Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

O mare bucurie a vieţii e să poţi fi o parte a ceva ce te depăşeşte.

O mare bucurie a vieţii e să poţi fi o parte a ceva ce te depăşeşte.

Viaţa poate fi frumoasă, dacă alegem să fie aşa.

O zi nouă – o posibilitate nouă.

Un trup perfect nu înseamnă nimic dacă sufletul e distrus.

Când te confrunţi cu o problemă, găseşte în ea o bucurie curată.

Dacă nimeni nu vă deschide, bateţi în mai multe uşi concomitent.

Atunci când nu vă puteţi accepta, nu veţi putea accepta şi alţi oameni.

Oamenii care te consideră ghinionist, sunt adevăraţii oamenii care sunt ghinionişti.

Trebuie să facem aşa încât propriile acţiuni să devină izvor de inspiraţie pentru noi.

Trebuie să înţelegem că uneori nu putem primi răspunsul în momentul când s-a născut întrebarea.

Cu toţii putem găsi în ceilalţi oameni ceva rău şi imperfect. Însă eu prefer să caut aurul din oameni.

Pentru dragoste nu este important cine eşti tu şi ce poţi face. Dragostea adevărată priveşte direct în inimă.

Încercaţi să priviţi la finalul vieţii voastre şi începeţi să trăiţi aşa ca la sfârşit să nu regretaţi de nimic.

Nu trebuie neapărat să ne facem planuri grandioase de ajutor. Chiar şi un lucru mic poate ajuta mult pe un alt om.

Fiţi prieten atunci când aveţi nevoie de prieteni. Dăruiţi cuiva o speranţă atunci când singuri aveţi nevoie de ea.

Când suntem stresaţi este foarte important să delimităm clar ceea ce s-a petrecut de fapt de ceea ce se petrece în interiorul nostru.

În lume sunt multe rele, care pe mine nu m-au afectat deloc. Cred că viaţa mea este de 100 de ori mai uşoară decât viaţa multor oameni.

Nu trebuie să credem că fericirea va veni atunci când vom avea un obiect sau vom reuşi un lucru. Fericirea este cu noi mereu, ori nu este niciodată.

Am învăţat încă de mic că se permite a cere ajutorul cuiva şi chiar trebuie. Aveţi un corp normal sau nu aveţi, dar sunt lucruri pe care nu le putem face singuri.

Imaginaţi-vă atitudinea faţă de lume ca o telecomandă. Dacă nu vă place emisiunea, schimbaţi postul. Adică, dacă nu puteţi învinge o problemă, schimbaţi abordarea ei.

Nick Vujicic

Când s-a născut în oraşul Brisbane din Australia, în sala de naşteri s-a aşternut liniştea. Tatălui său, prezent la naştere, i s-a oprit respiraţia pentru câteva momente, iar medicul şi asistentele au încremenit. Mama lui Nick îşi auzea nou-născutul plângând, dar se întreba unde e: nu credea că arătarea fără mâini şi fără picioare este copilul ei! În primele zile de la naştere, niciun apropiat al familiei nu a îndrăznit să le spună părinţilor felicitări, nimeni nu a trimis un buchet de flori la spital. 
Nicholas James Vujicic s-a născut pe 4 decembrie 1982 la Melbourne (Australia). Copilăria i-a fost marcată de răutăţile colegilor, de neputinţa de a-şi face prieteni şi de ignoranţa oamenilor din jur, care i se adresau mereu ca unui copil retardat. La vârsta de 10 ani, puştiul a decis că nu-şi mai suportă viaţa şi a încercat să se sinucidă, după ce îşi făcuse o listă cu toate lucrurile pe care nu le va putea face în viaţă, din cauza handicapului, şi de care realiza că nu se va putea bucura vreodată. „Mă gândeam că nu m-aş putea însura. Cine ar vrea un soţ fără mâini şi fără picioare? Şi chiar dacă m-aş însura, cum mi-aş ţine de mână soţia? Cum aş dansa cu mireasa mea în seara nunţii?”, îşi povesteşte Nick momentul de cumpănă în interviurile pe care le acordă în întreaga lume. Părinţii au fost principalii lui susţinători. L-au sprijinit mereu şi l-au încurajat. Au refuzat să-l înscrie la o şcoală pentru copii cu handicap, aşa că şi-au folosit imaginaţia pentru ca Nick să facă faţă cerinţelor. Cum cel mai greu era scrisul, i-au construit un dispozitiv de ţinut creionul, lipit de un deget ce iese din ciotul care-i ţine loc de picior stâng. După liceu, Nick Vujicic a urmat cursurile Universităţii Grif fin din Logan, Australia, de unde a obţinut o dublă specializare, în Contabilitate şi Planificare financiră. La 19 ani de la momentul în care l-a bântuit gândul morţii, Nick se bucură de cereri în căsătorie de la femei din toată lumea.
Nu există nicio explicație medicală pentru această dizabilitate fizică, o boală congenitală extrem de rară cunoscută drept sindromul tetra-amelia. Pentru mulți dintre noi devine și mai greu de explicat cum acest omuleț, lipsit de membre, a reușit să treacă peste marele său handicap fizic, să-și întemeieze o familie și să devină unul dintre cei mai cunoscuți și mai convingători oratori ai lumii.

