Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Ignoranţa orbitoare ne induce în eroare. O! Muritori nenorociţi, deschideţi-vă ochii!

Ignoranţa orbitoare ne induce în eroare. O! Muritori nenorociţi, deschideţi-vă ochii!

Cine nu pedepseşte nedreptatea, porunceşte ca ea să fie făcută.

Omul este el însuşi făuritorul caracterului său.

Preţuieşte în viaţă lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată: să lumineze în intuneric. În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu.

Există trei feluri de oameni: cei care văd, cei care văd atunci când li se arată, şi cei care nu văd.

Unde este mult sentiment, este şi multă suferinţă.

Cine nu respectă viaţa, nu o merită.

Orgoliul şi ignoranţa dau naştere urii, invidiei, răutăţii, aşa cum înţelegerea şi cunoaşterea dau naştere iubirii şi creaţiei. Cu cât cunoşti mai bine, cu atât iubeşti mai mult.

Lacrimile vin din suflet; şi nu din creier.

Un poet ştie că a atins perfecţiunea nu atunci când nu a mai rămas nimic de adăugat, ci atunci când nu a mai rămas nimic de înlăturat.

Adevărul izbucneşte, la urma urmei, în ciuda prefăcătoriei.

Pasărea umană îşi va lua cel dintâi zbor, umplând lumea cu uimire, toate scrierile cu faima sa, şi aducând glorie eternă cuibului din care s-a ivit.

Iubirea şi ura sunt cele mai puternice condiţii emoţionale resimţite de fiinţa omenească… iar ura este mai puternică decât iubirea deoarece ea ruinează şi distruge iubirea.

În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu.

Pământul este un astru asemănător Lunii… el nu este situat în mijlocul cercului pe care îl descrie Soarele, nici în mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla în Lună, Pământul nostru i-ar apărea că îndeplineşte acelaşi rol ca şi Luna pentru noi.

Adevărul lucrurilor este hrana de bază a intelectelor superioare.

Omul mediocru priveşte fără să vadă, ascultă fără să audă, atinge fără să simtă, mănâncă fără să deguste, se mişcă fără vigilenţă fizică, inhalează fără să fie atent la miros sau la parfum şi vorbeşte fără să gândească.

Odată ce ai zburat, vei păşi pe pământ cu ochii aţintiţi spre cer.

Culmea succesului unui om, este cuantificată prin gradul său de autocunoaşterea; adâncimea eşecului său prin gradul său de auto-abandonare… Iar această lege reprezintă exprimarea justiţiei eterne.

Nu ştiu ce fel de fire am eu, că nasc duşmănii spontane.

L-am ofensat pe Dumnezeu şi am jignit omenirea, întrucât munca mea nu a atins calitatea la care putea să ajungă.

Fierul rugineşte prin nefolosire; apa îşi pierde puritatea prin stagnare… tot aşa inacţiunea vlăguieşte agerimea minţii.

Orgoliosul trebuie suspectat că nu posedă destulă ştiinţă. Adevărata ştiinţă îl face pe om modest. Spicele goale îşi îndreaptă capetele spre cer trufaşe, în timp ce spicele pline se apleacă spre pământ, muma lor.

Pasiunea intelectuală este superioară senzualităţii.

Singur fiind, îţi aparţii în întregime; cu un tovarăş nu-ţi vei aparţine decât pe jumătate; dar dacă îţi este un prieten adevărat, el este un alt tu însuţi.

Nimic nu ne înşală mai mult decât propria noastră gândire.

Când cauţi plăcerea, aminteşte-ţi că aceasta e însoţită de regrete şi suferinţă. În fundul cupei plăcerilor găseşti oboseala, supărarea, iar baza supărării e formată din voluptăţiile plăcerii.

Artistul vede ceea ce alţii pot abia întrezări.

Cel care are cele mai multe posesiuni, trebuie să fie cel care se teme cel mai mult de pierdere.

Fiecare om este întotdeauna în mijlocul suprafeţei pământului şi sub zenitul propriei sale emisfere, şi deasupra centrului pământului.

Viaţa fără dragoste nu este viaţă deloc.

Într-adevăr omul este regele animalelor, pentru că brutalitatea sa o întrece pe a lor. Trăim prin moartea altora. Suntem locuri de înmormântare.

