Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Nunta de Brilliant cu roșu de Macac, originar de Ollteșvârnița. Când alaiul trece, totul se oprește…

Pamflet
de Petrecărețul

Spectacol de vodevil, clowni, papițoi și trepăduși, țărănoi cu medalie din stemă, pațachine, angajați tributari, moși cu babe, un șef de talie asiatică de nord, genul de macac peste care anii au trecut fără plăcere și fără să lase urme de simpatie, dar altă gazdă nu au găsit. Macacul este cel mai departe de ”om” iar pământul este foarte generos…
Trompetele sună, se adună adunarea. Colorați și colorate, Macacul (proaspăt încoronat cu ”m” mare) nu-și mai încape în păr, unghii lungi și ascuțite să zgârie după chef așa cum vrea să și fure de la gura altuia, a ăluia ce-l hrănește din banii lui, nu-și încape în mândrie și aroganță. Limba o dăduse la furat că și-așa nu o stăpânea, doar gesticula și chițăia sau scotea sunete de maimuță când dominată de putere, când vulgară, când agresivă, când veselă de ce a strâns furând. Apucase să se cocoațe pe scaun, cu toate cele patru picioare. Hulpav și bălos, Macacul a schimbat legea în ținut, considerându-se mai mare peste toți, cu toate că înălțimea lui rupea gardurile unor cârtițe. El transmite turbarea și salmonella. Nu vă aventurați cu el!


Primitiv și nesăbuit, Macacul este convins că lumea a început cu el și așa se va sfârși. Și-a adunat în jurul lui patrupede ca să ajungă la nivelul lui: Macacul și linge-blide adunați într-un partid SD (adică Partidul unor Specimene Dezastruoase).
Cu slugile din dotare, Macacul face cheful cu moșii și babele, adica Nunta de Brilliant. Ăștia, rămași pierduți prin timp, un timp găunos, prea bubos, sinuos din timpurile epocii de aur spre argint, se îndreptau spre cel ce se vede Făt Frumos…din canci mumos, dar cu siguranță răpciugos.

Era nevoie în poveste și de un armăsar. Cine-a făcut pe armăsarul care mănâncă jar? Dar ce-a făcut jarul mâncat, din sluga care a vrut să fie armăsar, mâncând jăratic? Un Țăran. Țăranu’ neinspirat, nu-i vede paloșul ros Macacului ce se credea Făt Frumos. Ce armăsar să mai fii după exerciții fizice care te țin mai mult la pământ ca o saltea pentru macaci și după ani duși la vale, servind Partidul unor Specimene Dezastruoase? De-aia i s-a lungit și subțiat nasul. Și cât seamănă cu un patruped hispanic.


El mânca jar nu ca să devină armăsar, ci că-i plăcea jarul, fiind mâncarea lui preferată de la Macac: ”Nu faci ce spun eu? Acu’ mănânci jar…”
Macacul se credea și Nașul, dar la Nunta de Brilliant și-a dorit asta cel mai mult. Nu ca-n jungla Camorei cum visa el zilnic, ci Nașul la moși și la babe pe care-i chemase să-i acopere cu minciunile, aranjamentele lui viclene. De fapt, lui nu-i place să țină lumânarea. E el Naș, dar pentru lumânare a pus pe alții din adunarea constituantă de stânga-dreapta. Până la lumânarea pe care trebuia să le-o țină moșilor și babelor, avea de traversat. Sluga e prezentă: pseudo-armăsarul, ăla ca Țăranu’, care în loc să fie pe câmp la ora aia, el făcea ce i se cerea, așa cum îi și stătea bine lui, servil din fire. El era ăla de primise și lemnele ca-n melodia aia cu ”Lalele”, transformată în ”La lemne”


Țăranu’ nu mai e pe câmp, chiar dacă o avea el acolo și restul din gospodăria tradițională, el e de data asta milițian de la circulație…el și zebra, mirată și ea de ce poate face Țăranu’.

Uită însă Țăranu’ să-și pună cascheta, că nu ceruse la milițieni, nici la ăla de-i prieten cu Macacul. Știa că avea și una pe acasă din aia de șantier, dar o uitase. Așa Țăranu’ a rămas fără cască. Nu contează, el, susținut de Macac, stăpân peste toți și toate, iese în stradă să oprească circulația. Era doar un eveniment de brilliant, trebuia doar să treacă alaiul, roiul, cortegiul, parada, saltanatul, escorta cu Macacul șef.


