Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Nu este un pact să înşeli diavolul.

Nu este un pact să înşeli diavolul.

Este datoria sufletului să fie loial propriilor sale dorinţe. Trebuie să se abandoneze pe el însuşi pasiunii sale stăpânitoare.

Necesitatea face dintr-un om onest un ticălos.

Remuşcarea lăsată de faptele de ruşine este mântuirea vieţii.

Prietenia curge din multe izvoare, cea mai pură curge din respect.

Teama de pericol este de o mie de ori mai îngrozitoare decât pericolul prezent, şi neliniştea pe care ne-o provoacă previziunea răului este mai de nesuportat decât răul însuşi.

Nu se poate excela în lumea aceasta fără a trăi o viaţă morală.

Marinarul cu care ar trebui să navighezi este acela care a naufragiat, pentru că el ştie unde sunt recifurile.

La fel de normal poţi să reprezinţi un sistem de întemniţare printr-un altul, după cum poţi, de altfel, să reprezinţi orice alt lucru care există în mod real prin ceva care nu există.

Informaţia este sufletul tuturor afacerilor publice.

Cine are o pisică, nu trebuie să se teamă de singurătate.

Nu preţuieşti oamenii până când nu simţi gustul amar al singurătăţii şi atunci realizezi că o vorbă te-ar încălzi mai mult decât soarele şi tot ce îţi doreşti e să fie cineva lângă tine.

Oamenii nu pot depăşi ce-i scris de soartă: Cei buni mor devreme, iar răii niciodată.

Iar dintre toate pacostele cu care omenirea este blestemată, tirania bisericească este cea mai rea.

