Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Îmi place să fiu în vârful unui munte. Nimeni nu se poate rătăci acolo.

Îmi place să fiu în vârful unui munte. Nimeni nu se poate rătăci acolo.

Învăţ liniştea în toate limbile pământului privind spre cer.

Cineva spunea că oamenii se prostesc în faţa întregului şi se cuminţesc în faţa detaliului. Deci să iubim şi să încurajăm detaliul!

Orice început este o continuare, cartea vieţii e deschisă întotdeauna de la jumătate.

Semnele mele particulare? Fericire şi disperare…

După război cineva trebuie să facă curăţenie.

Chiar şi cea mai proastă carte ne poate da o temă de gândire.

Ascultă ce tare bate în mine inima ta…

M-am gândit la fericire şi mi s-a făcut frică.

Există atât de mult tot încât nimicul poate fi ignorat.

Şi ca dovadă că am fost îţi vor rămâne doar cuvintele mele…

Îmi cer iertare marilor întrebări pentru micile mele răspunsuri.

Sunt ceea ce sunt, o întâmplare inexplicabilă, asemeni oricărei alte întâmplări.

Nu există viaţă de om care cel puţin pentru o clipă să nu simtă că e nemuritoare.

Experţi ai spaţiilor dintre pământ şi stele, ne pierdem naiv în spaţiul dintre pământ şi creier.

Să mori când trebuie, fără să treci pragul, să renaşti când e nevoie din toate câte le-ai aflat….

Fiecare gând al nostru trebuie să ţină atâta cât trebuie el să ţină, nici o clipă mai mult, pentru că s-ar putea ca în spatele acelei clipe să stea la pândă îndoiala…

Wisława Szymborska

Poetă dornică să cunoască lumea şi viaţa, a încercat să se raporteze la tot ceea ce ne înconjoară: la realităţile lumii contemporane cu toate frământările ei, făcând-o în modul cel mai simplu şi mai convingător. Aceste calităţi ale poetei, remarcabil Om al cetăţii, i-au determinat pe unii exegeţi ai autoarei să vadă în lirica sa dimensiunea ontologică a demersului liric al creatorului contemporan de prim rang. Ştiam şi am admirat cu câtă seninătate s-a despărţit prietena altui laureat al Premiului Nobel, Czesław Miłosz, de veacul în care a debutat şi în care personal s-a impus. A făcut-o cu modestia celui care cunoştea şi stăpânea ca nimeni altul poeticile clasice şi moderne.

Wisława Szymborska-Włodek s-a născut la 2 iulie 1923 în Prowent, care de atunci a devenit o parte a orașului Kórnik, iar mai târziu s-a mutat in Cracovia unde a locuit până la sfârșitul vieții. Ea a fost numită „Mozart al Poeziei”. În Polonia, vânzările cărților autoarei rivalizează cu cele ale celor mai cunoscuți prozatori, chiar dacă a remarcat într-unul din poemele sale, „Unii iubesc poezia” („Niektórzy lubią poezję”), că nu mai mult de doua persoane dintr-o mie sunt atinși de arta sa.
Szymborska a primit Premiul Nobel pentru Literatură „pentru un fel de poezie care permite, cu precizie ironică, contextelor istoric si biologic să se arate in fragmente de realitate umană”. Ea a devenit mai bine cunoscută pe plan internațional datorită acestei caracteristici. Opera sa a fost tradusă atât in engleză, cât si in alte limbi europene și arabă, ebraică, japoneză, chineză.

