Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Oamenii sunt influenţaţi mai mult de cuvinte decât de faptele din realitatea care îi înconjoară.

Oamenii sunt influenţaţi mai mult de cuvinte decât de faptele din realitatea care îi înconjoară.

Faptele sunt aerul oamenilor de ştiinţă. Fără ele nu poţi să zbori niciodată.

Oricât de perfectă ar fi aripa unei păsări, ea nu ar putea niciodată să zboare dacă nu s-ar sprijini de aer.

Să nu devii un simplu colecţionar de fapte, ci încearcă să pătrunzi în misterul originii lor.

Nu deveniți un simplu memorator de fapte, ci încercați să pătrundeți în misterul originii lor.

În timp ce experimentați, nu rămâneți mulțumiți de aparențele lucrurilor.

Apetitul, pofta de hrană, este un stimulent constant și puternic al glandelor gastrice.

Nu este întâmplător faptul că toate fenomenele vieții umane sunt dominate de căutarea pâinii zilnice – cea mai veche legătură care leagă toate lucrurile vii, inclusiv omul, de natura înconjurătoare.

Este de la sine înțeles că dorința de a îndeplini sarcina cu mai multă încredere, de a evita risipa timpului și a forței de muncă și de a ne alimenta cât mai mult posibil animalelor experimentale ne-a făcut să respectăm cu strictețe toate precauțiile luate de chirurgi în privința pacienților lor.

Este cunoscut de mult faptul că vederea mâncărurilor gustoase, îi face omului apă-n gură; de asemenea, lipsa poftei de mâncare a fost întotdeauna privită ca un fenomen nedorit, de la care se poate concluziona că apetitul este în esență legat de procesul de digestie.

Dar omul are încă o altă resursă puternică: știința naturii cu metodele strict obiective.

Din experimentul descris este clar că simplul fapt de a mânca, chiar dacă mâncarea nu ajunge în stomac, determină stimularea glandelor gastrice.

Grație metodelor noastre actuale de chirurgie în fiziologie, putem demonstra în orice moment aproape toate fenomenele de digestie fără a pierde nici măcar o singură picătură de sânge, fără un singur strigăt de la animalul supus experimentului.

Fiziologul care reușește să pătrundă mai adânc și mai adânc în canalul digestiv devine convins că acesta este format dintr-un număr de laboratoare chimice echipate cu diverse dispozitive mecanice.

Fiziologia a obținut, în sfârșit, controlul asupra nervilor care stimulează glandele gastrice și pancreasul.

În cazul stomacului, nervii celulelor glandulare au fost întotdeauna tăiați în timpul construcției unei pungi izolată artificial, iar acest lucru, în mod firesc, a afectat activitatea normală a stomacului.

Este clar pentru toți faptul că organismul animal este un sistem extrem de complex, care constă dintr-o serie aproape infinită de părți legate una de cealaltă și, ca un complex complet, de lumea înconjurătoare, cu care se află într-o stare de echilibru.

Laboratorul gastric folosește fermentul proteic sub o reacție acidă.

