Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Limita curajului? Nu există limită pentru curaj.

Limita curajului? Nu există limită pentru curaj.

Iubeşte-ţi visul chiar şi atunci când te frământă!

Uneori, când vorbim, simt cum vocea ta devine ecoul sufletului meu.

Rămâi aici! Odihneşte-te! Nu te teme de nimic! În noaptea asta dormi în inima mea.

Există anumite priviri ale iubitelor, pe care un bărbat îndrăgostit nu le-ar schimba pentru nimic altceva din corpul ei.

Mi se pare că automobilul rezolvă problema deja dezbătută a sexelor. Automobilul aparţine genului feminin. Are graţia, supleţea şi sprinteneala unei femei seducătoare; în plus are o calitate care lipseşte femeilor: supunerea oarbă.

Cu atât mai puternică este beţia, cu cât vinul e mai amar.

Iubirea este cea mai mare dintre tristeţile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul îl încearcă pentru a ieşi din singurătatea fiinţei sale lăuntrice.

Te simt în simţirile mele, şi simt cum simţirile mele nu fac altceva decât să-ţi asculte chemarea…

Nu este niciodată prea târziu pentru a sonda necunoscutul, nu este niciodată prea târziu pentru a merge mai departe.

Poetul este singurul pe lume care este în stare să întrerupă pentru câteva clipe anxietatea umană, să potolească setea de absolut, să prelungească uitarea de sine.

Vino! Să mergem! E vremea să reînflorim…

Aminteşte-ţi mereu că trebuie să ai curaj.

Unele amintiri ne parfumează sufletul pentru totdeauna.

Niciun vis al minţii nu va putea să-mi şteargă vreun vis al inimii…

Lăsaţi-mi mie tot ce am în mine misterios, trecător, neînţeles şi de neatins…

Niciodată bucuria vieţii nu e mai deplină decât după ce ai învins o mare supărare.

Deodată, nu se ştie de ce şi nu se ştie cum, ceva, ca un dig între două ape se rupe, şi două destine se amestecă învolburat.

Nu am niciun gând care să nu fie al tău, nicio dorinţă în suflet care să nu te simtă pe tine.

Gabriele D’Annunzio

Opera sa vastă cuprinde: 17 volume din care fac parte poeme și poezii, 8 romane, 6 volume de nuvele, 10 drame, 3 volume memorialistice, piese de teatru. Dintre poezii, amintim: Cântec nou (1882), Elegii romane(1892), Ciclul Laude (1903-1912). Ca romane, s-au dinstins în creația sa: Trilogia Trandafirul din care fac parte Plăcerea (1889), Inocentul (1892), Triumful morții (1894). Alte romane bine cunoscute sunt Fecioarele dintre stânci (1896) și Focul (1900). A scris volume de nuvele, Pământ virgin (1883), Cartea fecioarelor (1884), San Pantaleone dar și piese de teatru: Cetatea moartă (1898), Gioconda (1898), Francesca de Rimini (1902), Fiica lui Jorio (1904).
Născut la Pescara, la 12 martie 1863, Gabriel D’Annunzio a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene. A fost prinţ de Montenevoso, scriitor, poet, jurnalist şi dramaturg italian care a luptat şi ca soldat în Primul Război Mondial. D’Annunzio a ocupat un loc proeminent în literatura italiană din anul 1889 până în anul 1910, iar după aceea, a devenit foarte influent în viaţa politică italiană din anul 1914 până în anul 1924. Era cunoscut de întreaga societate italiană sub poreclele „Poetul/ Il Vate” şi “Profetul/Il Profeta”. Numele lui a fost asociat cu un curent literar, decadentism, care s-a întrepătruns adeseori cu simbolismul francez şi cu estetismul britanic. Operele sale au marcat o îndepărtare de naturalismul romanticilor târzii și s-au remarcat prin caracter senzorial şi mistic, influenţat de textele lui Friedrich Nietzsche. A avut aventuri cu multe femei celebre, iar cele cu Eleonora Duse şi Luisa Casati au fost intens mediatizate în presa din epocă. În timpul Primului Război Mondial, s-a schimbat percepţia societăţii italiene asupra scriitorului Gabriele D’Annunzio, care a devenit dintr-o personalitate literară un erou de război celebru pe plan naţional.
La Roma în 1881 și-a început cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator.
În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume, unde a înființat un stat independent, separat de Italia și de restul Europei până în 1921. Trupele sale, desprinse din armata regulată italiană, se numeau legionari și purtau o uniforma formată din camașă neagră, care a devenit mai apoi uniforma fasciștilor. Mulți din legionarii lui d’Annunzio făceau parte din gruparea stângistă “Fasci di Combattimento”, mulți dintre ei fiind foști membri ai brigăzilor de șoc Arditi, folosite în primul război mondial pe post de trupe de comando.
În armata lui d’Annunzio era simțită puternic și prezența militanților futuriști conduși de Marinetti, prezent în persoană în Fiume. Când acesta a fost expulzat din Fiume pentru grave abateri, în postul său de comandă, Mino Somezi și Mario Carli, alți doi futuriști de seamă, i-au luat locul în Fiume.
După un mariaj nereuşit cu Maria di Gallese (au trei băieţi) D’Annunzio se desparte de soţie ca să aibe o aventură amoroasă cu celebra actriţă Eleonora Duse. Pentru ea scrie rolurile principale în piesele Oraşul Mort şi Francesca da Rimini. Viaţa extravaganta îl forţează la datorii, ca să scape de creditori se refugiază în Franţa. Relaţia furtunoasă cu Duse se termină în 1910. D’Annunzio începe o nouă afacere sinuoasă cu marchiză Luisa Casaţi, o femeie excentrică, legătură care va dura până spre sfârşitul vieţii poetului.
Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca pe o legendă.
A luptat în trupele italiene de elită şi a organizat raidul aerian asupra Vienei, în 9 august 1918.
Fascinant de zbor şi aviaţie D’Annunzio ia lecţii de pilotaj şi se oferă ca voluntar la pilotarea unor avioane de război. Pierde un ochi într-un accident de zbor. În februarie 1918 ia parte într-un raid îndrăzneţ în portul Bakar, act cu care ridică spiritul publicului italian rănit de dezastrul de la Caporetto. La 9 August 1918 D’Annunzio în fruntea unei flotile de 9 avioane zboară 700 mile ca să arunce manifeste de propagandă peste oraşul Vienna. Considerată o sarcină de mare curaj şi bravură a fost mult timp pomenită ca “Il Volo su Vienna”.
Războiul întăreşte vederile sale ultranaţionaliste şi expansioniste, D’Annunzio cere pretutindeni ca Italia să îşi asume alături de aliaţii săi rolul unei mari puteri europene. Vederile sale expansioniste sunt puse în aplicare în 1919 când în fruntea a 2000 de naţionalişti italieni forţează aliaţii (americani, britanici şi francezi ) să se retragă din oraşul ocupat Fiume. Complotiştii credeau că au anexat Fiume (azi Rijeka în Croaţia) Italiei, dar Italia în răspuns iniţiază o blocadă a oraşului cerând naţionaliştilor să se predea. D’Annunzio încearcă să lege alianţe cu alţi separatişti din Balcani (diverse  grupe de italieni dar şi de slavi ) fără mult succes. În final D’Annunzio declară război Italiei ca să predea oraşul Fiume în Decembrie 1920, după ce flota Italiană bombardează oraşul.