Celebritatea mondială pe care a atins-o în ultimii ani nu i-a ușurat prea mult efortul depus pentru a îndeplini mici treburi cotidiene. Până și banalul periat al dinților e o chestiune complicată…
Nick are doar un mic picior, sub șoldul stâng care îl ajută să-și păstreze echilibrul și să facă o mulțime de alte lucruri pe care oamenii normali le fac în general ajutându-se de toate membrele. Sau din comoditate nu le fac deloc. Poate să tasteze, să prindă diverse lucruri și chiar să lovească mingea. Înoată cu regularitate, face scufundări iar saltul cu parașura i s-a părut experiența sa cea mai eliberatoare. Practic e dispus să încerce orice.
Când se trezeşte dimineaţa, Nick dă la o parte pătura cu ciotul ce-i înlocuieşte piciorul stâng şi aprinde lumina cu o crosă. Se mişcă prin casă ajutându-se de ciot, se spală pe dinţi cu o perie fixată într-un dispozitiv lipit de perete, se bărbiereşte şi îşi piaptănă părul cu o improvizaţie similară şi apoi se aşază la computer. Chiar se pricepe la mânuit tastatura! Poate tasta 43 de cuvinte pe minut, cu degetul mare ce iese din ciot, şi pe care îl alintă „copănelul de pui”. Când iese la plimbare, foloseşte un cărucior electric pe care îl acţionează cu ajutorul „copănelului”. Handicapul nu l-a împiedicat să facă sport şi să se distreze, aşa că înoată, pescuieşte, face surf, călăreşte şi joacă fotbal ori golf. 
Peste 40 de milioane de oameni au vizionat pe YouTube imagini cu momente din viaţa lui Nick, iar bărbatul i-a cucerit pe toţi. „E atât de rece apa că-ţi îngheaţă mâinile”, glumeşte Nick într-un filmuleţ postat pe You- Tube, în care se distrează alunecând pe un tobogan cu apă. În altul, sare în piscină, de pe o trambulină, şi înoată cu ciotul, aşa cum l-a învăţat tatăl încă de când era copil. Mare iubitor de fotbal, Nick nu se mulţumeşte doar să privească, ci joacă pe teren lovind mingea cu capul. Iar în toate aceste înregistrări, bărbatul emană fericire, de parcă toată viaţa lui este o sărbătoare.
Nick are un zâmbet cuceritor, demn de platourile de filmare de la Hollywood, este charismatic şi-şi vrăjeşte publicul din primele secunde. Acum te face să râzi, iar în clipa următoare să plângi. Este orator motivaţional profesionist de la 23 de ani, a vorbit în faţa a peste un milion de oameni de pe tot globul, pe care a vrut să-i convingă că, prin voinţă şi determinare, orice necaz poate fi depăşit şi că nicio provocare nu este de neînvins. Iar exemplul personal arată că ceea ce spune nu sunt vorbe goale: Nick are propria companie de discursuri motivaţionale, face afaceri imobiliare, investeşte pe piaţa de valori, iar prin intermediul propriei fundaţii ajută şcoli din ţările lumii a treia şi sprijină construirea de spitale şi orfelinate. 