Cu cât un om este mai mare, cu atât şi dragostea lui este mai mare.

Îi îndrăgesc pe cei care pot zâmbi la necaz, care îşi adună forţele la supărare şi devin cutezători prin reflecţie. Numai minţile mici dau înapoi, în timp ce oamenii a căror inimă este fermă, şi a căror conştiinţă le aprobă purtarea îşi urmează principiile până la moarte.

Simplitatea este sofisticarea extremă.

Răbdarea serveşte ca protecţie împotriva nedreptăţilor precum hainele împotriva frigului. Pentru că, dacă vei pune pe tine mai multe haine pe măsură ce frigul se măreşte, acesta nu va avea puterea să te rănească. În acelaşi mod, tu trebuie să creşti în răbdare când te întâlneşti cu nedreptăţi mari, şi atunci ele, nu vor mai avea puterea să îţi tortureze mintea.

Orice gest al nostru trebuie să izvorască din sentimente.

Judecata unui duşman este adeseori mai justă şi mai folositoare decât aceea a unui prieten. Ura luminează multe lucruri, care iubirii îi răman necunoscute. 

Mulţi au făcut comerţ cu iluzii şi miracole false, înşelând mulţimile stupide.

Leonardo da Vinci

Faima neasemuită de care s‑a bucurat în timpul vieţii, trecută prin filtrul criticii de artă, a rămas neatinsăLeonardo-da-Vinci Portret până azi şi se datorează, în mare măsură, neobositei dorinţe de cunoaştere care i‑a îndrumat gândirea şi felul de‑a fi. Un artist înnăscut, considera că ochii sunt principalul făgaş către cunoaştere. Dintre toate simţurile omului, Leonardo preţuia cel mai mult vederea, întrucât numai ea transmitea realităţile experienţei imediate cu precizie şi fără greşeală. Prin urmare, fiecare fenomen perceput devenea obiectul cunoaşterii, iar saper vedere (în italiană, să ştii să vezi) a fost marea temă a studiilor sale. Şi‑a folosit puterea creatoare în toate domeniile ce foloseau reprezentarea grafică: pictură, sculptură, arhitectură şi inginerie. Însă nu s‑a oprit aici. Ajutat de inteligenţa sa sclipitoare, de puterea neobişnuită de observaţie şi de măiestria de desenator, a realizat studii asupra naturii, fapt ce i‑a permis să exceleze în artă şi ştiinţă deopotrivă.
Într-o zi de 15 aprilie 1452, se năştea Leonardo di ser Piero da Vinci, cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. Da Vinci este considerat cel mai mare inginer al tuturor timpurilor şi cel mai important geniu din istoria omenirii. Acesta a fost fiul unui notar bogat, Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, şi al Caterinei, o ţărancă, despre care se crede că muncea pe moşia tatălui său. “da Vinci” înseamnă din oraşul Vinci, de aceea este indicat, atunci când îi este prescurtat numele, să se folosească Leonardo.
Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie. Este considerat unul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori din istorie. Deși se fac speculații asupra metodelor sale empirice de studiu, viziunea lui Leonardo da Vinci asupra lumii este mai degrabă logică decât misterioasă.
Cina cea de TainaPortretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo, cunoscut sub numele de Mona Lisa (numele este de fapt Monna Lisa sau La Gioconda), aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797, este poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată. Fresca intitulată Cina cea de taină, din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano, este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor. „Omul Vitruvian” (numele complet este Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio), un desen din 1490, însoțit de comentarii asupra operei arhitectului Vitruvius, este o imagine iconică, un adevărat simbol al Renașterii. Cele câteva lucrări de pictură rămase în urma sa, împreună cu desenele și caietele sale de note științifice constituie o contribuție de o inestimabilă valoare pentru cultura umană, pentru artă și știință, rivalizând doar cu opera altui mare contemporan al său, Michelangelo Buonarotti. Spirit universalist și inventator înnăscut, Leonardo da Vinci a conceput mașini de zburat, un tanc, o mașină de socotit și multe altele. Puține din invențiile sale au putut fi puse în practică în cursul vieții sale. Mici invenții, precum o mașină automată de bobinat și o mașină de încercat rezistența la întindere a firelor, au fost puse în aplicare încă de atunci. A făcut de asemenea mari

