Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Escrocheria şi linguşirea sunt relaţii de sânge.

Escrocheria şi linguşirea sunt relaţii de sânge.

Tactul este abilitatea de a-i descrie pe ceilalţi aşa cum se văd ei.

Dacă taci atunci când ar trebui să vorbeşti, să ştii că eşti fricos.

Poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul.

Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere.

Alegerile sunt treaba poporului. Decizia se află în mâinile sale. Dacă, pentru a se încălzi, se sprijină de sobă, dându-şi foc la turul pantalonilor, el va trebui să se aşeze de acum încolo pe băşici.

Poţi să te plângi că tufele cu trandafiri au spini, sau poţi să te bucuri că tufele cu spini au trandafiri.

Adevărul este în principiu cea mai bună soluţie împotriva calomniei.

Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevărat.

Cu siguranţă Dumnezeu nu a creat fiinţa umană să trăiască o zi! Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate.

În definitiv, nu anii din viaţa ta sunt cei care contează, ci viaţa din anii tăi.

Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine.

De obicei, oamenii sunt atât de fericiţi pe cât permit minţii lor să fie.

Un buletin de vot este mai puternic decât un glonte.

Dacă aş avea două feţe, aş mai purta-o pe aceasta?

Sunt în favoarea drepturilor animalelor ca şi în favoarea drepturilor omului. Aceasta este calea unui om complet.

Democraţia este guvernarea poporului, de către popor, pentru popor.

Eu merg încet, dar nu merg niciodată înapoi.

Lăsaţi-i pe oameni să cunoască adevărul şi ţara va fi în siguranţă.

Nu îmi este teamă decât de femei, pentru că ştiu că nu mă vor răni.

Mariajul nu înseamnă nici Raiul, nici Iadul; este pur şi simplu purgatoriu.

Îngrijorarea mea nu este că ai putea eşua, ci că ai putea fi mulţumit cu eşecul tău.

Întotdeauna am rupt o buruiană şi am plantat o floare acolo unde am crezut că poate să răsară.

Nu sunt dator să înving, dar sunt dator să fiu cinstit. Nu sunt dator să izbândesc, dar sunt dator să îmi respect principiile.