D’Annunzio se retrage la reşedinţa sa Il Vittoriale, lângă lacul Garda, acolo îşi petrece ultimii săi ani scriind politică. Fără să fie direct implicat în guvernul fascist condus de Benito Mussolini,  D’Annunzio influenţează puternic politica şi ideologia acestuia. În 1922 D’Annunzio este rănit într-o tentativă de crimă puţin timp după Marşul asupra Romei (Lovitura de stat prin care Mussolini acaparează puterea in regatul Italiei). Un agresor necunoscut îl aruncă pe fereastră, rănindu-l foarte grav. Convalescentul D’Annunzio nu participă la dubla încoronare a lui Mussolini ca prim ministru dar şi  “Il duce del fascismo”.
În 1924 a fost înnobilat de regele Victor Emmanuel III, capătă titlul de Principe di Montenevosso, iar în 1937 este preşedintele Academiei Regale Italia. Decesul în 1938 în casa sa din Gardone Riviera se datorează unui atac cerebral, Mussolini declară doliu naţional.  Poetul este îngropat cu fast într-un monument din marmură albă plasat la Il Vittoriale.
Ca urmare a reacţiei naţionaliste italiene faţă de Conferinţa de Pace de la Paris, Gabriele D’Annunzio a înfiinţat Regenţa italiană din Carnaro, un stat italian care a existat pentru scurt timp, în oraşul Fiume, în prezent Rijeka, aflat în Croaţia, în care scriitorul italian s-a autoproclamat duce.