Leda și Lebăda

Leda și Lebăda

descoperiri în domeniul anatomiei, ingineriei civile, opticii și hidrodinamicii, care, deși nu le-a publicat, au fost aplicate ulterior, influențând în mod categoric progresul științific.
Artist orgolios, conștient de talentul său, într-o proverbială rivalitate cu marele său contemporan Michelangelo Buonarotti, se afirmă că ar fi notat în caietele sale, cu un an înaintea morții, Io continuerò… („voi dăinui…”) Această afirmație, devenită o adevărată legendă urbană, nu se regăsește însă în notele sale. De altfel, singurele notițe păstrate din anul 1518 sunt câteva socoteli domestice, care par să fi fost scrise de către unul din servitorii săi.

Leonardo da Vinci şi‑a demonstrat înclinaţiile artistice încă de timpuriu. La 15 ani, tatăl său, om de vază în oraş, l‑a pus sub ucenicia lui Andrea del Verrocchio. În atelierul renumitului artist, Leonardo primeşte o instruire bogată, învăţând pictura, sculptura, dar şi artele mecanice. Lucrează totodată şi în atelierul vecin, al artistului Antonio Pollaiuolo. În 1472 e primit în breasla pictorilor din Florenţa, însă preferă să rămână în atelierul maestrului său pentru încă cinci ani, după care lucrează ca artist independent în Florenţa până în 1481. Din această perioadă ne‑au rămas nenumărate schiţe în creion şi peniţă, printre care şi multe desene

Studiu de Mașină Zburătoare

Studiu de Mașină Zburătoare

tehnice, spre exemplu pompe, arme de război sau dispozitive mecanice, care fac dovada cunoştinţelor şi preocupărilor sale pentru chestiuni tehnice chiar din zorii carierei.

În 1482, Leonardo pleacă la Milano pentru a intra în slujba ducelui, fapt surprinzător dacă ne gândim că artistul de treizeci de ani tocmai primise o comandă pentru primele lucrări de anvergură în Florenţa natală: Adoraţia magilor, panou neterminat pentru mănăstirea San Donato a Scopeto şi o pictură neîncepută pentru altarul capelei Sf. Bernard din Palazzo della Signoria. Trebuie să fi avut temeiuri serioase pentru părăsirea Florenţei, întrucât a abandonat ambele proiecte. Se prea poate ca tendinţele sofisticate de sorginte neoplatoniciană care caracterizau la acea vreme Florenţa familiei Medici să fi contrastat cu gândirea mai degrabă empirică a lui Leonardo, care a găsit probabil atmosfera academică din Milano mai prielnică. Fără îndoială a fost ispitit de măreaţa curte a ducelui Lodovico Sforza şi de proiectele ambiţioase ce‑l aşteptau acolo.
Leonardo a petrecut 17 ani în Milano, până la prăbuşirea guvernării lui Lodovico, în 1499. În administraţia regală figura drept pictor et ingeniarius ducalis (pictor şi inginer al ducelui). Firea lui blândă, însă reţinută, precum şi purtarea aleasă l‑au făcut foarte apreciat la curtea ducelui. Foarte preţuit, i se cereau mereu picturi, sculpturi şi era însărcinat cu organizarea balurilor regale. De asemenea, a servit adesea drept consilier în domeniul arhitecturii, fortificaţiilor şi problemelor militare, dar şi ca inginer pe probleme de hidraulică şi mecanică. Leonardo şi‑a impus ţeluri nemărginite de‑a lungul întregii vieţi. Dacă s‑ar încerca realizarea unui profil al activităţii sale din acea perioadă sau chiar al întregii sale creaţii, am descoperi că ne aflăm în faţa unei măreţe „simfonii neterminate“.