Ivan Pavlov

La fel ca multe alte descoperiri importante pentru omenire şi condiţionarea pavloviană sau condiţionarea clasică a fost descoperită accidental. Psihologul de origine rusă, Ivan Pavlov studia fenomenul de salivare la câini atunci când erau hrăniţi când a început să observe că, câinii săi începeau să saliveze de fiecare dată când intră în cameră, chiar şi atunci când nu le aducea mâncare. În cercetarea sa, Pavlov a pornit de la ideea că sunt anumite lucruri pe care un câine nu are nevoie să le înveţe. De exemplu, câinii nu învaţă să saliveze de fiecare dată când văd mâncarea. În termeni comportamentali acesta este un răspuns necondiţionat, de exemplu o legătură stimul-răspuns care nu necesită învățarea. Scrisă în termenii psihologiei comportamentale aceasta arată astfel: Stimul necondiţionat (Mâncarea) > Răspuns Necondiţionat (Salivarea).
Pavlov a demonstrat existența unui răspuns necondiţionat arătându-I un bol de mâncare câinelui său şi măsurând în acelaşi timp nivelul de salivă pe care îl produce. Atunci când Pavlov a descoperit că orice obiect sau acţiune pe care câinele învaţă să le asocieze cu mâncarea va provoca aceeaşi reacție, şi-a dat seama că a făcut o mare descoperire ştiinţifică.
Ivan Petrovici Pavlov (în limba rusăИван Петрович Павлов) s-a născut la14 septembrie 1849. A fost un fiziolog, psiholog și medicrus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv. Pavlov a fost cunoscut pentru că a fost primul care a studiat fenomenul condiționării clasice, în experimentele pe care le-a făcut cu câini.
Pavlov s-a născut în Riazan, Rusia. Și-a început studiile superioare ca seminarist, apoi a renunțat și s-a înscris la Universitatea din Petersburg, pentru a studia științe naturale. A obținut titlul de doctor în 1879. După ce a studiat ştiinţele naturale și după doctorat, a început să cerceteze funcţia gastrică a câinelui şi compoziţia chimică a salivei acestuia, prin externalizarea glandei salivare, adică a scos din corp această glandă şi a introdus-o într-o eprubetă, putând astfel urmări procesul de salivare. Savantul a observat că animalul secreta salivă doar anticipând că urmează să i se dea mâncare. Pavlov a considerat aceasta un fel de „secreţie psihică“, şi fenomenul i s-a părut atât de interesant, încât şi-a reorientat, din mers, cercetarea asupra lui. 
A făcut numeroase studii între anii 1890 şi 1900, asociind diverşi stimuli activităţilor pe care le desfăşura cu câinele, concluzionând că răspunsurile reflexe, cum ar fi salivarea, sunt legate de experienţele anterioare ale animalului.
Câinele pe care a făcut experimente Pavlov a fost împăiat şi expus la muzeul dedicat lui Pavlov, aflat în Riazan, Rusia.

În anii 1890, Pavlov a investigat funcția gastrică a câinelui prin externalizarea glandei salivarepentru a putea colecta, măsura și analiza saliva produsă ca răspuns la mâncare, în condiții diferite. El a observat că aceștia au tendința de a saliva înainte ca hrana să ajungă în cavitatea lor bucală, și a început investigarea acestei “secreții psihice”, cum a numit-o el. A decis că aceasta este mult mai interesantă decât chimia salivei, și a schimbat scopul cercetării sale, efectuând o lungă serie de experimente în care a manipulat stimulii care apăreau înainte de aducerea hranei. El a stabilit de aici legile fundamentale pentru apariția și eliminarea a ceea ce el denumea “reflexe condiționale” — adică, răspunsuri reflexe, precum salivarea, care nu apăreau decât condițional, ca urmare a unor experiențe precedente ale animalului. Aceste experimente au fost efectuate în anii 1890 și 1900, și au fost puse la dispoziția cercetătorilor occidentali prin traducerea unor experiențe individuale, dar au devenit disponibile în totalitate în limba engleză printr-o carte publicată în 1927.