Abraham Lincoln

O caracteristică esențială care îi diferențiază pe oamenii de succes de cei mediocri este dată de felul în care tratează eșecurile. Astfel, pe oamenii obișnuiți eșecurile îi descurajează, îi doboară, îi fac să renunțe la visurile lor și să le abandoneze. Pe oamenii de succes însă, eșecurile îi determină să înceapă din nou, de data aceasta mai înțelept.
„Nu se pot spune prea multe despre mine”, scria Abraham Lincoln în 1859. Cu toate acestea, la 150 de Abraham_Lincolnani de la primele tunuri trase la începutul războiului de secesiune, interesul pentru al şaselea preşedinte american, al cărui mandat se confundă cu războiul, a rămas la fel de viu. Se spune că s-au scris 10.000 de cărţi despre el, mai multe decât despre toţi ceilalţi preşedinţi laolaltă.
Preşedinţia lui Lincoln a stat sub semnul războiului. Desigur, şi alţi preşedinţi au mai trecut prin războaie – de la primul, Washington, până la actualul, Obama, şi între ei Madison, Polk, Wilson, Roosevelt, Truman, Johnson şi Bush. Dar Lincoln nu a cunoscut deloc pacea şi, din prima până în ultima zi a mandatului său, s-a dedicat conflictului. Pe parcursul acestuia, ţelurile urmărite au evoluat.
Abraham Lincoln s-a născut la 12 februarie 1809 la Hodgenville Kentucky, Statele Unite ale Americii.
Crescut într-o familie săracă, Lincoln, de profesie avocat,  a fost al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, funcţie pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 şi până la asasinarea sa în aprilie 1865. Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său, dar şi cea mai mare criză morală, constituţională şi politică. Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal şi a modernizat economia.
Obiectivele războiului şi conduita operaţiunilor militare: acestea sunt principalele probleme dezbătute în bogata istoriografie dedicată preşedinţiei lui Lincoln. Istoricii american dezbat şi astăzi aceste chestiuni: care a fost obiectivul său principal la începutul războiului, menţinerea unităţii ţării sau abolirea sclavagismului? E clar că Lincoln se opunea, din principii morale şi politice, sclavagismului, dar asta nu înseamnă că ar fi dorit abolirea sa imediată şi fără niciun fel de condiţii. El îi cita deseori pe părinţii constituţiei americane, care credeau că sclavagismul trebuie înlăturat gradual, că dezvoltarea sa către vest trebuie limitată, dar că practica nu trebuie suprimată imediat pentru a nu distruge economia plantaţiilor. Această poziţie „gradualistă” se distinge de cele ale aboliţioniştilor radicali care doreau dispariţia imediată a sclavagismului.
Lincoln YoungLincoln a fost avocat autodidact în Illinois, lider al Partidului Whig, membru al Camerei Reprezentanților la nivel de stat în anii 1830, apoi congressman federal pentru un mandat în anii 1840. A promovat modernizarea rapidă a economiei prin dezvoltarea sistemului bancar, construcția de canale și căi ferate, și prin impunerea de taxe vamale care să protejeze și să încurajeze construcția de fabrici; s-a opus războiului cu Mexicul în 1846. După o serie de dezbateri intens mediatizate din 1858, în cadrul cărora Lincoln s-a pronunțat împotriva extinderii sclaviei, a pierdut cursa pentru Senatul SUA în fața arhirivalului său, democratul Stephen A. Douglas.
În 1860, Lincoln și-a asigurat candidatura din partea Partidului Republican la președinția SUA, fiind recomandat de faptul că era un moderat dintr-un stat în care rezultatul alegerilor nu era cert. Deși avea foarte puțină susținere în statele în care era permisă sclavia, Lincoln a câștigat lejer în Nord și a fost ales președinte în 1860. Alegerea sa a determinat șapte state sclavagiste din Sud să își declare despărțirea de SUA și să formeze Confederația înainte ca el să preia funcția. Nu s-a găsit niciun compromis sau reconciliere în ce privește sclavia.
Când Nordul s-a raliat cu entuziasm de partea Uniunii în urma atacului confederat asupra Fortului Sumter la 12 aprilie 1861, Lincoln s-a concentrat pe dimensiunile militară și politică ale efortului de război. Scopul său primordial a fost reunificarea națiunii. El a suspendat unilateral dreptul de habeas corpus, arestând și încarcerând temporar fără proces mii de persoane cu opinii secesioniste și anti-război din statele de graniță, ignorând decizia judecătorului-șef al Curții Supreme a SUA, Roger Taney, conform căreia suspendarea acestui drept de către președinte este neconstituțională (doar Congresul avea această prerogativă). Lincoln a evitat potențiala intervenție britanică dezamorsând Afacerea Trent la sfârșitul lui 