Ludovico Sforza și Leonardo

Ludovico Sforza și Leonardo

În toată această perioadă lucrează la un măreţ proiect sculptural, ce pare să releve adevăratul temei pentru care a fost chemat la Milano: o monumentală statuie ecvestră ridicată în cinstea lui Francesco Sforza, întemeietorul dinastiei Sforza. Leonardo a dedicat 12 ani – nu fără întreruperi – acestei statui. În 1493, modelul de lut al calului a fost înfăţişat mulţimii cu ocazia căsătoriei dintre împăratul Maximilian şi Bianca Maria Sforza, având loc pregătiri pentru turnarea colosului ce urma să măsoare cinci metri înălţime. Însă, din cauza iminenţei războiului, metalul destinat lucrării a fost folosit pentru tunuri, fapt ce a dus la sistarea proiectului. Căderea lui Lodovico în 1499 pecetluieşte soarta acestei încercări neizbutite, probabil cea mai grandioasă idee pentru un monument în sec. XV. Războiul avea să lase modelul de lut în paragină.
În primăvara lui 1503, Leonardo se întoarce la Florenţa pentru a face expertiza unui proiect ce avea ca scop devierea râului Arno în spatele Pisei, astfel încât oraşul aflat sub asediul florentinilor să piardă accesul la mare. Planul nu are sorţi de izbândă, însă cercetările artistului îl conduc către un nou plan, propus pentru prima oară în sec. XIII, constând în săparea unui canal mare ce avea să ocolească zona nenavigabilă a râului pentru a lega Florenţa de mare. Leonardo şi‑a expus ideile într‑o serie de studii. Folosind propriile reprezentări panoramate ale râului sub forma unor peisaje schiţate cu măiestrie artistică şi măsurând cu precizie terenul, întocmeşte o hartă ce înfăţişează parcursul canalului (cu tot cu trecerea prin trecătoarea Serravalle). Deşi a fost regândit de nenumărate ori în secolele ulterioare, proiectul n‑a fost dus niciodată la bun sfârşit, cu toate că în zilele noastre autostrada ce leagă Florenţa de mare a fost construită exact pe ruta pe care o dăduse Leonardo canalului.
Tot în 1503 primeşte comanda pentru o frescă în sala de consiliu de la Palazzo Vecchio din Florenţa, o

Bătălia de la Anghiari

Bătălia de la Anghiari

scenă istorică de proporţii monumentale (7 pe 17 m), adică de două ori dimensiunile Cinei. Timp de trei ani a lucrat la Bătălia de la Anghiari, dar pictura a rămas neterminată, asemeni Bătăliei de la Cascina a lui Michelangelo, ce se dorea a fi perechea sa. În aceşti ani pictează şi Mona Lisa (cca 1503–1506).
A doua perioadă florentină îl surprinde pe artist adâncit în studii ştiinţifice. Efectuează disecţii în spitalul Santa Maria Nuova şi dezvoltă cercetări anatomice într‑un studiu cuprinzător despre structura şi funcţia organismului uman. Observă sistematic zborul păsărilor, despre care vrea să scrie un tratat. Până şi studiile hidrologice „despre natura şi mişcarea apelor“ s‑au extins la cercetări asupra proprietăţilor fizice ale apei, punând accent pe legile curenţilor, pe care le asemuia cu cele proprii aerului. Şi acestea au fost trecute în colecţia sa de însemnări, inclusă în aşa‑zisul Codex Hammer (până nu demult Codex Leicester, acum proprietatea magnatului software Bill Gates, în Seattle, Washington, SUA).
Studiile anatomice ale lui Leonardo capătă noi dimensiuni graţie colaborării cu Marcantonio della Torre, un renumit anatomist din Pavia. Leonardo iniţiază planurile pentru o lucrare cu caracter general ce urma să cuprindă nu doar reproduceri exacte şi detaliate ale corpului şi organelor umane, ci şi anatomie comparată şi studii complete de fiziologie. Avea de gând să termine manuscrisul de anatomie până în iarna lui 1510 –1511.

