Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Nimeni n-are dreptul sa fure frumosul din sufletul nostru

Nimeni n-are dreptul sa fure frumosul din sufletul nostru.

Bunătatea față de proști a dus la înmulțirea acestora. Și, atunci te întrebi: n-a trecut bunătatea în contrariul ei ?

Un om bun este un om superior. Un om superior este un om liber fiindcă nu minte. Și nemințind e liber să se gândească la adevăr.

Când generozitatea se adaugă geniilor, rezultă sublimul.

Nu, bunătatea nu ți se dă la naștere, precum numele; ea se formează și se aciuează treptat în suflet. Aș zice că bunătatea și-o naște omul în fiecare zi sau moment al gândirii și acțiunii sale.

Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.

Trecutul e noaptea iar amintirile, candele care cu vremea se sting.

O dragoste apusa e ca un vulcan: niciodata nu poti zice ca a trecut pericolul de a izbucni din nou.

Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie.

Omul este centrul universului, fiindca numai in om materia a ajuns la cunostinta propriului sau eu, a ajuns sa se cunoasca.

Atat cat pricep eu lucrurile, omul l-a descoperit pe Dumnezeu nu uitandu-se spre cer, ci cautandu-l in sine insusi, ce anume ar putea opune mortii si neantului, n-am suportat gandul ca suntem doar pulbere si atunci am cautat in noi ceea ce s-ar opune pulberii, Dumnezeu e partea noastra care nu vrea sa moara, care nu se poate consola.

Trecutul ne-nfasoara, oricat l-am surghiuni din minte.

Tabla valorilor se stabileste pe indelete.

Octavian Goga

Se cunoaşte prea bine ideea lui G. Călinescu, afirmată în Istoria? sa din 1941, că “după Eminescu şi Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulţimii, poet naţional totdeodată şi pur ca şi Eminescu”. În acest fel, cele două extreme erau conciliate în simultaneitatea lor, dar posteritatea a pus din ce în ce mai mult accentul pe dimensiunea anistorică a suferinţei materializate atât de concret în Rugăciune, Plugarii, Noi şi Oltul – poemele care deschideau volumul de debut, din 1905, al lui Octavian Goga, văzut în continuitate directă cu Doina eminesciană. Octavian_Goga_in_corespondenta_poza_GogaNimeni, după 1941, nu a mai putut face abstracţie de fraza lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: “Şi Eminescu şi Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experienţa crudă a vieţii, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului”. Din “poetul pătimirii noastre”, poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul suferinţei înscrise iremediabil în condiţia umană. Dar în primele decenii ale secolului XX nu a fost aşa.
Mesianismul şi poezia politică a unui popor ce-şi aşteaptă eliberarea au fost percepute mai acut în 1905 şi imediat după aceea. Şi era firesc să fie aşa.
Octavian Goga se naşte la 1 aprilie 1881 în satul Răşinari,de lângă Sibiu fiul preotului ortodox Iosif Goga şi al soţiei sale, Aurelia, învăţătoare. Goga a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, şi prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920.
Până la declanşarea primului război, Goga s-a impus ca ziarist strălucit prin articolele publicate în revista Ţara noastră, ziarul Epoca, Adevărul, revista Flacăra şi revista România, proza sa jurnalistică fiind comparabilă, stilistic şi tematic, cu a celei eminesciene.
Adversar al politicii guvernelor maghiare, Goga a fost, în acelaşi timp, un prieten adevărat al marilor scriitori ai literaturii maghiare clasice şi moderne. A studiat încă din anii de liceu de la Sibiu şi apoi ca student, la Universitatea din Budapesta, opera lui Petőfi şi Imre Madách, s-a bucurat de prietenia celor mai de seamă scriitori maghiari ai timpului, primele încercări de traducere din Tragedia omului datând din anii de şcoală.
Activitatea literară a lui Octavian Goga a fost dublată de o susţinută activitate politică-socială. Goga a devenit, la începutul secolului al XX-lea, mesager al tuturor aspiraţiilor susţinute de românii transilvăneni.

