Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

O iubire care nu e eternă nu e nimic. Iubirea este totul sau nu este nimic.

O iubire care nu e eternă nu e nimic. Iubirea este totul sau nu este nimic.

Marea înţelepciune e să-ţi alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri.

Și oricum, femeile care înseamnă destinul unui om, cele adevărate, care sunt foarte puține (căci restul sunt femele), își încep misterul după ce s-au răsturnat în patul bărbatului.

Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață, lui și celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsuflețite. Fără ortografie, fără compoziții, fără stil și chiar fără ortografie.

Libertate… libertate! Cîte crime se comit în numele tău!

Revoluția are nevoie de victime… Ar putea fi oricare alta… Sacrificiul femeilor trebuie s-o facă mai frumoasă.

Să fie afurisite femeile astea… după ce că nu te lasă să trăiești, nu te lasă nici să mori…

Nu, n-am fost nici o secundă gelos, deși am suferit atâta din cauza iubirii.

Cei inteligenți și sensibili au întotdeauna momente de îndoială.

Tuturor ni se pare că obiectul pe care-l dorim și ne e refuzat este dorit de toată lumea.

Dacă n-ai văzut încă o femeie care iubește, atunci n-ai vazut niciodată o femeie frumoasă.

O femeie observați în jurul dumneavoastră are voce frumoasă când vorbește cu cel pe care-l iubește și voce urătă, albă, când poruncește servitoarei să aducă apă sau să spele vasele.

Camil Petrescu

Pe la 33 de ani (când încep însemnările) Camil Petrescu era obsedat de ideea sinuciderii, la fel ca Cioran, dar din alte motive. Era la limita de jos a indigenţei, avea handicapul surzeniei şi perspectivele de reală afirmare păreau minime. Camil PetrescuLipsa banilor şi suferinţele fizice îi fac viaţa insuportabilă. La 1 octombrie 1931 notează sec: „Azi literalmente nu am ce mânca”. Cinci zile mai tîrziu, la 6 octombrie: „Am împrumutat bani de masă de la un amic. Proprietarul îmi trimite o notă obraznică”. în 7 octombrie: „Proprietarul mi-a oprit lumina. Am găsit azi-noapte totul în întuneric. Cum n-aud nimic în întuneric, am avut momente penibile. Servitoarea mi-a ars singurul costum bun de îmbrăcat pe care l-am avut”. Şi mai impresionante, deşi niciodată menite să impresioneze, ci expresie a unei exasperări, sunt însemnările despre problemele fizice (multe, cum se ştie, datorate, şi la el, războiului): „Nu izbutesc nimic. Sunt grav bolnav de lombago, într-o lipsă de parale cumplită […]. Am scris în Franţa şi Germania cerând cataloage pentru aparate de auzit. Costă cam 8-10.000 de lei. De unde bani?” (31 august 1931). Nevoia de prieteni a lui Camil Petrescu se loveşte constant de acest handicap şi explică multe dintre reacţiile lui bruşte. Burlac mult timp, mănîncă în oraş şi se simte „ca un urs” dacă stă singur la masă.

Anul acesta s-au împlinit 120 de ani de la nașterea lui. S-a născut la Bucureşti, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort, se pare, înainte de naşterea scriitorului) şi al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliţie Tudor Popescu, din mahalaua Moşilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul “Sfântul Sava” şi la Liceul “Gheorghe Lazăr” din Bucureşti. Rezultatele bune la învăţătură îl transformă în bursier intern, iar Camil-Petrescudin 1913 urmează cursurile Facultăţii de Filozofie şi Litere de la Universitatea Bucureşti. Îşi ia cu brio licenţa. E profesor la Timişoara. Îşi ia doctoratul în filosofie cu o teză despre fenomenologie în opera lui Husserl.
Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile şi fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.
Între 1916 – 1918 participă ca ofiţer la primul război mondial, iar experienţa trăită acum se regăseşte în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În 1916, e mobilizat şi pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăşi în prima linie, dar cade prizonier la unguri. Ambianţa războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 e eliberat din lagăr, revenind la Bucureşti.
Încă din 1920 participă la şedinţele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor şi a eroului său din romanul Patul lui Procust.

Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morţii în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său şi unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust.
În 1939 este numit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.

Moare la 14 mai 1957, la Bucureşti. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu Un om între oameni rămâne neterminat. Ion Negoiţescu îi va caracteriza sec romanul, drept “o întreprindere jalnică”. Motivul este simplu, Camil Petrescu a îmbrăţişat principiile realismului socialist şi a devenit unul dintre cântăreţii noului regim comunist.

Surse: ro.wikipedia.org
romlit.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

64 − 59 =

Editorial

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

31 iulie 2017

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

Proiectul “Bran-a museum without walls!”: Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și inițiat de Asociația “I.

  • 0
  • 2.331
  • 399
  • 3.987
  • 603
  • 126.002
  • 219.053
  • 1.741.041
  • 3.380.791
  • 717.272
  • 95
Corespondenta la redactie