Studiu Anatomic al Mâinii (1510)

Studiu Anatomic al Mâinii (1510)

În plus, manuscrisele sale abundă în studii de matematică, optică, mecanică, geologie şi botanică. În cercetările sale se simte tot mai mult convingerea că forţa şi mişcarea, ca funcţii mecanice fundamentale, dau naştere tuturor formelor exterioare din natura organică şi anorganică şi le stabilesc forma. Mai mult, credea că aceste forţe funcţionează în conformitate cu legi ordonate şi armonioase.
Tulburările politice din 1513 – francezii sunt izgoniţi pentru o vreme din Milano – îl determină pe Leonardo, ajuns la 60 de ani, să părăsească oraşul. La sfârşitul anului pleacă la Roma, însoţit de ucenicii săi Melzi şi Salai, precum şi de două ajutoare din atelier, contând pe sprijinul patronului său Giuliano de Medici, fratele noului papă Leon X. Giuliano îi pune la dispoziţie mai multe camere în palatul Belvedere de la Vatican. Îi oferă şi un stipendiu lunar însemnat, dar comenzile de anvergură au întârziat să apară. Şederea lui Leonardo la Roma se întinde pe trei ani, perioadă în care viaţa artistică a oraşului e în floare: Donato Bramante construieşte bazilica San Pietro, Rafael pictează ultimele încăperi din noul apartament al papei, Michelangelo se străduie să finalizeze lucrările la mormântul papei Iuliu şi mulţi artişti tineri, precum Timoteo Viti ori Sodoma, îşi dau măsura talentului. Ciornele scrisorilor trădează amărăciunea bătrânului maestru care stă retras în atelierul său, adâncit în studii matematice şi tehnice, sau cutreieră oraşul pentru a cerceta vechi monumente. Pare să fi preferat compania lui Bramante, care moare însă în 1514, iar despre relaţiile lui cu alţi artişti din Roma nu ne‑a lăsat mărturie.

Autoportret Leonardo da Vinci

Autoportret Leonardo da Vinci

O splendidă hartă a Mlaştinilor Pontine sugerează că Leonardo a îndeplinit cel puţin funcţia de consultant într‑un proiect de asanare comandat de Giuliano de Medici în 1514.
De asemenea, a întocmit schiţe pentru o reşedinţă spaţioasă ce urma a fi ridicată în Florenţa pentru familia Medici, care preluase puterea în 1512. Cu toate astea, reşedinţa nu a fost construită.
Sufocat probabil de acest peisaj, Leonardo, în vârstă de 65 de ani, acceptă să intre în serviciul tânărului rege francez Francisc I.
La finele lui 1516 părăseşte pentru totdeauna Italia împreună cu Melzi, discipolul său credincios. Ultimii trei ani din viaţă şi‑i petrece în micul castel Cloux, lângă palatul regal de vară de la Amboise, pe valea Loarei. Purta cu mândrie titlul de Premier peintre, architecte et méchanicien du Roi („Prim pictor, arhitect şi inginer al Regelui“). Continuă să facă schiţe pentru baluri, însă regele îl consideră un oaspete de onoare şi îi oferă libertate totală. Câteva decenii mai târziu, Francisc I avea să vorbească despre Leonardo cu sculptorul Benvenuto Cellini, folosind numai cuvinte de laudă şi de preţuire. Leonardo îi înmânează regelui planurile pentru palatul şi grădina Romorantin, menit a servi ca reşedinţă de văduvă pentru regina mamă. Din nefericire, migălosul proiect ce împleteşte cele mai de seamă trăsături ale tradiţiilor italiene şi franţuzeşti în materie de arhitectură şi peisagistică trebuie oprit, întrucât asupra regiunii se abate malaria.
Leonardo pictează foarte puţin în Franţa, preferând să‑şi rânduiască şi să‑şi redacteze studiile ştiinţifice, tratatele de pictură, precum şi câteva pagini din tratatul de anatomie. În aşa‑numitele Viziuni despre

Moartea lui Da Vinci de Jean Auguste Dominique Ingres

Moartea lui Da Vinci de Jean Auguste Dominique Ingres

sfârşitul lumii sau Potopul, descrie cu risipă de imaginaţie forţele primordiale ce domină natura, lăsând totodată să se întrevadă pesimismul său.
Moare la Cloux şi este înhumat în biserica‑palat Sfântul Florentin. Biserica e pustiită în timpul Revoluţiei Franceze şi e distrusă până la temelii la începutul secolului XIX. Astăzi nu se mai cunoaşte locul mormântului. Melzi moşteneşte întreaga avere artistică şi ştiinţifică a lui Leonardo.