1861. Manevrele sale complexe către interzicerea sclaviei s-au centrat pe Proclamația de Emancipare din 1863, folosind armata pentru a proteja sclavii evadați, încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la promovarea în Congres a celui de al treisprezecelea amendament la Constituție prin care sclavia era desființată definitiv. Lincoln a supravegheat îndeaproape efortul de război, în special numirile generalilor din funcțiile cele mai înalte, promovându-l și pe cel mai de succes general al său, Ulysses S. Grant. A luat deciziile majore privind strategia de război a Uniunii. Marina lui Lincoln a instituit o blocadă navală care a oprit comerțul normal al Sudului, a ajutat la preluarea controlului asupra statelor Kentucky și Tennessee, și a preluat controlul asupra principalelor căi fluviale din Sud folosind ambarcațiuni înarmate cu tunuri.
Abraham Lincoln este nelipsit din orice top al omenilor de succes. Abraham Lincoln rămâne – la un secol Abraham_Lincoln_by_Gardner_1863și jumătate de la trecerea sa la cele veșnice – unul dintre cei mai admirați oameni de pe planetă. Viața sa plină de obstacole, eșecuri, dar și realizări notabile, fascinează și azi pe oamenii din întreaga lume. Forța sa deosebită de a se “ridica”, ori de câte ori soarta îi dădea câte o “lovitură”, impresionează pe oricine.
Povestea lui de succes este una incredibilă. Născut într-o familie săracă de fermieri, din părinți analfabeți, pierzându-și mama când el avea 9 ani, fiind nevoit să muncească din greu încă din copilărie pentru a-și ajuta familia, cu o educație formală sporadică – care a fost în total de un an de zile, cu o căsnicie dificilă și pierzându-și 3 din cei 4 fii la vârste fragede, Abraham Lincoln a reușit să ocupe prima poziție în SUA și să-și graveze pentru totdeauna cu litere de aur numele în istoria SUA, devenind cel mai bun Presedinte pe care l-au avut SUA vreodata.
Cel mai fascinant aspect al poveștii de succes a lui Abraham Lincoln este faptul că acesta a eșuat de foarte multe ori, dar nu a renunțat, ci a continuat să “lupte” de fiecare dată, în ciuda circumstanțelor nefavorabile. De aceea, Abraham Lincoln a devenit un adevărat simbol al perseverenței.
Lincoln a devenit un avocat capabil și de succes, cu o reputație de adversar formidabil la examinarea martorilor aduși de adversari și la cuvântările de încheiere. A fost partener cu Stephen T. Logan între 1841 și 1844. După aceea, Lincoln a început să practice dreptul cu William Herndon, pe care Lincoln îl considera „un tânăr studios”. După o a doua campanie reușită, Lincoln a petrecut patru mandate consecutive în Camera Reprezentanților din statul Illinois ca reprezentant Whig de comitatul Sangamon. În sesiunea 1835–1836, el a votat pentru extinderea dreptului de vot la toți bărbații albi, indiferent dacă erau sau nu proprietari. A fost cunoscut pentru atitudinea pentru „pământul liber”, care însemna opoziție atât față de sclavie, cât și față de aboliționism. A articulat această atitudine pentru prima oară în 1837, spunând: „instituția sclaviei este bazată atât pe nedreptate, cât și pe relele politici, dar promulgarea doctrinelor de abolire tinde mai degrabă să-i agraveze răul, decât să-l amelioreze.”
Abraham_Lincoln_by_Nicholas_Shepherd,_1846Poziția sa era una foarte apropiată de cea a lui Henry Clay care susținea programul American Colonization Society de a aduce abolirea sclaviei prin susținerea eliberării sclavilor și prin ajutarea lor să se stabilească în Liberia în Africa. În 1846, Lincoln a fost ales în Camera Reprezentanților a Statelor Unite, unde a exercitat un singur mandat de doi ani. Era singurul Whig din delegația statului Illinois, dar a dat dovadă de loialitate față de partid participând la aproape toate voturile și ținând discursuri în care apăra linia partidului. În colaborare cu congressmanul aboliționist Joshua R. Giddings, a redactat o propunere legislativă de abolire a sclaviei în Districtul Columbia, cu compensație pentru proprietari, stipulări care să oblige la capturarea sclavilor fugari, și supunerea chestiunii la referendum. El a abandonat propunerea după ce ea nu a întrunit suficientă susținere în cadrul Partidului Whig.
În domeniul politicii externe și militare, Lincoln s-a pronunțat împotriva Războiului Americano–Mexican, pe care îl punea pe seama dorinței președintelui Polk de „glorie militară—acel atrăgător curcubeu care se înalță în ploile de sânge”. Lincoln a susținut și Clauza Wilmot, care, dacă ar fi fost adoptată, ar fi interzis sclavia în orice teritoriu american dobândit de la Mexic.