Momentul în care Nick Vujicic a trecut de la frustrare şi depresie la optimism şi succes a fost cel în care s-a ambiţionat să-şi privească viaţa dintr-o perspectivă pozitivă. În conferinţele lui, el spune: „Felul în care îţi vezi viaţa este prima cheie. Lumea se uită la mine şi se gândeşte că un om fără membre are potenţial limitat şi că nu va putea avea succesul de care se bucură alţii. Serios? De ce? Doar pentru că nu am mâini şi picioare nu înseamnă că nu pot face afaceri sau că nu pot învăţa contabilitate”.
Succesul unui om stă în felul în care îşi vede viaţa şi viitorul, iar piedicile există doar în mintea lui, îi mai place lui Nick Vujicic să spună. Tânărul îşi priveşte handicapul ca pe un dar de la Dumnezeu, iar credinţa lui face ca multe comunităţi religioase din întreaga lume să-l invite să ţină discursuri. În 2008, a onorat o astfel de invitaţie şi la Timişoara.

GENETIC O boală rară, care ucide bebeluşii
Nick Vujicic e, înainte de orice, un supravieţuitor al unei boli care, de cele mai multe ori, ucide la puţin timp după naştere. Doctorii australieni i-au pus diagnosticul târziu, fiindcă nu se mai confruntaseră cu aşa ceva: sindrom Tetra-Amelia, cauzat de o mutaţie genetică. Pe lângă lipsa membrelor, majoritatea bolnavilor au malformaţii la faţă, craniu, organele reproducătoare, anus şi pelvis. Un alt supravieţuitor celebru al bolii este japonezul Hirotada Ototake, de 35 de ani, jurnalist de sport şi autorul cărţii „Nimeni nu este perfect”, best-seller în Japonia, vândută în 4,5 milioane de exemplare.

„A fost o experiență incredibilă să sar din avion de la 4.100 de metri”

Deși multe dintre lucrurile pe care trebuie să le facă în fiecare zi sunt o provocare pentru el, ca de exemplu să se spele pe dinți, Nick a învățat să desfășoare în mod independent o serie de activități: poate să scrie la calculator, să apuce lucruri cu ajutorul degetelor de la picior și chiar să lovească o minge. Nick spune despre el că este „dependent de adrenalină”, înoată regulat și a făcut chiar și parașutism.
„Pentru că nu am brațe și picioare care să mă tragă în jos, practic plutesc, ca o vestă de salvare. Am învățat cum să mă mișc în piscină și chiar în ocean, pe placa de surf”, a povestit el.
„A fost o experiență incredibilă să sar din avion de la 4.100 de metri. Experiența căderii libere a fost una dintre cele mai eliberatoare experiențe. Pentru mine a fost foarte distractiv, chiar iubesc adrenalina. Dar nu am să repet experiența. Pentru că acum sunt tată”, a declarat Nick în interviul pentru BBC.
În ceea ce îi privește pe oamenii cu dizabilități, Nick este de părere că cel mai important este ca diferite companii să îi inspire pe aceștia să fie creativi, nu doar să le ofere scaune rulante. Una dintre cele mai mari mulțumiri ale sale este că, atunci când îl văd, oamenii își spun „Uau, eu oare de ce mă plâng?”.
„Dacă alți oameni încearcă să își urmeze visul, atunci am să încerc și eu să fac tot ce pot. Multe persoane care se uită la oamenii de succes uită că toți începem de la zero. Așa că nu trebuie să îți fie frică de muncă, nu trebuie să îți fie frică să încerci și nu trebuie să fii timid, nu trebuie să îți fie rușine de nimic. Încearcă și nu știi niciodată pe cine ai putea să inspiri la rândul tău”, a mai arătat Nick.

Surse:
evz.ro
greatnews.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

87 − 84 =

Editorial

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

31 iulie 2017

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

Proiectul “Bran-a museum without walls!”: Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și inițiat de Asociația “I.

  • 2
  • 3.153
  • 551
  • 5.843
  • 847
  • 42.238
  • 161.341
  • 1.881.997
  • 3.981.115
  • 812.054
  • 167
  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Substantivul DEFILEU și pluralul lui: DEFILEIE, DEFILEE sau DEFILEURI? Potrivit …
Corespondenta la redactie