Deși un lucru de-a dreptul neobișnuit pentru vremurile sale, Leonardo da Vinci era vegetarian. Alesese acest mod de viață din considerente umanitare. De asemenea, obișnuia să cumpere păsări în colivie de la diverși comercianți și să le elibereze. Era un perfecționist desăvârșit și ducea în suflet o neliniște continuă. Cele mai multe, dacă nu toate operele sale, au rămas neterminate.
În timp ce lucra la o invenție sau la un tablou, îi veneau în minte alte și alte idei, astfel lăsa neterminat ce începea. Nu exista sculpturi ce pot fi atribuite fără îndoială lui Leonardo da Vinci. Toate însemnările sale sunt scrise invers. Se pare că făcea acest lucru pentru a nu-i fi furate ideile. A dezvoltat atât de bine această tehnică încât nu mai avea nevoie de oglindă pentru a scrie astfel.
Era dislexic, dar acest lucru nu l-a împiedicat să devină un geniu universal, și ambidextru, fiind capabil să

Omul Vitruvian

Omul Vitruvian

scrie cu o mână și să deseneze cu cealaltă, în sensuri diferite, în același timp. Era fascinat de corpul uman și de găsirea acelui loc din trup în care sălășluiește sufletul.
A disecat multe cadavre, iar în urma acestor experimente a rezultat unul dintre cele mai faimoase desene ale sale, Omul Vitruvian.
Era obsedat de război. Multe dintre invențiile sale, cum ar fi tancul sau mitraliera, au legătură cu acest domeniu. A fost primul care a dat o explicație pentru faptul că cerul este albastru. Acesta aparenţă este determinată de felul în care se reflectă lumina Soarelui în atmosfera Pământului.
A dezvoltat noi tehnici de pictură și formule de vopsele. Din acest motiv, unele dintre operele sale s-au deteriorat mai repede decât ar fi trebuit. Este şi cazul “Cinei cea de taină”, care a început să se dezintegreze aproape imediat ce a fost creată. În cazul frescei, artistul nu a urmat tehnica tradițională, totodată eficientă, a culorilor pe bază de apă aplicate direct pe gips ud, ci a folosit culori pe bază de ulei pe o suprafață realizată în mare parte din gips, bitum și rășină. Opera s-a fărâmițat și cojit atât de mult, încât la un moment dat s-a crezut că nu mai poate fi salvată.
Leonardo nu și-a făcut niciun autoportret în tinerețe, de aceea specialiștii au fost nevoiți să ia în considerare și să testeze unele teorii conform cărora artistul și-ar fi inclus chipul în câteva dintre operele sale.
Una dintre pasiunile mai puţin cunoscute ale lui Leonardo daVinci a fost gastronomia. În multele sale notiţe, el a lăsat omenirii sfaturi de dietă, cum ar trebui organizată o bucătărie, listele personale de cumpărături. De asemenea, el nota preţurile şi calitatea produselor, acest lucru reprezentând o sursă istorică importantă pentru studiul vieţii cotidiene şi economice din acea perioadă. Carneţele de bucătărie ale lui DaVinci erau pline de comentarii privind costurile şi calitatea mâncărurilor şi băuturii pe care el o întâlnea în călătoriile sale în Italia. De asemenea, ele conţineau listele sale de cumpărături, care variau de la ingrediente mai rare pentru festinurile de la Curte, sau unele simple, pentru sine. În notiţele sale, DaVinci descrie mersul lucrurilor: „Camera mare pentru servit masa ar trebui să fie departe de bucătărie, astfel încât stăpânul să nu audă zdrăngănitul vaselor. Mâncarea de la bucătărie ar trebui servită printr-un geam, sau pe o masă cu roţi. Fereastra de la bucătărie ar trebui să fie în dreptul unei magazii, pentru ca astfel să poată fi luate lemne.” În biblioteca personală, Da Vinci avea o singură carte de bucate, cea a lui Apicius, considerată cea mai veche carte de bucate din Europa. 