La 6 noiembrie 1860, Lincoln a fost ales al 16-lea președinte al Statelor Unite, învingându-i pe Abraham-Lincolndemocratul Stephen A. Douglas, pe John C. Breckinridge care candida din partea democraților din Sud, și pe John Bell de la noul Partid Uniunea Constituțională. A fost primul președinte dat de Partidul Republican. Victoria sa s-a datorat în întregime puternicei susțineri din Nord și din Vest; în 10 din cele 15 state sclavagiste nu a apărut pe niciun buletin de vot, și a câștigat doar două din cele 996 de comitate din tot Sudul. Reunificarea reușită a statelor a avut consecințe și asupra numelui țării. Termenul „Statele Unite” fusese folosit și anterior, uneori la plural („aceste State Unite”), și alte ori ca denumire la singular, fără să existe o consistență gramaticală. Războiul Civil a fost o forță importantă ce a precipitat dominația acordului la singular până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Lincoln a aderat la teoria Whig privind președinția, teorie ce dădea Congresului responsabilitate principală pentru redactarea legilor, în timp ce executivul le punea în aplicare. Lincoln a respins doar patru legi adoptate de Congres; singura importantă a fost Legea Wade-Davis cu programul său dur de Reconstrucție. El a promulgat Legea Gospodăriilor din 1862, prin care punea milioane de hectare de pământ deținut de guvern la dispoziția oricui dorea să-l cumpere cu preț redus. Legea Colegiilor pe Granturi Funciare Morrill, promulgată și ea în 1862, conținea granturi pentru colegiile agricole din fiecare stat. Legea Căii Ferate a Pacificului din 1862 și 1864 acorda susținere federală pentru construirea Primei Căi Ferate Transcontinentale, terminată în 1869. Adoptarea Legii Gospodăriilor și celei a Căii Ferate a Pacificului a fost făcută posibilă prin absența congressmanilor din Sud și senatorilor care se opuseseră acestor măsuri în anii 1850.
Alte legi importante au fost două măsuri de creștere a veniturilor pentru guvernul federal: taxele vamale (o politică cu un îndelungat precedent), și o nouă taxă federală pe venit. În 1861, Lincoln a promulgat al doilea și al treilea regim vamal Morrill, primul datând din timpul predecesorului său, James Buchanan. Tot în 1861, Lincoln a promulgat Legea Veniturilor din 1861, impunând primul impozit pe venit în SUA. Prin această lege se impunea o cotă unică de 3 procente pentru veniturile de peste 800 de dolari (21.000 de dolari la valoarea din 2014), care a fost schimbată ulterior prin Legea Veniturilor din 1862 într-un sistem de impozitare progresivă. Lincoln a prezidat și peste expansiunea influenței economice a guvernului federal în mai multe alte zone. Înființarea sistemului de bănci naținale prin Legea Sistemului Mr Lincoln and FreedomBancar Național a construit o rețea financiată puternică la nivelul întregii țări și a stabilit o monedă națională. În 1862, Congresul a înființat, cu aprobarea lui Lincoln, Departmentul Agriculturii
Lincoln este în mare parte responsabil pentru instituirea sărbătorii de Ziua Recunoștinței în Statele Unite. În 1863, Lincoln a declarat ultima joi din noiembrie a acelui an ca Zi a Recunoștinței. În iunie 1864, Lincoln a aprobat Grantul Yosemite acordat de Congres, prin care se punea sub un nivel fără precedent de protecție arealul natural cunoscut astăzi ca Parcul Național Yosemite.
Abraham Lincoln a informat opinia publică prin mesaje și cuvântări – printre care faimosul Discurs de la Gettysburg(1863), care este unul dintre cele mai mărețe și mai des citate discursuri din istoria SUA.