Spre deosebire de mulți oameni de știință pre-revoluționari, Pavlov a fost respectat de guvernul sovietic, și i s-a permis să își continue cercetările până la o vârstă înaintată. Pavlov însuși nu avea o atitudine favorabilă față de marxism, dar ca laureat al Premiului Nobel era văzut ca un atu politic important, și era puternic susținut. După asasinarea lui Serghei Kirov în 1934, Pavlov a scris mai multe scrisori lui Molotov, criticând persecuțiile în masă care au urmat, și cerând rejudecarea unor cazuri ale unor oameni pe care îi cunoștea personal. Mai târziu în viață a fost în special interesat de folosirea condiționării pentru a stabili un model experimental asupra inducției nevrozei.
Numele omului de ştiinţă este asociat cu fenomenul condiţionării clasice pe care Pavlov l-a descris în premieră în anul 1927 în urma unor experimente avându-l drept subiect pe nu mai puţin celebrul său câine (de fapt în cadrul studiului au fost folosite, desigur, mai multe canine).
Pavlov ştia, de exemplu, că într-un fel câinii săi au învăţat să asocieze mâncarea cu prezenţa asistentului său. Acest lucru trebuie să fi fost învăţat, pentru că iniţial câinii nu făceau acest lucru şi au început să facă asocierea la un moment dat, aşadar comportamentul lor s-a schimbat.
O schimbare de comportament de acest fel este doar rezultatul învăţării.
În termenii psihologiei comportamentale, asistentul a fost la început doar un stimul neutru, pentru că nu provoca niciun răspuns. Ce se întâmplase de fapt a fost că stimulul neutru, adică asistentul, a început să fie asociat cu un stimul necondiţionat, adică mâncarea. În experimentul său, Pavlov a folosit un clopoţel drept stimul neutru. De fiecare dată când le dădea mâncare câinilor, suna din clopoţel. Sunetul clopoţelului le provoca salivare câinilor. Legătura dintre mâncare şi sunetul clopoţelului era un nou tip de comportament învăţat de câini. Pentru că acest răspuns era învăţat sau condiţionat, acesta a fost numit răspuns condiţionat. Stimulul neutru a devenit un stimul condiţionat.
Pavlov a a descoperit că pentru ca această asociere să fie făcută, cei doi stimuli trebuie să fie prezentaţi la o distanţă scurtă de timp. Dacă timpul dintre stimulul condiţionat (clopoţelul) şi cel necondiţionat (mâncarea) este prea mare, învăţarea nu se mai produce. În concluzie, condiţionarea clasică presupune învăţarea de a asocia un stimul necondiţionat care deja determină un anumit răspuns (de exemplu, reflexul) cu un stimul nou (condiţionat), astfel încât noi stimuli determină acelaşi răspuns.


În 1881, s-a căsătorit cu profesoara Serafima Vasilievna Karchevskaia, fiica unui medic din flota Mării Negre. După ce a pierdut o sarcină – se spune că din cauza faptului că trebuia să alerge după un soț care mergea prea repede! -, în cele din urmă au avut un fiu, Wirchik, care a murit de timpuriu, la 1 an și jumătate, și apoi au venit alți trei fii, Vladimir, Victor și Vsevolod, și o fiică, Vera.
După ce munca lui Pavlov a devenit cunoscută în vest, în special datorită scrierilor lui John B. Watson, ideea de condiționare ca o formă automată de învățare a devenit un concept cheie în psihologia comparată, și la referința generală la psihologie, behaviorismul. Bertrand Russell a fost un avocat entuziast al importanței lucrărilor lui Pavlov pentru filosofia minții. Cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiționale au influențat puternic nu doar știința, dar și cultura de zi cu zi. Termenul “câinele lui Pavlov” este adesea utilizat pentru a descrie o persoană care doar reacționează la o anumită situație, în loc să folosească gândirea critică. Condiționarea pavloviană a fost tema principală a romanului lui Aldous Huxley, Brave New World.
Se crede de obicei că Pavlov anunța aducerea hranei printr-un clopoțel, însă notițele sale arată utilizarea unui număr mare de stimuli auditivi, incluzând fluiere, metronoame, împreună cu stimuli vizuali. În anii 1990, când savanții occidentali au avut acces la laboratorul lui Pavlov, nu s-a găsit niciunul din aceste obiecte.
Se spune că, obsedat de reflexul condiționat pe care îl descoperise, Pavlov a dus mâncare câinelui său săptămâni bune după ce acesta… murise!
Pavlov era subjugat de programul și de obiceiurile sale de muncă. Obișnuia să ia prânzul exact la ora 12:00, se culca la aceeași oră în fiecare seară, își hrănea câinele la aceeași oră în fiecare noapte și pleca din Leningrad în Estonia în vacanță în aceeași zi în fiecare an. Acest comportament s-a schimbat dramatic când fiul său Victor a murit în Armata albă, după care Pavlov a suferit cronic de insomnie. A murit la 27 februarie 1936, în Sankt Petersburg.


Surse:
ro.wikipedia.org
anidescoala.ro
brainyquote.com
youtube.com

 

 

 

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Oul lui Columb (în italiană, “Uovo di Colombo”) este o expresie care …
Corespondenta la redactie