Așa devenise Țăranu’ stop-panou. Credea că-l ajută nasul lung și ascuțit, dar nasul nu mai avea nici miros, decât muci. Și-i trăgea și oprea mașinile. Uitase să ceară și stopul de la milițienii lor. Dar ce să facă acum? Dacă Macacul e Naș, ăla e naș și-n pielea goală, Doamne ferește să-l vezi gol, că nu mai îți revii toată viața!!
Alaiul de nuntași, ăia trecuți de floarea vârstei, încurcați în osteoporoze și artroze, artrite și cistite, diabeturi și tensiuni mici sau mari, mai șontâc mai forțat, era p-aproape de a se împiedica. Norocul cu Macacul de-i ducea, el capul pielii, cu steagul înfășurat pe piept de patriot ce e sub care crește învelișul de prim-maimuță. L-am fi putut numi Împăratul Muștelor pentru că în jurul lui roiesc niște insecte. Cine vrea, să-i spună și așa, chiar de insectele astea sunt amestecate: păduchi, omizi, căpușe, gărgărițe, lăcuste, viespi, ploșnițe, păianjeni, cărăbuși, și chiar muște… Împăratul Ploșnițelor sau al Cărăbușilor, Împăratul Căpușelor…al Omizilor…Mm? Cum ar fi ele nevertebrate, el primata cu tupeu și una dintre cele mai agresive din regnul animal.

Să revenim la muștele noastre, pardon, la moșii și babele noastre cu Macacul lor.
Ia uite cum mergea roiul așa, avusese Macacul și slugă de Țăran care să paralizeze circulația să treacă ei. Oamenii se mirau, dar respectau moșii și babele pentru vârsta lor, că altfel ce ar fi fost la curul Țăranului și la al Macacului!? N-avusese primata în viața ei așa slugi competente, darmite să stea capul pielii în fruntea roiului pe care-l duce de nas, adică fiindcă i se permite și să mintă și să promită, și să fure și să îngroape. Pentru asta se crede Nașul din Camora. Macacul e doar starea lui naturală de patruped.


După ce i-a cununat, au urmat minciunile, masa și dansul. Ce era pe-acolo!!…proteze zburau prin aer, picioare grele alunecau pe dușumele, vinul ghiurghiuliu îi înveselise pe toți: moși, babe, insecte, macac, un țăran de comitet, alături de restul adunării Partidului de Specimene Dezastruoase.

Adunarea din sala de dans, masă și minciuni devora fiecare clipă petrecută după slujba Nunții de Brilliant. Le jucau prin cap imagini de la A3 și de la Mafia TV, era și efectul vinului ghiurghiuliu și al mesei bogate în calorii și dulciuri. Acuma ca să fie și vrăjeala completă, la moși și babe li s-a mai dat niște mită care în alte vremuri s-ar numi electorală, dar asta rămâne taina Nunții din Brilliant, unde altă slugă a Macacului și pupător de dosuri, a și imortalizat totul într-o penibilă scriere. Certat și ăsta cu limba că doar ”cine se aseamănă se adună”, cu o viață trăită în lipsă de demnitate, dorind numai să sugă, pupe, să mintă și să se creadă vreun idol al scriitorilor, el e ăla cu părul slinos și lung, ce face filmulețe Macacului cu steagul pe el și scrie fraze ce-i drept sărace, la el vocabularul, educația, cultura, competența cam lipsesc, ca de altfel la toți cei care-l servesc pe Macac.

Realitatea vremurilor se prelinge precum uleiul rânced prin viețile noastre, în ținutul unde un Macac ce se crede Naș, șmecher veșnic cu ași în mânecă. Jockerul el e, iar adunarea-i formată din valeți. Probabil până într-o zi, când moșii și babele nu vor mai fi, insectele nu vor mai pluti fiindcă aripile lor vor pieri. Țăranu’ va ajunge-n câmp, iar Macacul lacom de putere, bani, dezbrăcat de caracter și cu părul căzut de pe el, va înțelege că Ollteșvârnița nu se învârte doar în jurul lui. Ollteșvârnița nu-i satelit. Știe sau îi e frică să știe că în Ollteșvârnița mai există și creiere care gândesc, care știu ce înseamnă un macac, ori un țăran nu de la țară ci de la talpa lipsei de demnitate, de caracter, de sclipire și verticalitate. Macacului îi este teamă că mai sunt pe aici destui care-i cunosc istoria și ce face el cu banii lor, cum negura i-a întunecat mintea, dorințele primare l-au învăluit, cum se crede pe cai mari prin spătarul Partidului Specimenelor Dezastruoase. În boala lui, el este convins că cineva i-a dat nemurirea, cineva, nu știe cine și că va trăi ca-n sânul lui Avram și o eternitate, legănându-se de crengile care au mai rămas nerupte de la copacii încă netăiați, furând de la gura oamenilor pentru pofta lui.
Și-a ascuns și acum intențiile în spatele unor moși și unor babe care se uită la Mafia TV în virtutea unor inerții retardate, se ascunde încă în spatele unor persoane peste care anii au trecut fără să înțeleagă ce înseamnă să respiri oxigen și nu bioxid de carbon.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

73 − 65 =

Editorial

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

31 iulie 2017

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

Proiectul “Bran-a museum without walls!”: Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și inițiat de Asociația “I.

  • 0
  • 3.432
  • 598
  • 5.336
  • 894
  • 39.277
  • 160.581
  • 1.804.691
  • 3.772.854
  • 779.363
  • 870
  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Este corect “omletă de ouă”? Cuvântul omletă este uzual, face parte din …
Corespondenta la redactie