Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Imediat după agricultură, înşelătoria este cea mai mare industrie a zilelor noastre.

Imediat după agricultură, înşelătoria este cea mai mare industrie a zilelor noastre.

Poate că în ziua în care două corpuri de armată se vor putea extermina într-o secundă, naţiunile civilizate vor da înapoi în faţa ororilor războiului şi vor trimite la vatră pe soldaţii lor.

Speranţa este vălul naturii pentru a ascunde goliciunea adevărului.

Dacă aş avea mii de idei şi doar una din ele s-ar dovedi a fi bună, aş fi satisfăcut.

Mulţumirea este singura bogăţie reală.

Un pustnic fără cărţi şi cerneală este deja un om mort în viaţă.

Îngrijorarea este cea mai rea otravă pentru stomac.

O inimă nu poate fi forţată să iubească mai mult decât un stomac poate fi forţat să digere prin persuasiune.

Minciuna este cea mai mare dintre păcate.

Prima dată când am văzut nitroglicerina a fost la începutul Războiului din Crimeea. Profesorul Zinin în St. Petersburg, ne-a expus o parte și a lovit pe o nicovală pentru a arăta că numai partea atinsă de ciocan a explodat fără răspândire.

Acasă este acolo unde muncesc, iar eu muncesc peste tot.

Numai urările de bine nu vor asigura pacea.

Dacă am o mie de idei şi doar una se dovedeşte a fi bună, sunt mulţumit.

Justiția este aceea care poate fi găsită doar în imaginație.

Un pustnic fără cărți și cearneală este deja un om mort.

Nu am nici cea mai mică pretenție în a-mi chema versurile poeziei mele, eu scriu acum și apoi pentru niciun alt scop decât acela de a-mi calma depresia și a-mi îmbunătăți  Engleza.

Stilul lui Kent este atât de greu, încât după adevărul său absolut, cititorul tânjește după nerezonabil.

Sunt un mizantrop și încă unul extrem de binevoitor, am mai mult decât o doagă lipsă încât am devenit un super-idealist, care digeră filosofia mai eficient decât produsele alimentare.

Alfred Nobel

A fost un copil născut prematur, iar mai toată copilăria a fost bolnăvicios. A avut 3 fraţi: Robert, Ludwig şi Emil. El a fost al treilea fiu al cuplului Immanuel Nobel și Andrietta Ahlsell. Tatăl viitorului savant a fost la rândul său un reputat om de știință și inventator al vremii, find descendent al celebrului savant suedez Olof Rudbeck, iar mama sa provenea dintr-o familie bogată. Tatăl său a plecat în Rusia după ce a suferit câteva eşecuri în afaceri, astfel că cei trei copii au rămas acasă cu mama lor, ducând o viaţă nu tocmai uşoară. Robert şi Ludwig munceau astfel încât să o mai ajute pe mama lor cu bani, însă Alfred, care era bolnăvicios, s-a concentrat mai ales pe şcoală, unde de altfel avea şi note foarte bune. Numele lui Alfred Nobel a rămas în istorie datorită celui mai prestigios premiu din lume. Om de afaceri, chimist și inventator, Nobel are o poveste de viață cu adevărată spectaculoasă. Numit de presa vremii ”negustorul morții”, din cauza celei mai celebre dintre invențiile sale, dinamita, savantul suedez a brevetat peste 350 de invenții.

Alfred Nobel, cel care a iniţiat Premiul Nobel, s-a născut în oraşul Stockholm, Suedia, la 21 octombrie

Immanuel Nobel

1833. În 1842, cei trei copii împreună cu mama lor au plecat şi ei în Rusia, la tatăl lor, în oraşul Sankt Petersburg. Acesta reuşise să îşi construiască acolo afaceri foarte rentabile în domeniul armamentului, profitând şi de situaţia politică de la acea vreme: Rusia era angrenată în diferite conflicte şi avea nevoie de armament. Tânărul Alfred s-a arătat foarte dornic de a vizita făbricile tatălui său, învăţând astfel multe despre armament şi praful de puşcă. Immanuel Nobel a înființat o companie în Sankt Petersburg, care furniza echipament militar armatei țariste. În timpul războiului Crimeei (1854-1856), el i-a convins pe generalii ruși de utilitatea plasării unor mine acvatice pentru a împiedica accesul navelor britanice.
La 17 ani, tânărul Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana, fiind deopotrivă şi de științele exacte, precum

