
  • 161.585
  • 1.778.129
  • 3.676.455
  • 764.695
  • 2.694
  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Etimologia cuvântului “prost” şi evoluţia sensului Sunt cuvinte, în limba …
Corespondenta la redactie