În doar 3 minute, Abraham Lincoln a definit războiul ca un efort dedicat principiului libertății și egalității tuturor oamenilor, și a concluzionat că o țară trebuie să respecte libertatea oamenilor, pentru a supraviețui.
Hotărârea de a obţine emanciparea sclavilor i-a adus sfârşitul lui Lincoln. În ziua de 14 aprilie 1865, în Abraham_Lincoln_timpul unei reprezentanţii la teatrul Ford din Washington, John Wilkes Booth, adept al Confederaţiei, l-a împuşcat pe preşedinte. Acesta era un actor în cadrul acestui teatru şi simpatizant al Confederaţilor care au conspirat, de asemenea, pentru uciderea vicepreşedintelui Andrew Johnson şi Secretarului de Stat William Seward. Conspiratorii au sperat astfel că moartea lui Lincoln şi a succesorilor săi va destrăma guvernul unionist şi va permite guvernului confederat să continue razboiul. Arma folosită era un revolver Deringer de calibrul 44.

Moartea lui Abraham LincolnLincoln a murit a doua zi. Trupul lui, înfășurat în drapel, a fost escortat apoi prin ploaie la Casa Albă, de ofițeri cu capetele descoperite, în timp ce toate bisericile din oraș băteau clopotele. Președintele Johnson a depus jurământul la ora 10:00 am, cu mai puțin de 3 ore după moartea lui Lincoln. Sicriul președintelui a fost depus în Camera de Est și apoi în Rotonda Capitoliului între 19 și 21 aprilie. Sicriul fiului său Willie care murise cu trei ani în urmă a fost exhumat și au mers împreună pe ultimul drum al președintelui în vagonul prezidențial „United States”.
Timp de trei săptămâni trenul funerar Lincoln Special decorat în negru le-a purtat pe un traseu lung și întortocheat de la Washington D.C. până la Springfield, Illinois oprind în multe orașe din Nord pentru slujbe elaborate cu participări de sute de mii de oameni, trecând prin fața altora care s-au adunat pe marginea căii ferate cu orchestre, focuri de tabără și coruri sau doar oprindu-se cu capul descoperit la trecerea procesiunii.
Portretul lui Lincoln apare pe două mijloace de plată americane, moneda de un cent și bancnota de cinci Statuia Lincolndolari. Chipul său apare și pe timbre, iar mai multe sate, orașe și comitate americane au fost denumite în cinstea sa, între care capitala statului Nebraska. Cele mai celebre și mai vizitate memoriale sunt Memorialul Lincoln din Washington, D.C.; sculptura lui Lincoln de pe Muntele Rushmore; Ford’s Theatre și Casa Petersen (unde a murit) din Washington, precum și Biblioteca și Muzeul Prezidențial Abraham Lincoln, aflate în Springfield, Illinois, nu departe de casa lui Lincoln și mormântul său.
Barry Schwartz, sociolog care a examinat memoria culturală a Americii, afirmă că în anii 1930 și 1940,

Casa Memorială Abraham Lincoln

Casa Memorială Abraham Lincoln

memoria lui Abraham Lincoln era practic sfântă și dădea națiunii „un simbol moral care să inspire și să îndrume viața americanilor”. În timpul Marii Crize, afirmă el, Lincoln a servit ca „mijloc de a vedea dezamăgirile lumii, de a-i face suferințele nu atât explicabile, cât pline de înțeles”. Când pregătea America de război, Franklin D. Roosevelt a folosit cuvintele președintelui din timpul Războiului Civil pentru a clarifica amenințarea pe care o reprezentau Germania și Japonia. Americanii întrebau: „Ce ar face Lincoln?”

Surse:
cheiasuccesului.ro
histoire.presse.fr
ro.wikipedia.org
descopera.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

+ 67 = 76

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Etc./Et cetera – originea expresiei, reguli, conotaţii Etc. este acronimul lui Et …
Corespondenta la redactie