Andriette Nobel

fizica și chimia. În anul 1849, Alfred a părăsit Rusia pentru a studia în străinătate. A vizitat mai multe ţări, precum Danemarca, America, Germania, Franţa, întâlnindu-se cu mulţi cercetători. I-a întâlnit printre alţii pe J.T. Pelouze, care făcea experimente de detonare a nitrocelulozei, şi pe John Ericsson, care efectua cercetări în domeniul motoarelor cu aburi. La Paris a avut șansa să lucreze în laboratorul renumitului chimist francez Théophile-Jules Pelouze. Aici l-a întâlnit pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, care cu trei ani în urmă inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic, însă foarte instabil. În SUA, Alfred și-a aprofundat studiile de chimie sub îndrumarea profesorului John Ericsson, cel care a conceput și proiectat nava blindată USS Ironclad, care a devenit faimoasă în timpul Războiului Civil American.
S-a întors în Rusia în 1852 şi s-a alăturat tatălui său în afaceri. Tatăl său, care îşi botezase compania de armament “Nobel şi fiii”, traversa o perioadă de prosperitate datorată izbucnirii Războiului Crimeei, în care ţarul Rusiei Nicolae I era angrenat. În 1856 războiul s-a încheiat, iar în anul 1859 compania a dat faliment, întrucât nu mai exista cerere de muniţie. Astfel că Immanuel  Nobel împreună cu soţia sa au hotărât să revină acasă în Suedia. Cei trei copii au rămas însă în Rusia încercând să repună pe picioare afacerea.
În această perioadă Alfred a început să se gândească la o metodă de a controla nitroglicerina. Nitroglicerina era o substanţă descoperită în 1846 de către Ascanio Sobrero. Era un compus foarte instabil şi care exploda foarte uşor. Alfred inventează un dispozitiv în care combina pudră neagră cu nitroglicerină, acestea urmând a fi detonate prin intermediul unui fitil. A efectuat apoi numeroase experimente, compusul  său fiind deosebit de puternic, şi ajungând astfel să fie cunoscut în întreaga lume pentru capacităţile sale explozibile.

În septembrie 1864 are loc o tragedie în familia Nobel: o fabrică explodează în Suedia, iar fratele lui Alfred, Emil, moare. Speriate de accident, autoritățile locale îi interzic să-și continue activitatea în oraș, așa că Alfred și-a amenajat un laborator în apropierea Lacului Malaren, într-o zonă izolată, fără așezări umane. Norocul i-a surâs în 1867. După ce a încercat mai multe variante de combinații ale nitroglicerinei cu diferite tipuri de substanțe, Alfred Nobel a descoperit varianta câștigătoare: diatomitul. Amestecată cu nitroglicerina, această rocă sedimentară silicioasă se transformă într-o pastă. A denumit compusul “dinamită”. Aceasta avea o putere mult mai mare decât compusul precedent, fiind şi mai uşor de controlat. Dinamita a ajutat la construirea de tunele, străzi, canale, iar Alfred Nobel a putut să dezvolte companii în toată lumea şi a devenit foarte bogat. După solidificare, noua substanță are aceeași forță de explozie ca a nitroglicerinei, dar este mult mai stabilă și rezistă la șocurile mecanice, ceea ce facilitează transportul și manipularea în condiții de siguranță. Alfred Nobel a denumit noua substanță ”dinamită”, cuvânt care provine din grecescul dynamis (putere, forță). Pentru a putea declanșa explozia, savantul suedez a brevetat un detonator bazat pe aprinderea unui fitil.

Invenţia sa este solicitată de către Căile Ferate Suedeze. Acest lucru i-a adus venituri considerabile, nitroglicerina putând fi acum folosită la scară industrială. Nobel devine cunoscut în întreaga lume. Însă incidentele precum cel în care şi-a pierdut viaţa fratele său nu s-au oprit; ele aveau loc foarte des peste tot în lume, Alfred ajungând astfel ţinta a numeroase critici.
În 1870 a izbucnit războiul franco-prusac, iar dinamita a fost foarte folosită în acest război, lucru pe care Nobel nu l-ar fi dorit.
În anul 1872 moare tatăl său iar după aceea Alfred se mută la Paris. Deşi avea un statut foarte bun era un singuratic, iar pe plan personal era neîmplinit.
Deși a devenit celebru în epocă datorită dinamitei, Alfred Nobel s-a îmbogățit în urma inventării unui alt explozibil, gelinita. Formată din nitroglicerină, azotat de potasiu și rumeguș de lemn, gelinita este o substanță explozivă cu mult mai puternică decât dinamita, fiind de asemenea inalterabilă în apă și puțin sensibilă la șocuri.
Deși nu a fost căsătorit niciodată și s-a dedicat permanent muncii sale, în viața lui Alfred Nobel au existat

cel puțin trei mari iubiri. Prima a fost în tinerețe, în Rusia, când se pare că ar fi cerut în căsătorie o tânără, însă a fost respins. Mai târziu, Alfred a fost îndrăgostit de Bertha Kinsky, o contesă austriacă, de care s-a despărțit după o relație scurtă. Cei doi au rămas însă prieteni, fapt certificat de schimbul de scrisori pe care l-au avut până la moartea savantului. Ultima și cea mai

