Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Omul este propriul său Prometeu.

Omul este propriul său Prometeu.

Bărbatul şi femeia trebuie să trăiască în armonie. Bărbatul e capul, femeia coroana.

Educaţia este cel mai frumos dar pe care îl poate primi omul.

Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni. Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea tâşnind mai mult viaţa.

Cât timp ţine educaţia? Atât cât ţine şi viaţa.

Anglia este un imperiu, Germania, o ţară, un neam, Franţa este o persoană.

Femeia este un miracol de contradicţii divine.

Nu există femeie bătrână. Orice femeie, la orice vârstă, dacă iubeşte, dacă e bună, dăruieşte bărbatului clipa infinitului.

Puţin citit, dar cărţi bune şi puternice, care să lase urme.

Un suflet cântăreşte infinit mai mult decât un regat, un imperiu, uneori mai mult decât specia umană.

Stilul nu este decât mişcarea sufletului.

După beţia urcuşului, pe vârf, cerul e mai aproape de noi, dar el este acum şi în noi.

Eşti una din forţele naturii.

Cine a cunoscut cum e sărăcia, cunoaşte totul.

Nu există femeie bătrână. Orice femeie, la orice vârstă, dacă iubeşte, dacă e bună, dăruieşte…

În componenţa oricărei fericiri intră ideea de a o fi meritat.

Jules Michelet

Doctor al Universității din Paris în 1819, profesor în 1827 la École Normale Supérieure, este cel care, în anii 1840, atrăgea la Collège de France sute de studenți fascinați de magia vorbelor sale, de exaltările și convingerile sale politice. Este cunoscut și ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul moral pe care l-a acordat „pașoptiștilor” români (unii dintre aceștia fiindu-i studenți la Collège de France).
Jules Michelet s-a născut la Paris, pe 21 august 1798, într-o familie cu tradiții hughenote. Tatăl său, Turcy Michelet era tipograf; fusese însă ruinat de ordonanțele lui Napoleon care îngrădeau libertatea presei și întemnițat pentru neplata datoriilor.
Chiar locul în care s-a născut reprezintă un simbol: a văzut lumina zilei în corul unei biserici dezafectate în timpul Revoluţiei. Însuşi Michelet avea să descrie mai târziu predestinarea de a fi prins, între tulburările şi răsturnările care au marcat istoria, unele aparţinând deja trecutului, altele abia ivindu-se: „Sunt născut în mijlocul marii revoluţii teritoriale şi am văzut răsărind marea revoluţie industrială. Născut sub teroarea lui Babeuf, văd înaintea morţii, pe aceea a Internaţionalei socialiste”. Cu toată sărăcia familiei sale, tânărul Jules a primit o educaţie completă. A început cu un obscur conducător de pension, pe nume Melot, vechi iacobin, care purta încă vestimentaţia la modă pe vremea „Terorii”.
La 12 ani Michelet intră la liceul „Carol cel Mare”, la 18 ani era de 3 ori laureat al Concursului general, la 19 ani trece cu succes bacalaureatul în litere; la 20 primeşte licenţa, iar la 21 doctoratul în litere în urma susţinerii a două teze: una în franceză asupra „Vieţilor bărbaţilor iluştii” de Plutarh şi una în latină asupra gândirii lui John Locke „De percipienda infinitate secundum Lockium”. Pentru a-şi ajuta material familia, nu va intra la Şcoala Normală, ci va accepta un post de pedagog într-un modest pension parizian. În 1821 obţine dreptul  de a preda şi este numit profesor suplinitor la liceul „Carol cel Mare”, pentru ca în 1822 să ajungă profesor de istorie la colegiul Sainte-Barbe. În 1827 părăseşte colegiul pentru Şcoala Preparatorie creată cu un an înainte pentru a înlocui Şcoala Normală desfiinţată. Prestigiul său de eminent profesor, răzbate până la curtea lui Carol X. Convocat la Tuileries, Michelet va fi însărcinat cu educaţia fiicei ducesei de Berry. După revoluţia din 1830, va ajunge profesorul prinţesei Clementina, fiica lui Ludovic-Filip, pentru ca în 1831 să fie numit şeful secţiei istorice a Arhivelor Naţionale, funcţie pe care o va păstra până în 1852. Din 1831 a devenit conferenţiar la Facultatea de Litere, apoi profesor la College de France, iar în 1838 a fost ales membru al Institutului Franţei. Inițiat de către tatăl său în meșteșugul tipografiei, Jules Michelet a avut posibilitatea de a se angaja la Imprimeria Imperială, dar tatăl său a refuzat, preferând să-și impună sacrificii pentru a putea să-l trimită să-și facă studiile liceale la Collège Charlemagne. Jules Michelet s-a distins în studiul literaturii; a absolvit în 1817, obținând diploma de „bacalaureat în litere”. În 1819, dovedind o precocitate intelectuală, Jules Michelet prezintă la Universitatea din Paris tezele de doctorat Examen des „Vies des hommes illustres” de Plutarque („Cercetare a „Vieții oamenilor iluștri” de Plutarh) și De percipienda infinitate secundum Lockium („Despre perceperea infinitului după Locke”).
În 1821, în urma unui concurs, Jules Michelet revine la Collège Charlemagne, de data aceasta in calitate de profesor. În 1824 se căsătorește cu Pauline Rousseau, cu care va avea doi copii, Adèle și Charles. Își începe remarcabila sa carieră universitară în 1827, la prestigioasa École Normale Supérieure, simultan publicarea primelor sale cărți de specialitate din domeniul istoriei. În 1829 este numit șef al secției de istorie a Arhivelor regale franceze. 1833 este anul de debut al operei capitale a lui Jules Michelet: Histoire de France („Istoria Franței”), an în care apar primele două volume ale acestei monumentale opere istorice. În același an, Michelet îl suplinește pe istoricul François Guizot la Sorbona. În 1838 devine profesor la Collège de France, acolo unde va educa noile generații de studenți în spiritul Revoluției franceze de la 1789.