Mona Lisa

Mona Lisa, Muzeul Luvru

Mona Lisa este poate cea mai controversată pictură realizată de Leonardo. S-au emis teorii conform cărora ar fi existând chiar două tablouri reprezentând-o pe aceasta. Tabloul este expus astăzi la muzeul Luvru din Paris. Există multe speculaţii asupra identităţii personajului reprezentat în pictură, dar cei mai mulţi istorici consideră că femeia ar fi Lisa Gheraldini, soţia lui Francesco del Giocondo, un comerciant din Florenţa. S-a spus despre portet că ar fi femeia ideală sau un bărbat deghizat în femeie, autoportretul artistului sau chiar iubitul acestuia, Gian Giacomo de Caprotti. S-au emis şi teorii conform cărora portretul ar fi cel al unui androgin, jumătate femeie, jumătate bărbat, sau chiar chipul mamei artistului.
În italiana vremurilor lui Leonardo, „giocondo” înseamna fericire, astfel în mintea artistului marca familiei, elementul definitoriu pentru aceasta, devenea fericirea. Poate de aceea, aşa cum au susţinut caţiva cercetători în urma unui studiu efectuat în 2005, chipul Mona Lisei exprimă 83% fericire, 9% dispreţ, 6% frică şi 2% mânie, mai puţin de 1% neutralitate şi nici urmă de surprindere.

Invențiile lui Leonardo da Vinci uimesc și stârnesc interes chiar și astazi, la 500 de ani de la născocirea

Studiu Embrion

Studiu Embrion

lor. Modele după schițele sale continuă să fie construite și testate.
Se cunosc extrem de puține amănunte privind viața personală a lui Leonardo da Vinci, deși a lăsat în urmă sute de pagini manuscrise. Nu există scrisori, scrieri poetice, jurnal personal sau memorii. Nicăieri în scrierile sale sau în cele ale contemporanilor săi nu apare vreo informație care să indice vreun interes afectiv față de vreo persoană. În consecință, nu se poate stabili cu certitudine dacă a avut vreo relație afectivă și/sau eventual sexuală, cu vreo persoană, bărbat sau femeie. Din contră, cei care l-au cunoscut, vorbesc despre o existență aproape ascetică, dedicată trup și suflet artei și științei. Una din notele sale conține câteva referințe privind sexualitatea și procreația: ”Actul procreației și tot ce are legătură cu el este atât de dezgustător încât oamenii ar dispărea dacă nu ar interveni ceva fețe drăgălașe sau dispoziții senzuale.
Această frază a fost interpretată în fel și chip, cu scopul de a defini orientarea sexuală a artistului.

Încă din timpul vieții Leonardo era atât de renumit, încât regele Franței îl considera un fel de trofeu, de comoară neprețuită a țării sale, declarând că avea să stea pe cheltuiala sa până la sfârșitul vieții. Deși este aproape sigur că regele nu a fost prezent în momentul în care Leonardo a trecut în neființă, legenda spune că acesta s-ar fi stins în brațele acestuia. Jean Auguste Dominique Ingres a pictat chiar un tablou romantic ilustrând această scenă dramatică. Interesul pentru opera sa nu a scăzut niciodată, mulțimile făceau încă de atunci coadă să-i vadă lucrările, ca și azi de altfel.

Ginevra Benci

Ginevra Benci

Fecioara între Stânci

Fecioara între Stânci

Giorgio Vasari a introdus un capitol special dedicat lui Leonardo în cartea sa, în care îl descrie astfel:”În cursul normal al vieții, se nasc mulți barbați sau femei, cu talente din cele mai remarcabile, dar ocazional, într-un mod ce transcede natura, un singur om poate fi dăruit de Ceruri cu atâta frumusețe, grație și talent, încât îi depășește de departe pe ceilalți, toate realizările sale părând mai degrabă de inspirație divină, decât izvorând din aptitudini omenești. Trebuie să recunoaștem că acesta este cazul lui Leonardo da Vinci, un artist de o frumusețe fizică remarcabilă, care emana o grație infinită prin tot ce făcea, care a cultivat geniul său atât de strălucitor, încât toate problemele pe care le-a studiat, au fost rezolvate cu ușurință.”

Surse:
ro.wikipedia.org
scientia.ro
ziarulmetropolis.ro
historia.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

7 + 1 =

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Etc./Et cetera – originea expresiei, reguli, conotaţii Etc. este acronimul lui Et …
Corespondenta la redactie