Daniel Defoe

Istoria literaturii engleze pomeneşte o întâmplare cu totul neobişnuită care s-a petrecut în primii ani ai secolului al XVIII-lea: unul din cei mai mari scriitori ai timpului, pus la stâlpul infamiei şi ţinut legat timp de trei zile într-o piaţă publică din Londra pentru a fi batjocorit şi scuipat de trecători, a fost aclamat de aceştia, care i-au împodobit cu ghirlande locul supliciului. A devenit astfel un erou popular cel ce fusese declarat — cum s-ar spune în secolul nostru — „inamicul public numărul unu”. Într-adevăr, el se dovedise a fi un mare inamic al ocârmuirii din acea vreme. Şi cum întâmplarea face ca mulţi scriitori englezi să aibă nume care aduc mai degrabă a porecle, printr-o ciudată coincidenţă numele său însemna chiar „inamic” — pe englezeşte foe. Daniel Foe şi-a schimbat curând după aceea numele în Defoe.Daniel_Defoe_Kneller_Style
S-a născut în familia unui negustor, în jurul anului 1660, an în care revenise la cârma Angliei monarhia, răsturnată cu un deceniu mai înainte de revoluţia burgheză a lui Cromwell. Defoe a trăit într-o epocă de călătorii active, întrucât Anglia îşi extindea imperiul colonial şi stăpânirea asupra mărilor lumii. După cât se pare, şi Defoe a călătorit încă din tinereţe în Spania, Italia, Germania şi Franţa. După ce s-a ocupat vreme îndelungată de negustorie şi politică, începând din 1697 Defoe a scris numeroase eseuri, broşuri şi pamflete, fiind, cum am spune astăzi, publicist — carieră ce începuse să fie la modă în acea vreme. Defoe s-a remarcat imediat în acest domeniu, mai ales pentru că în scrierile lui se ocupa de problemele cele mai arzătoare ale epocii: dezvoltarea studiilor umaniste, progresul descoperirilor geografice, avântul capitalismului, luptele religioase.
În anii 1690 Defoe și-a început cariera de scriitor iar în calitate de autor de pamflete va scrie Englezul get-beget. Acest lung poem ridiculizează sentimentele antiolandeze în rândul englezilor. În 1719, la vârsta de cincizeci și nouă de ani, în timp ce continua să scrie articole de ziar, precum și pamflete pe probleme curente, Defoe a abordat un alt gen literar.
În 1702 Defoe a atacat unul din subiectele sale favorite — tirania preoţilor — în broşura cu caracter de pamflet Cum să scăpăm mai uşor de eretici, care i-a atras persecuţii cumplite — punerea la stâlpul infamiei şi întemniţarea. După eliberarea din închisoare, a participat la viaţa publică mai ales ca ziarist. Deşi a avut câţiva înaintaşi în acest domeniu, se consideră că Defoe a întemeiat gazetăria în Anglia, prin publicaţia The Review, care a dăinuit nouă ani (1704—1713), fiind apoi înlocuită de Mercator.
Activitatea sa de gazetar, ca şi sutele de poezii, de eseuri, broşuri şi tratate publicate în decurs de treizeci de ani au făcut din Defoe scriitorul cel mai fecund şi cel mai citit în vremea aceea. Dar ceea ce i-a adus scriitorului englez faima mondială a fost munca într-un alt domeniu al scrisului. Fără să părăsească celelalte laturi ale activităţii sale, la aproape şaizeci de ani, personalitatea neobosită, inepuizabilă a lui Defoe a păşit pe un drum nou: romanul.
Daniel_Defoe_Din cauza nonconformismului religios, Defoe nu a avut acces la o educație Daniel Defoe in Portretuniversitară, astfel, a studiat la o școala a disidenților de la periferia Londrei. În 1684 s-a căsătorit cu Mary Tuffley, fiica unui vânzător de vinuri, cu care a avut 2 băieți și 5 fete. A devenit comerciant în diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, închis, în același timp a realizat și o producție literară bogată, o operă de poet și ziarist, de pamfletar și istoric, de economist și călător, de moralist și romancier. Comerțul va continua să-l fascineze pe tot parcursul vieții, oferindu-i în același timp posibilitatea de a observa în amanunt viața și obiceiurile englezești. Interesul lui se îndreaptă totuși către domenii multiple și nu se poate limita numai la afaceri. În 1685 a luat parte la rebeliunea lui Monmouth împotriva lui Iacob al II-lea, dar ca urmare a unei grațieri, obținută probabil în schimbul unei mari sume de bani, a reușit să scape de deportare și execuție atunci când a fost prins. În 1692, războiul cu Franța a avut drept rezultat numeroase pierderi financiare, căci vasele de care erau legate interesele lui au fost capturate și Defoe a dat faliment. Pentru a-și putea plăti creditorii, a înființat o fabrica de cărămizi și țiglă care s-a dovedit a fi o afacere profitabilă. La vârsta de patruzeci și trei de ani Defoe a dat faliment a doua oară. Defoe a scris fără întrerupere articole de ziar pentru douăzeci și șase de perioadice diferite, referindu-se la problemele curente și afaceri externe, controverse religioase și conflictul politic dintre partidele Tory și Whig.
Actul de naştere al romanului modern englezesc, zămislit de mintea rodnică a lui Daniel Defoe, a fost apariţia în 1719 a primului şi celui mai celebru din romanele sale, Robinson Crusoe. Uşurinţa în mânuirea condeiului i-a permis lui Defoe să dea apoi lumii, în decurs de cinci ani, o adevărată cascadă de asemenea romane, toate scrise la persoana întâi şi folosind în repetate rânduri procedeul curent pe atunci, de a le înfăţişa sub forma unor manuscrise aparţinând altcuiva. În 1720 apare Căpitanul Singleton, povestea unui alt mare călător care stabileşte rute noi pe oceane şi deschide drumuri prin pădurile virgine din Africa Centrală. Este o prezentare rezumativă, o reducere la esenţial a epocii de aur a navigaţiei şi pirateriei în care a trăit autorul. Urmează Memoriile unui cavaler, o povestire plină de aventuri militare, dar şi de interesante portrete contemporane. Prin Moll Flanders, care a cunoscut un succes fenomenal Moll Flanders(chiar în anul apariţiei,1722, s-au publicat trei ediţii succesive), Defoe inaugura în literatura engleză genul de roman de aventuri cunoscut sub numele de roman picaresc. Moll Flanders este un tablou al moravurilor din epoca reginei Anna (începutul secolului al XVIII-lea), îndeosebi al corupţiei şi intoleranţei care se manifestau în diverse domenii de activitate. Romanul dezvăluie totodată cauza profundă a hoţiei şi tâlhăriei — mizeria cruntă în care se zbătea populaţia. Scenele impresionante din închisoarea Newgate reprezintă amintiri ale unei perioade chinuite din viaţa autorului însuşi. Defoe încearcă să atragă atenţia marelui public asupra unor realităţi pe care nimeni nu avea curajul să le înfăţişeze în scris în toată hidoşenia lor.
Tot în 1722, anul cel mai fertil al activităţii lui, Defoe întrerupe seria romanelor propriu-zise şi scrie o altă lucrare memorabilă: Jurnalul din anul ciumei. Întrucât epidemia de la Marsilia din 1721 reînviase spaima pricinuită de acest flagel, Defoe abordează, cu un acut simţ al actualităţii, un subiect senzaţional, al cărui succes era asigurat în faţa publicului contemporan. El evocă o cumplită epidemie de ciumă care secerase vieţile multor londonezi în 1665. Îmbinând trăsăturile reportajului cu cele ale romanului istoric şi ale romanului picaresc, Jurnalul din anul ciumei a căpătat o celebritate mondială. Semnificativă în acest sens este aprecierea lui Walter Scott, care spunea despre Defoe că şi dacă n-ar fi scris Robinson Crusoe sau celelalte romane ale sale, tot şi-ar fi câştigat un loc în literatură şi epitetul de scriitor genial, fie chiar numai cu această carte.
Scriitorul nu căuta să înşele naivitatea unor cititori, ci ţinea mult să câştige încrederea deplină a publicului, pentru a-l face să înveţe lucruri noi, să se lumineze şi să se înalţe sufleteşte. Eroii pe care-i prezenta Defoe publicului erau oameni tipici pentru epoca respectivă şi modelaţi de ea, purtând şi peste mări şi ţări trăsăturile principale ale societăţii din care veneau.
Robinson CrusoeRobinson Crusoe este o carte de aventuri în cel mai bun sens al cuvântului — întrucât se bazează nu atât pe imaginaţie, cât pe realitatea epocii. Una din sursele de inspiraţie ale romanului a fost relatarea navigatorului Alexander Selkirk, care a stat singur din 1704 până în 1709 pe o insulă pustie din arhipelagul Juan Fernandez, în largul coastei chiliene. Romanul îmbină în mod unitar diferite genuri literare: memorialul de călătorie, romanul de aventuri, romanul autobiografic, romanul social care oglindeşte unele teorii valoroase din domeniul filozofiei, educaţiei şi al economiei politice.

Majoritatea istoricilor vremii sunt de acord că, înainte de toate, Daniel Defoe a fost un fin ascultător și culegător al povestilor marinărești care, la acea vreme, în plină epocă a colonizărilor, circulau din abundență prin tavernele Londrei. Acolo avea să-l întâlnească pe adevăratul Robinson Crusoe, corsarul de origine scoțiană, Alexander Selkirk, ale cărui aventuri aveau să stea la baza celebrului roman.
Insula lui Robinson CrusoeLa 1 ianuarie 1966, insula pe care a fost abandonat Alexander Selkirk a fost numită oficial Insula lui Robinson Crusoe. La aceeași dată o altă insulă din arhipelagul Juan Fernandez a căpătat numele de insula lui Alejandro Selkirk.
Selkirk nu a fost singurul personaj abandonat în arhipelagul Juan Fernandez. Câțiva ani mai târziu după experiența scoțianului, un indian al cărui nume european era Robin (nu s-a păstrat și celălalt nume) a fost părăsit pe insulă pentru o perioadă de trei ani. În prezent, Insula lui Robinson Crusoe este declarată monument al biosferei și adăpostește un singur sat de pescari, San Juan Batista, cu o populație de circa 600 de locuitori. Pe insulă crește cel mai rar copac din lume, Dendroseris neriifolia, specie din care se mai păstrează un singur exemplar.
În anul 1722 a mai publicat Viața lui Cartouche, Povestea colonelului Jacque. Alte scrieri ale lui Daniel Defoe: O nouă călătorie în jurul lumii (1725), Un sistem de magie (1726), Tirania Parohială (1727), Hoțiile de pe stradă (1728), Un nou ghid al familiei (1728), etc.
Daniel Defoe a murit la data de 26 aprilie 1731 din cauza unei letargii, în casa de pe Ropenmaker’s Alley,

Monumentul lui Defoe din Bunhill Fields

Monumentul lui Defoe din Bunhill Fields

Casa unde a locuit Daniel Defoe

Casa unde a locuit Daniel Defoe

Moorfields, unde era găzduit. A fost înmormântat la Bunhill Fields.
Locul lui Defoe în literatura lumii poate fi stabilit în lumina următoarei aprecieri făcute de Jean-Jacques Rousseau (care în romanul său Emile, ca şi în alte opere ale sale, afirma că societatea a corupt firea iniţial bună a omului) : „Din moment ce tot trebuie să avem cărţi, atunci după părerea mea există una care ne oferă cel mai faimos tratat de educaţie. Emile al meu va citi această carte înaintea tuturor celorlalte: multă vreme ea va trebui să constituie întreaga lui bibliotecă şi va sta întotdeauna la loc de cinste. Atâta timp cât gustul nostru va rămâne neprihănit, o să ne facă plăcere s-o citim.” Cartea la care se referea Rousseau era Robinson Crusoe.
Defoe a fost unul dintre primii care a scris poveşti despre personaje credibile în situaţii reale, utilizând proza simplă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez.

Surse:
istoriiregasite.wordpress.com
descopera.ro
ro.wikipedia.org
artline.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 6 = 2

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Etc./Et cetera – originea expresiei, reguli, conotaţii Etc. este acronimul lui Et …
Corespondenta la redactie