Sofie Hess

lungă relație a sa a fost cu o florăreasă din Viena, Sofie Hess, pe care chiar el o numea la un moment dat doamna Nobel.
Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a numit ”cel mai bogat vagabond al Europei”. Când nu călătorea, savantul suedez lucra intens în laboratoarele sale. Cu timpul, Alfred Nobel a deschis fabrici şi laboratoare în peste 20 de țări, iar până la moartea sa, în 1896, el a a brevetat peste 350 de invenţii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică.
Pentru a se elibera de sub povara carierei sale care s-a bazat pe fabricarea dinamitei, în ultimii ani ai vieţii sale s-a implicat în mişcările care militau pentru pace.
Celebrul inventator a dorit să ușureze munca și să salveze vieți, în industria

Laboratorul lui Nobel, Sanremo

minieră și cea de construcții. Spre sfârșitul vieții, Nobel era un om foarte bogat, dar opinia publică îi era în parte nefavorabilă. Cu toate acestea, puțini aveau curajul să exprime acest punct de vedere. În anul 1888, a murit Ludvig Nobel, fratele lui Alfred. Un ziar francez a făcut o confuzie între cei doi și a publicat din greșeală necrologul lui Alfred Nobel, în care savantul suedez era condamnat pentru invențiile sale. Titlul l-a pus pe gânduri pe marele inventator: „Negustorul Morții a murit – Dr. Alfred Nobel, care s-a îmbogățit descoperind mijloace fără precedent de a ucide alți oameni, a murit ieri”. Pe 27 noiembrie 1895, în cadrul Clubului Suedezo-Norvegian din Paris, el a anunțat în public crearea premiului care-i va purta numele. A lăsat un testament de care a cerut să se ocupe Ragnar Sohlman. Prin acesta el dorea ca cea mai mare parte din averea sa să se constituie într-un fond din care să fie răsplătiţi oameni care aduc cele mai mari beneficii omenirii. Astfel, trebuiau premiaţi cei care făcuseră în anul precedent cele mai bune descoperiri în folosul umanităţii în domeniile fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură, dar urma să fie acordat şi un premiu pentru cine depunea cele mai multe eforturi pentru a aduce pacea între naţiuni. A luat naştere astfel Premium Nobel, care s-a decernat pentru prima oară în 1901, la 5 ani de la moartea sa.

Primele premii Nobel au fost primite astfel:
W.C Roentgen – Premiul Nobel pentru fizică pentru descoperirea razelor X
Emil von Behring – Premiul Nobel pentru medicină pentru descoperirea tratamentului cu ser specific împotriva difteriei
Jacobus Henricus van’t Hoff – Premiul Nobel pentru chimie pentru cercetarea legilor dinamicii chimice şi presiunii osmotice în soluţii
Sully Prudhomme – Premiul Nobel pentru literatură
Henry Dunant şi Frederic Passy – Premiul Nobel pentru pace pentru înfiinţarea Crucii Roşii.

Savantul suedez a murit în 1896 în urma unei hemoragii cerebrale, la San Remo, pe când se afla într-o călătorie în Italia.
Averea sa a fost evaluată la 31.225.000 coroane suedeze – circa 250 milioane de dolari americani la valoarea de azi.
Celebrul premiu Nobel constă din: o medalie, o diplomă și o sumă de bani, care la început a fost în valoare de 40.000 de dolari americani, apoi a crescut la 10.000.000 de coroane suedeze, iar în iunie 2012 Fundația Nobel a decis să reducă suma de bani la 8 milioane de coroane suedeze.

Surse:
scientia.ro
historia.ro
brainyquote.com
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

61 + = 62

Editorial

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

31 iulie 2017

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

Proiectul “Bran-a museum without walls!”: Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și inițiat de Asociația “I.

  • 0
  • 2.584
  • 510
  • 7.313
  • 1.318
  • 43.876
  • 158.439
  • 1.770.363
  • 3.647.603
  • 760.439
  • 316
Corespondenta la redactie