Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Olga Smolenschi la Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița

Sculptorița Olga Smolenschi a avut un potențial artistic remarcabil și ar fi putut să se înscrie în lista numelor sonore ale sculpturii românești, însă face parte din categoria acelor artiști care și-au asumat destinul creator fără compromisuri, în epoca realismului socialist, perioadă care nu s-a pliat cu personalitatea sa artistică, mai ales că statutul de refugiat din Basarabia venea să accentueze drama personală de a încerca să fie o ființă liberă, în corsetul unei Românii totalitariste. Faptul că vindea lucrări din atelier sau că le dăruia, demonstrează că era un plastician activ, că dialogul cu materia sculpturală era însăși viața ei. Această operă aflată sub semnul efemerului este figurativă și abstractă în abordarea portretului, în compozițiile complexe de redare a unor realități ale timpului, de cele mai multe ori tangențială cu primitivismul artei moderne, înțeles în sensul unei tendinţe de resuscitare a calităţilor operelor create în primele faze ale dezvoltării societăţii omeneşti.
Sculptorița Olga Smolenschi (19 august, 1924, Cetatatea Albă, Basarabia-18 iunie 2012, București), a venit în România în anul 1943, șase ani mai târziu absolvind Academia de Arte Frumoase din București la clasa maestrului Cornel Medrea și devenind abia către sfârșitul vieții (2007) membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. olgaArtista s-a format în sfera academică a școlii românești de sculptură după cum demonstrează o parte dintre lucrările sale, realizate conform principiilor clasice de abordare a volumului. Cealaltă tendință despre care putem vorbi este reprezentată de formele simple, ce reflectă sinteza asupra plasticii popoarelor primitive, pe care sculptoriţa o interpretează conform propriei sensibilităţi artistice, pliată pe simplitatea monumetală a figurinelor neolitice sau pe farmecul mai vechii estetici cicladice. Deopotrivă, stilizările inspirate din motivele decorative ale țesăturilor populare o înscriu pe Olga Smolenschi în sfera artiștilor pentru care permanentele căutări, în vederea descoperirii de noi expresivități plastice, este o perpetuă preocupare. Lucrările ce decurg din tradiționalele motive antropomorfe au legi proprii în ceea ce privește selectarea și reprezentarea simbolurilor recreate de plasticiană, în compoziții desfășurate pe o singură axă sau în monolit, cu simetria volumelor suprapuse într-o notă de inserție totemică bine concepută, cu un joc de linii trasate eliptic ce simplifică și sintetizează subiectul.
„El și Ea”, „Fata cu mărgele” sunt siluete umane schematizate, descrise în linii generale, corpul feminin fiind evocat în trăsături anatomice, zgrafitate pe suprafața materialului, cu particularitățile feţei trasate din câteva gesturi descriptive ce dovedesc siguranță în execuție, toate acestea definind compoziții organizate în forme geometrice masive sau efilate și cioplite cu siguranța sculptorului exersat. Olga Smolenschi  lemn
Forma biologică masivă a corpului feminin este moștenită, pe de o parte de la maestrul său, Cornel Medrea, pe de alta, inspirată din arta preistorică. Aceasta este înlocuită în abordarea figurinelor masculine cu un volum condus la esențial prin eviscerarea materiei lemnului, însă cu păstrarea aceleaşi structuri bazate pe paralelipiped, golul dintre contururile de lemn dând luminii libertatea de a străpunge jocul de linii definit riguros.
„Cap de fată” și „Masca verde” o prezintă pe Olga Smolenschi ca pe portretistă preocupată de reprezetarea unei anumite stări de beatitudine a ființei, expresia deplinei armonii și a unui meșteșug asimilat la cotele sale maxime fiind caracteristicile fizionomiilor redate în trăsături ce țin de particularitatea modelului și în acord cu principiile convenționale ale portretisticii.
„Masca neagră” și o parte din nuduri amintesc deopotrivă de sinteza brâncuşiană în evaluarea formei, dar și de cele mai vechi accepțiuni de înțelegere a acesteia, de abordarea reducționistă a volumului în spiritul esteticii preistorice, olga-smolenschi2oferindu-i Olgăi Smolenschi posibilitatea reevaluării unor figuri feminine conform propriilor obțiuni plastice. Compoziția este diferită stilistic de „Înţelepciune indiană”, reflex al unor ţinuturi exotice recurente în memoria artistei ca amintiri dragi, sculptura rămânând cumva mai apropiată de interpretare avangardistă a „Crăiesei zăpezii”, redată ca un duh alb, nevăzut, reflectând lumea poveștilor și viselor, această din urmă lucrare putând fi plasată în zona interferențelor cu marea ereditate postbrâncuşiană ,ce îi definește o parte importantă a operei.
În lucrările inspirate din lumea acvatică („Peştele albastru” şi „Peştele roşu”) identificăm preocupările pentru cromatologie, iar ideea principiului primordial al existenței („Începutul lumii” în două ipostaze, una sub forma unei fosile al cărei gol descrie conturul unei semilune, cealaltă, un melc, în ale cărei rotunjimi decriptăm formele line, de rotunjimi debordante) întregește periplul vizual al operei artistei, care a căutat și a descoperit energiile materialelor în care a lucrat: gips, bronz, lemn, ceramică, alabastru și lut.
În anul 2013 a avut loc lansarea volumului „Olga Smolenschi-Revelațiile unui sculptor”, OLGA SMOLENSCHI Revelatiile unui sculptor de Constantin Prut 2013_ coperta Isemnat de reputatul istoric și critic de artă Constantin Prut, lucrare ce cuprinde informații biografice și date despre personalitatea creatoare a plasticienei, menționarea locului unde se află fiecare compoziție, fiind oportună în vederea reevaluării viziunii pe care a preferat-o Olga Smolenschi și în ideea repunerii acesteia într-o nouă lumină.
În timpul vieții, artista nu și-a deschis nici o expoziție personală, abia după dispariția sa, moștenitorii, Lucia și Ioan Fota, au organizat la Cercul Militar Național – Sala Rondă un eveniment de readucere în memoria contemporanilor a numelui sculptoriței, urmând să îi facă publică opera prin donații către mai multe muzee din țară (Muzeul Național al Agriculturii din Slobozia, Muzeul de Artă “Casa Simian” din cadrul Muzeului Județean Vâlcea, Muzeul de Artă din Baia Mare, Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița).
Donația către Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița cuprinde 17 sculpturi și trei farfurii din porțelan, care au aparținut Olgăi Smolenschi, fabricate înainte de anul 1900.

Critic de artă Ana Amelia Dincă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

7 + 1 =

Editorial

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

31 iulie 2017

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

Proiectul “Bran-a museum without walls!”: Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și inițiat de Asociația “I.

  • 1
  • 901
  • 239
  • 5.022
  • 711
  • 39.075
  • 161.911
  • 1.778.455
  • 3.676.781
  • 764.759
  • 19
  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Etimologia cuvântului “prost” şi evoluţia sensului Sunt cuvinte, în limba …
Corespondenta la redactie