Părinții ei se numeau Wincenty and Anna (născută Rottermund) Szymborski. La vremea aceea, tatăl său era reprezentantul contelui Władysław Zamoyski, un polonez patriot. După moartea contelui Zamoyski din 1924, familia ei se mută la Toruń, iar in 1931 la Cracovia unde a trăit și a scris până la moartea sa.
La izbucnirea celui de-al doilea război mondial in 1939, ea și-a continuat educația participând la așa-numitele lecții clandestine („Tajne szkolnictwo” sau „tajne komplety”) care pregăteau tinerii pentru reconstrucția Poloniei după terminarea războiului.
Din 1943, a fost angajat la căile ferate și a reușit să nu fie deportată în Germania ca muncitor silit. În timpul acestei perioade cariera ei ca artist a început cu câteva ilustrații pentru un manual de limba engleză. A început de asemenea să scrie povestiri si poeme ocazionale. Incepând din 1945, a studiat literatură poloneză inainte de a trece la sociologie pe care a invățat-o la Universitatea Jagiellonă din Cracovia. Acolo a devenit parte din cercul scriitorilor locali unde l-a cunoscut pe Czesław Miłosz care a avut o influență destul de importantă asupra scriiturii sale. In mai 1945 a publicat primul său poem, „Szukam słowa” (Căutând cuvinte) în ziarul local Dziennik Polski. Poemele sale au continuat să fie publicate în ziarele locale de-a lungul câtorva ani. În 1948, a renunțat la studii fără sa obțină o diplomă din cauza condiției materiale precare; în același an, s-a căsătorit cu poetul Adam Włodek de care a divorțat în 1954 (au rămas apropiați până la moartea lui Włodek, in 1986), nu au avut copii. Înainte să se căsătorească, ea lucra ca secretară și ilustratoare la o revistă educațională bisăptămânală.
Prima sa carte urma să fie publicată in 1949, dar nu a trecut de testul cenzurii fiindcă „nu îndeplinea cerințele socialiste”. Cu toate astea, Szymborska, la fel ca mulți alți intelectuali din Polonia de după război, a aderat la ideologia oficială a Republicii Populare Polone (RPR) la începutul carierei sale, semnând o petiție politică pe 8 februarie 1953 care condamna preoții polonezi acuzați de trădare in procesul-farsă stalinist de la Cracovia. Opera sa de început promovează teme socialiste, exemplu este volumul său de debut ‘Dlatego żyjemy (Pentru asta trăim) care conținea poeziile „Lenin” și „Młodzieży budującej Nową Hutę” (În cinstea tinerilor care construiesc Nowa Huta), despre construcția unui oraș industrial stalinist de lângă Cracovia. A devenit membru al partidului conducător Partidul Muncitoresc Unit Polonez.
Asemenea multor intelectuali comuniști apropiați la început de ideologia oficială a partidului, Szymborska s-a înstrăinat treptat de ideologia socialistă și a renunțat la opera sa cu temă politică. Chiar dacă se retrage din partid abia in 1966, ea începuse să intre in contact cu dizidenți. În preajma anului 1957 se împrietenește cu Jerzy Giedroyc, editorul ziarului polonez foarte influent, Kultura, care își avea sediul la Paris și la care contribuie in același timp cu articole.
În 1964, se opune unui protest susținut de comuniști împotriva intelectualilor independenți, cerând in schimb libertate de exprimare.

