Mai mult decât ideile, caracterul este acela care oglindeşte omul.

Un erou este cineva care face ceea ce poate.

Oricât ar fi noaptea de lungă, tot vin odată zorile.

Nu dispreţuim primejdia decât atunci când n-o cunoaştem.

Nu trăiesc cei ce nu mor în fiecare clipă, iar cei ce nu se îndoiesc, nu cred.

În lumea asta n-ai întotdeauna bucurii; viaţa e amestecată. Nu toate clipele sunt bune.

Fie că eşti slab sau puternic, simţi uneori un gol imens în jurul tău şi e bine să ştii că te poţi sprijini atunci de braţul unui prieten.

În sfârşit, mi-am dat seama ce-l deosebeşte pe om de necuvântătoare: grija zilei de mâine.

Să te străduieşti, să cauţi, să nu găseşti şi să nu te dai bătut.

Fiecare citeşte şi ascultă o operă de artă aşa cum este el şi nu cum este ea; şi se poate întâmpla ca nu creatorul să aibă cea mai bogată idee despre operă.

Fatalitatea este scuza oamenilor lipsiţi de voinţă.

Morala nu e decât igiena minţii şi a inimii.

Prima condiţie a demnităţii unui artist e aceea de a fi independent.

Prietenia e un stăpân tot atât de poruncitor ca şi dragostea… E mult mai mult. pentru că dragostea e risipitoare, ia şi dă cu amândouă mâinile. Prietenia e discretă, se mulţumeşte cu puţin. dar acest puţin e tot ce e mai bun pe lume.

Bătălia se dă în noi, dar victoria trebuie câştigată.

Bărbatul e focul şi femeia câlţii.

A crea înseamnă a ucide moartea.

Romain Rolland

Cu câteva săptămâni înainte de a împlini 78 de ani, pe 30 decembrie 1944, trecea în eternitate ilustrul scriitor francez Romain Rolland. Se născuse la 29 ianuarie 1866 în localitatea Clamecy – Franţa. Absolvent al celebrei “Ecole Normale Superieure” din Paris şi al şcolii franceze de la Roms, Rolland a obţinut la 29 de ani doctoratul în litere şi a fost mult timp profesor de istoria muzicii la Sorbona. Seria cunoscutelor sale biografii începe, de altfel, cu aceea a unui mare muzician: Ludwig Van Beethoven, carte apărută în anul 1903. Au apărut cele dedicate lui Michelangelo, Handel, Tolstoi, Mahatma Gandhi şi Charles Peguy şi să nu uităm că muzica, devenită marea iubire a scriitorului va fi şi pasiunea acaparantă a personajului său Jean – Christophe, erou al romanului omonim, publicat în mai multe volume între 1904 şi 1912. O aceeaşi respiraţie amplă va avea şi celălalt roman – fluviu al său – „Inimă vrăjită” – tipărit între 1922 şi 1933.

Premiul Nobel pentru literatură, dobândit încă din 1915 „ca un omagiu adus înaltului idealism al creaţiei lui literare şi simpatiei şi dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane, a contribuit decisiv la impunerea acestui scriitor, devenit în ochii publicului cititor un apostol al toleranţei şi al pacifismului. A fost preocupat de altfel de tot ceea ce însemna spiritualitate, de tot ce se afla „au  dessur de la melee”.

A scris despre „Muzicienii de azi, muzicieni de altă dată” (1908) şi a cercetat competent „cauzele declinului picturii italiene în secolul al XVI-lea” (1895). O mare preţuire, dublată de un interes profesional de durată a arătat -o Romain Rolland teatrului. Teza de doctorat din juneţe avusese ca temă „Originile teatrului liric”. Piesele sale de teatru, consacrate prioritar Revoluţiei Franceze, combat teroarea iar una dintre ele, consacrată lui Danton (1900), a fost socotită drept deschizătoare de drum în lungul şi bogatul şir al “biografiilor scenice” ale secolului XX.
Cititorii români nu-i pot rămâne decât recunoscători scriitorului francez care a sprijinit cu multă generozitate afirmarea literară a lui Panait Istrati. În numărul din 15 august 1923 al revistei „Europe”, pe care o fondase şi o conducea Romain Rolland vestea lumii apariţia unui Gorki balcanic în persana autorului „Chirei Chiralina”. Un puternic destin literar se năştea astfel, cu binecuvântarea prestigiosului om de cultură francez… Retorica sa de stânga a avut un considerabil ecou în anii ’30, moment istoric al ascensiunii naziste, cărţi precum „Prin revoluţie, pacea” (1935) şi „Tovarăşi de drum” (1936), ivite dintr-o bună credinţă vizibilă, aveau să fie folosite în interes propriu de propaganda comunistă.

Romain Rolland a studiat literatura, muzica si filosofia, publicand doua teze de doctorat: Les Origines du theatre lyrique moderne (Originile teatrului liric modern) si Causes du declin de la peinture italienne au cours XVIe siecle (Cauzele declinului picturii italiene in secolul al XVI-lea). Activeaza ca profesor la diferite institutii de invatamant, unde preda istoria artelor.
Premiul Nobel pentru Literatura a fost obținut pentru lucrarea sa cea mai importanta, romanul Jean-Christophe, publicat in zece volume in perioada 1904-1912.
Din opera scriitorului fac parte si romanele: Colas Breugnon (1919), Pierre et Luce (1920), Clerambault (1920) si L’Ame enchantee (Inima vrajita, 1922-1933).

Surse: faxmedia.ro, artlit.ro