O vreme, imediat după 1918, s-a apreciat că poezia lui Octavian Goga ar fi atinsă de mutaţia istorică a valorilor estetice. Din perimetrul criticii intransigent estetice s-a răspândit părerea – susţinută, de pildă, de Mihail Dragomirescu – că “poezia lui Goga, reductibilă la cerinţele trecătoare, s-a perimat odată cu înfăptuirea idealului naţional”. D. Caracostea putea crede şi el în interesul “limitat local, mărginit la pătura ţărănească din Ardeal”. Pompiliu Constantinescu opina şi el, în 1925, că “poezia d-lui Goga e atinsă de caducitate” şi contează numai ca “valoare documentară”. Scepticismele estetice, destul de vechi, nu sunt deci puţine şi nici neglijabile. În ce puncte mai solicită astăzi interesul estetic (nu doar istoric) o poezie păstrată de postumitatea scriitorului (săvârşit în 1938) într-un relativ con de umbră? Care sunt zonele ei de permanenţă? – iată întrebări legitime şi obişnuite în posteritatea critică a unei opere viabile. Un răspuns scurt poate fi dat după un oarecare răgaz de meditaţie critică, luând în seamă şi numeroasele studii şi monografii care i s-au consacrat, dar ţinând cont mai cu seamă de sugestiile călinesciene.

Din cauza activităţii sale politice în România, guvernul de la Budapesta i-a intentat lui Goga – ca cetăţean austro-ungar – un octavian-gogaproces de înaltă trădare, fiind condamnat la moarte în contumacie. S-a înrolat în armata română şi a luptat ca soldat, în Dobrogea. La încetarea ostilităţilor şi semnarea păcii de la Bucureşti, Goga a fost nevoit să părăsească România, plecând în Franţa. În vara anului 1918 s-a constituit la Paris Consiliul naţional al unităţii române, forum de presiune asupra marilor puteri pentru obţinerea unităţii statale româneşti. La începutul anului 1919, Goga s-a reîntors în România reîntregită.
Guvernul prezidat de Goga, demis după 44 de zile, a fost creat de Partidul Naţional Creştin rezultat din fuziunea la 14 iulie 1935 la Iaşi a Ligii Apărării Naţional Creştine (condusă de Alexandru C. Cuza) şi a Partidului Naţional Agrar (condus de Goga).
Prin acordarea la 21 martie 1906 a premiului “Năsturel Herescu” pentru volumul de debut, creaţia poetică a lui Octavian Goga a primit consacrarea Academiei Române. În 1920, Goga a fost ales membru al Academiei discursul de recepţie fiind intitulat Coşbuc. În 1924, poetul a primit Premiul Naţional de poezie, iar Mihail Sadoveanu pentru proză.
Considerat poet al neamului, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, poetul s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.

La 5 mai 1938, in parcul Castelului de la Ciucea poetul a suferit un infarct cerebral si a intrat in coma. In ziua de 7 mai 1938, la ora 14,15, s-a stins din viata la varsta de 57 de ani. La Ciucea, prin fata catafalcului, duminica, 8 mai, si luni, 9 mai, a continuat pelerinajul miilor de oameni care l-au iubit si i-au pretuit opera. Marti, 10 mai, trenul mortuar cu ramasitele pamantesti ale ilustrului disparut a pornit spre Bucuresti. Sicriul a fost asezat, miercuri, 11 mai, in rotonda Ateneului, unde a stat pana sambata 14 mai, cand s-au desfasurat funeraliile nationale. Conform testamentului, nu s-au rostit cuvantari. Ulterior trupul poetului a fost inmormantat la conacul lui Goga de la Ciucea, conform dorintei acestuia.

Surse: romlit.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

+ 24 = 34

Editorial

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Este corectă expresia “în principal”? În limbajul actual, expresia în principal a …
Corespondenta la redactie