În 1953, Szymborska se alătură personalului revistei literare „Życie Literackie” (Viață Literară), unde a continuat să lucreze până în 1981, iar din 1968 a condus propriul editorial cu recenzii de cărți, numit „Lektury Nadobowiązkowe”. Multe dintre eseurile ei din această perioadă au fost publicate mai târziu intr-o carte. Din 1981 până în 1983, a fost editor al revistei lunare din Cracovia „NaGlos”(OutLoud). În anii 1980, și-a intensificat activitățile de opoziție, contribuind la Samizdat, o acțiune dizidentă a publicației Arka sub pseudonimul „Stańczykówna”. Ultimul volum publicat în timp ce Szymborska era încă în viață, Dwukropek, a fost ales cea mai bună carte a anului 2006 de către cititorii Gazetei Wyborcza. Ea a tradus, de asemenea, literatură franceză în polonă, în special poezie barocă si operele lui Agrippa d’Aubigné . În Germania, Szymborska a fost asociată cu traducatorul ei Karl Dedecius, care a făcut multe pentru a promova lucrările ei acolo.
Lirica Szymborskăi înseamnă supunerea aproape tiranică la ritmurile uneori spectaculoase, alte ori umile ale cotidianului. Mai mult, printr-o luciditate ieşită din comun, poeta din Cracovia disecă, analizează, clasează, realităţi fără să tragă vreodată concluzii definitive. Lasă şi cititorului pe care îl respectă şi îl iubeşte să aibă şi el partea sa de cunoaştere a adevărului.
O spune dezarmant de sincer: „Cum să trăim – m-a întrebat într-o scrisoare cineva/ pe care şi eu doream să îl întreb/ tot asta. Din nou şi aşa mereu,/ ceea ce se şi vede mai jos,/ nu sunt întrebări mai urgente/ decât întrebările naive.”
Nu participăm, nu suntem implicaţi oare în laboratorul ei de creaţie? Nu suntem părtaşi la ironia şi autoironia ei de mare fineţe, care îi străbate de la un capăt la altul lirica?


Din tragicul eveniment terorist de la 11 septembrie 2001 de la New York, Szymborska surprinde imaginea celor care s-au aruncat în hău pe fereastra celor doi zgârie nori. Îi urmăreşte cu mare atenţie cum zboară prin aer încă vii. Simţi că sufletul i-a îngheţat, atunci când urmăreşte cheile care le cad din buzunare, la fel şi monedele mărunte. Simţi cum în adâncul ei suferă şi în acelaşi timp se detaşează senină, afirmând: „Doar două lucruri mai pot face pentru ei/ – să descriu acest zbor/ şi să nu spun ultimul cuvânt.” Szymborska a dovedit din totdeauna mult bun-simţ. Lasă însă istoria să se pronunţe. Ştie că o face cel mai bine.
Wisława Szymborska, în calitatea ei de poetă, eseistă, traducătoare şi ilustratoare de carte a fost una dintre cele mai remarcabile figuri ale literaturii poloneze contemporane. Scriitura ei, deloc stufoasă, este ludică, marcată de ironie, paradox şi contradicţie, abordând cu un zâmbet temele cele mai grave. Societatea şi condiţia umană sunt temele cele mai importante ale operei sale.
Şi încă un aspect. Claritatea demersului poetic a situat-o pe autoarea celor O sută de bucurii printre cei mai cântaţi poeţi polonezi. Totul în interpretări de excepţie.

Opera:

Între 1953 şi 1981 a lucrat în redacţia săptămînalului literar cracovian Życie Literackie (Viaţa literară), în care a ţinut o rubrică de critică literară ce s-a concretizat în mai multe volume de eseuri apărute sub numele de Lektury nadobowiązkowe (Lecturi facultative). A publicat peste 350 de poeme răspîndite în douăsprezece plachete de versuri: Dlatego żyjemy (Pentru asta trăim) 1952, Pytania zadawane sobie (Întrebări adresate mie) 1954, Wołanie do Yeti (Chemare către Yeti) 1957, Sól (Sarea) 1962, Sto pociech (O sută de bucurii) 1967, Wszelki wypadek (Orice eventualitate) 1972, Wielka liczba (Marele număr) 1976, Ludzie na moście (Oameni pe pod) 1986, Koniec i początek (Sfîrşit şi început) 1993, Chwila (Clipa) 2002, Dwukropek (Două puncte) 2005, Tutaj (Aici) 2009. De-a lungul vieţii, a cîştigat o sumedenie de premii, de la Premiul pentru Literatură al Oraşului Cracovia (1954) şi Premiul Ministerului Polonez al Culturii (1963) la Premiul Goethe (1991), Premiul Herder (1995), Premiul PEN Clubului Polonez (1996), sau Premiul Nobel pentru Literatură (1996).

Surse:
ro.wikipedia.org
romlit.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 4 = 1

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie