Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Nu fac dragoste sărutând, fac dragoste dansând.

Nu fac dragoste sărutând, fac dragoste dansând.

Şansa este numele dat de nebuni destinului.

Cu cât urci mai sus, cu atât ţi se permite să faci mai multe greşeli. Când ajungi în vârf, dacă faci destul de multe greşeli, sunt considerate stilul tău.

Cel mai greu lucru pentru copiii din ziua de azi este să înveţe bunele maniere fără să le vadă la nimeni.

Rita Hayworth a fost partenera mea favorită.

Oh, nu este un lucru despre care să spun că este performanţa mea favorită. Nu pot sta aici acum şi să privesc în urmă să spun, Top Hat a fost mai bun decât Easter Parade, sau oricare altul. Pur şi simplu, nu mă uit în urmă. Când închei un proiect, spun ”foarte bine”, asta este. Care-i următorul?

Bătrânețea este ca orice altceva. Să faci un succes din asta, începi să fii tânăr.

Nu mi-am făcut o dorință din a demonstra ceva prin dans. Nu m-am folosit de asta ca de un debușeu sau un mijloc de a mă exprima. Doar dansez. Arunc picioarele în aer și le rotesc.

Nu vreau să fiu cel mai în vârstă performer în captivitate. Nu vreau să arăt ca un bătrân care dansează în plus.

Disco este doar dansul unei persoane nervoase.

A dansa este ceva nădușitor.

Această căutare pentru ceea ce dorești este ca și cum ai urmări ceva care nu vrea să fie urmărit. Este nevoie de timp pentru a obține un drept de a dansa, pentru a crea ceva memorabil.

Fred Astaire

Pentru modul unic în care a îmbinat imaginea cu muzica și dansul a primit un Oscar pentru întreaga activitate și are o stea pe Walk of Fame din Hollywood.
Fred Astaire, după numele lui de botez Frederick Austerlitz, a fost un superstar: actor, cântăreț, dansator, coregraf. S-a născut la 10 mai 1899, în Omaha. În 1905, pe când avea doar șase ani, a început, împreună cu sora sa Adele, cursurile de dans la școala Alvienne. Cei doi copii au cântat și au dansat într-un vodevil, repurtând primul succes. Au adoptat numele de scenă “Astaire”. Așa a început o lungă carieră, cei doi fiind parteneri timp de 27 de ani.

După ce în 1932 Adele s-a retras, Fred Astaire a continuat să lucreze nu

Fred și sora sa, Adele Astaire

numai ca dansator, ci și ca coregraf și regizor al multor producții pe Broadway. În 1930 o cunoaște pe Ginger Rogers, cea care îi va fi parteneră în cele mai multe dintre producțiile cinematografice. În 1933, Astaire s-a căsătorit cu Phyllis Livingston Potter, aflată la a doua ei căsătorie, cu care a avut doi copii. Phyllis făcea parte din una dintre familiile aristocratice din Boston. După căsătorie, artistul a plecat la Hollywood unde a apărut în “Dancing Lady” (1933). Odată cu “Flying Down to Rio” (1933) debutează colaborarea cu Ginger Rogers. Cei doi au realizat un număr de dans, numit “The Carioca”. Flying Down to Rio a fost un mare succes, salvând compania de producție de la faliment. Fanii filmului au vrut să-i vadă dansând iar pe cei doi, iar RKO a realizat în 1934 The Gay Divorcee, bazat pe unul din succesele din trecut ale lui Astaire pe Broadway. Au mai urmat Night and Day și laureatul Oscar The Continental. Astaire și Rogers erau buni prieteni, dar fiecare dorea să fie apreciat individual. După 6 filme făcute împreună, Astaire are șansa de a juca singur în Damsel in Distress (1937),

Fred Astaire și Phyllis Livingston Potter

ce a fost un eșec, cei de la RKO refăcând cuplul Astaire-Rogers în Carefree (1938).
După The Story of Vernon și Irene Castle (1939), Astaire decide să joace iar singur, iar după câteva eșecuri, o întâlnește pe cea despre care a spus mai târziu că a fost partenera sa favorită : Rita Hayworth.

După ce câștigă câteva premii Emmy în anii 1950 – 1960, Astaire pune dansul pe locul doi, încercând să se concentreze mai mult pe cariera de actor. A avut roluri în multe filme, printre care : On the Beach (1959) și The Towering Inferno (1974), pentru care a fost nominalizat la Premiul Oscar.
În această perioadă primește oferte pentru a înregistra la radio o emisiune, dar și pentru a face reclamă unei mărci de țigări. Cariera lui e relansată alături de Ginger Roger cu care joacă, dansează, cântă în ‘‘Follow the Fleet”, ”Shall We Dance”, ”The Story of Vernon and Irene Castle”. Regizorii i-au dat libertate totală în realizarea coregrafiei. A întâmpinat puține dificultăți în a convinge studiourile să accepte cererile sale de a-i se mări onorariul.

Între 1940-1946 a făcut trei filme la Metro-Goldwyn-Mayer Studios (MGM), două la Columbia, și trei la Paramount, și apoi încă unul pentru Radio-Keith-Orpheum (RKO) Pictures: “Broadway Melody of 1940” (1940) cu Eleanor Powell, “Second Chorus” (1941) cu Paulette Goddard, “You’ll Never Get Rich” (1941) și “You Were Never Lovelier” (1942) cu Rita Hayworth, “Holiday Inn” (1942) cu Virginia Dale și Bing Crosby, “The Sky’s the Limit” (1943) cu Joan Leslie, “Yolanda and the Thief” (1945) și “Ziegfeld Follies” (1945-1946) cu Lucille Bremer și “Blue Skies” (1946) cu Joan Caulfield și Bing Crosby.


Despre Rita Hayworth, alături de care a apărut în “You’ll Never Get Rich” (1942) și “You Were Never Lovelier” (1946), Astaire a spus mai târziu că a fost partenera sa favorită. A mai avut și alte partenere, printre care: Lucille Bremer, Judy Garland, Betty Hutton, Jane Powell, Cyd Charisse și Barrie Chase, dar cu niciuna nu a mai înregistrat succesele pe care le-a avut cu Ginger Rogers. Cei doi mai joacă împreună în 1949 în “The Barkeleys of Broadway”.


După o retragere temporară între 1945-1947, în timpul căreia a deschis Salonul de dans numit “Fred Astaire”, a revenit la film pentru a juca în musicaluri, până în 1957.
Dintre cele zece filme realizate de Astaire, între 1948-1957, șapte au fost făcute la MGM, iar șase dintre acestea au fost produse de Arthur Freed, figură dominantă în musicaluri la Hollywood în acea perioadă.
“Easter Parade” (1948), cu Judy Garland, a avut un mare succes.
Cele mai multe dintre partenere sale din această perioadă au fost balerine: Vera-Ellen în “Three Little Words” (1950) și “The Belle of New York” (1952), Cyd Charisse în “The Band Wagon” (1953) și “Silk Stockings” (1957), Leslie Caron în “Daddy Long Legs” (1955) și Audrey Hepburn în “Funny Face” (1957).


După ce a câștigat câteva Premii Emmy în anii 1950-1960, Fred Astaire a pus dansul pe locul al doilea, încercând să se concentreze mai mult pe cariera de actor. A avut roluri în multe filme, printre care: “On

Fred Astaire și fiica sa, Ava, în Londra

the Beach” (1959) și “The Towering Inferno” (1974), pentru care a fost nominalizat la Premiul Oscar. A obținut Globul de Aur pentru interpretarea din “Three Little Words” (1950) și din “The Towering Inferno” (1974), pentru care a luat și un Premiu BAFTA.
S-a recăsătorit în 1980 cu  Robyn Smith, o actriță cu aproape 50 de ani mai tânără, chiar dacă această alegere a fost criticată și chiar ridiculizată de mulți. Dar Fred Astaire nu s-a oprit aici și la vârsta de 80 de ani a ajuns din nou pe prima pagină a ziarelor, după ce a reușit să se accidenteze serios – rupându-și mâna sau șoldul – în timpul unei plimbări cu skateboardul. Avea să se afle mult mai târziu că de fapt alunecase în cadă,

Fred Astaire și Robyn Smith, Beverlerly Hills, 1984

deși povestea inițială era mult mai frumoasă.
În 1981, la aproape 10 ani de când nu a mai dansat în public, Astaire a primit un premiu pentru întreaga activitate din partea Institutului American de Film.
A murit în 1987 ca urmare a unei pneumonii.

Se spune despre Fred Astaire că nu a fost doar un foarte mare dansator, ci a adus și două inovații importante în lumea filmelor muzicale. În primul rând a insistat ca toate scenele de dans să fie filmate cu o cameră fixă și într-o singură dublă, ceea ce însemna că nimeni nu trebuia să greșească. Mai mult, dorea ca toate scenele de dans și toate momentele muzicale să aibă legătură cu intriga filmului și chiar să fie momente-cheie ale acesteia. De regulă o peliculă cu celebrul artist trebuia să includă o secvență în care dansa singur și una în care dansa cu o parteneră, cât mai romantic cu putință.
Ultimul music-hall în care Fred Astaire a jucat și mesajul lui de adio adresat publicului îndrăgostit de dansatorul Fred, a fost “Rainbow” din 1968. Ultima sa parteneră de dans a fost Petula Clark, care juca rolul fiicei. În ciuda nervozității celor doi, rezultatul a fost un  succes. Astaire nu a renunțat la actorie, în anii ’70, apărând în mai multe filme și documentare, între care “The Towering Inferno” din 1974, pentru care a primit singura sa nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.
A continuat să cânte, în 1976 înregistrând o versiune disco a piesei lui Carly Simon “Attitude Dancing”.
În 1978  Fred Astaire a jucat alături de Helen Hayes într-o producție de televiziune, “A Familiy Upside Down”, pentru care  a primit un nou Premiu Emmy. În 1979 a jucat ca actor invitat în serialul științifico-fantastic “Battlestar Galactica”. Ultimul său film a fost adaptarea din 1981 pentru “Ghost Story”.

În 1970 a primit un Oscar onorific pentru întreaga cariera. În 1978 a primit și primul premiu Kennedy Center Honors, inaugurând o serie de succese.

Chiar și în ultima parte a vieții a rămas un adevărat model pentru lumea artistică, nu doar prin eleganța vestimentară care îl consacrase în tinerețea dedicată dansului, ci prin energia și dăruirea pentru dans, muzică și actorie.


Surse:
brainyquote.com
agerpres.ro
artline.ro
youtube.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 5 = 2

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Oul lui Columb (în italiană, “Uovo di Colombo”) este o expresie care …
Corespondenta la redactie