Constituţia acelui stat, care nu a fost recunoscut pe plan international, preciza că muzica era principiul său fundamental. Unele dintre ideile sale au stat la baza fascismului italian şi au influenţat doctrina politică adoptată de Benito Mussolini, de regimul căruia Gabrielle D’Annunzio s-a distanţat în mod public.
În Franţa, D’Annunzio lucrează cu Claude Debussy la o piesă muzicală “Martirul Sfântului Sebastian” (1911) . Vaticanul reacţionează brutal plasând toate operele lui D’Annunzio în Indexul Cărţilor Interzise. Lucrarea cu pricina nu a fost de succes dar se cunosc adaptări înregistrate dintre care cea mai notabilă este cea a lui Leonard Bernstein. D’Annunzio colaborează cu Mascagni la opera acestuia “Parisina” locuind în casa închiriată a compozitorului, lângă Paris. Scrie scenariul filmului Cabiria (1914) bazat pe episoade din Războaiele Punice. Creaţiile sale sunt bazate pe şcoala simbolistă franceză, conţin scene violente sau descrieri pline de anomalii mentale inserate cu alte scene puternic imaginative, mistice sau erotice. Nuvelele sale sunt influenţate de scrierile lui Guy de Maupassant. 
Un eseu al vremii “Mussolini şi cultul conducătorului” descrie astfel pe poet: .. Acest faimos poet şi erou de război s-a autoproclamat superman. Intervenţionist în Mai 1915, pilot de război, faptele sale i-au adus recunoaştere naţională şi internaţională. În septembrie 1919 el şi ” legiunile ” sale au capturat disputatul port Fiume. L-a păstrat timp de un an făcând faimoase “cămăşile negre”, discursurile din balcon, aranjând uniuni ambiţioase şi mai ales coregrafiind parade stradale şi ceremonii. Ba chiar a  plănuit un marş asupra Romei. Istoria are dreptul de al numi ” Primul Duce” şi Mussolini probabil a respirat uşurat  în 1920 când  omul şi tovarăşii săi au fost împrăştiaţi din Fiume. Chiar şi aşa a continuat să fie o ameninţare pentru Mussolini, iar o serie de fascişti ca Italo Balbo se gândeau serios la el ca o alternativă  Ducelui.>>

În schimb Mussolini alterna nehotărât între stânga şi dreapta. Fascismul practicat de Mussolini îmbrăţişa constituţia Carnaro scrisă de Ambris şi d’Annunzio pentru Fiume. Dar cei doi refuză să se alăture mişcării fasciste şi nu participă la  alegerile care au loc în Mai 1921.   După atentatul la viaţa lui D’Annunzio în August 1922, o întâlnire de pacificare între Mussolini,  Francesco Saverio Nitti şi D’Annunzio a fost anulată, iar D’Annunzio se retrage din viaţa politică.  Mussolini va continua să doneze bani lui D’Annunzio ca mulţumire pentru retragerea acestuia din arena politică. Interogat în legătură cu  aceste donaţii Mussolini declară: “Când ai un dinte stricat ai două posibilităţi : ori scoţi dintele afară  ori îl umpli cu aur. În cazul D’Annunzio am ales al doilea tratament.” 
Şi totuşi D’Annunzio a continuat să intervină politic până la moartea sa în 1938.


Într-o scrisoare adresată Ducelui insistă să-l convingă să nu se alăture Axei aliindu-se cu Hitler. În 1934 încearcă să torpileze întâlnirea Hitler- Mussolini publicând un pamflet satiric la adresa lui Hitler. Din nou, în 1937 D’Annunzio îl întâlneşte pe Mussolini în gara de tren Verona, într-o nouă încercare de a-l convinge să părăsească Axa. Deabia în 1944 Mussolini va admite că a făcut o greşeală neurmându-i sfatul.
Istoria lui D’Annunzio ne arată că multe doctrine concepute din sincer entuziasm şi naivitate degenerează supuse intereselor şi manipulărilor ulterioare. În cazul de faţă avem dovada că marele poet D’Annunzio a fost ucis de politicianul D’Annunzio.
La culmea succesului său literar D’Annunzio a fost aclamat pentru originalitatea şi decadenţa operei sale care a influenţat masiv generaţii de scriitori Italieni şi Europeni. Din păcate, afilierea sa la ideile fasciste au umbrit faima acestui talentat poet. Chiar înainte de a făcut accesată alegere critica americană l-a numit (adresând nuvela Intrusul) “diavol, egoist, corupt…” Tragedia Francesca da Rimini a fost întreruptă după numai trei săptămâni de joc, cenzura considerând-o lipsită de morală.
Enciclopedia Britanică găseşte meritul principal al lui D’Annunzio în faptul că a revitalizat literatura ţării sale deschizând mina închisă a trecutului ca o sursă de inspiraţie pentru prezent şi de speranţe pentru viitor, a creat o limbă clară, nu pompoasă, nici vulgară, necesară gândirii moderne şi deşi rămânând clasică, permite exprimarea unei splendide frumuseţi, cea a idealului renascentist Italian. A rămas vestit poemul său celebru “Ploaia în pădurea de pini” care exemplifica virtuozitatea poetică dar şi senzualul poeziei sale.


În mod fundamental antinazist, și detestându-l pe Hitler, s-a opus apropierii Italiei de Germania nazistă. Cu toate acestea, Mussolini i-a acordat funeralii naționale, după moartea scriitorului, survenită la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al Vittoriale degli Italiani).

Surse:
romanialibera.ro
reteaualiterara.ning.com
rotalianul.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Mihail şi Gavriil – originea şi semnificaţia numelor Sărbătoarea Sfinţilor …
Corespondenta la redactie