În 1846 îi apare una dintre cărțile de căpătâi ale revoluționarilor de la 1848 (inclusiv a celor români): Le peuple („Poporul”).
În timpul revoluției franceze de la 1848, Michelet, spre deosebire de mulți alți scriitori, nu a intrat în viața politică activă, deși a fost des solicitat. Excesele acestei revoluții, mai ales atunci când trupele au tras în opozanți, l-au convins că democrația nu este posibilă decât atunci când ea va fi definită și învățată de către toți cetățenii. Michelet s-a dedicat cu mai multă forță operei sale literare. Astfel, în 1849 îi apare Histoire de la Révolution française („Istoria revoluției franceze”).
Adversitatea politică împotriva acestui acuzator al regimurilor feudale și monarhiste care era Jules Michelet atinge un punct maxim în 1851. Reacțiunea contrarevoluționară reușește să-i interzică a mai ține cursuri în fața studenților. Au loc manifestații de simpatie ale tinerilor. În 1852 Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz sunt concediați de la Collège de France sub motivul că au refuzat să jure credință noului regim politic.
În 1853 scrie Principautes DanubiennesMadame Rosetti și 1848, dedicate eroismului revoluționar al patrioților români. În anul următor tipărește volumul de atașament la cauza revoluționară a unor popoare europene: Legendes democratiques du Nord („Legendele democratice ale Nordului”).
Între 1855 și 1869, pe lângă continuarea lucrului la monumentala Histoire de France, din care apar succesiv volumele VII – XVII, Jules Michelet scrie operele sale literare L’Oiseau (Pasărea), L’insecte (Insecta), L’Amour (Dragostea), La Femme (Femeia), La Mer (Marea), La Sorcière (Vrăjitoarea) și Bible de l’Humanite (Biblia umanității).
În 1870 Jules Michelet publică, semnificativ pentru acei ani, volumele Nos fils (Fiii noștri) și La France devant l’Europe (Franța în fața Europei). În acest fel, Jules Michelet protesta împotriva pierderii de către Franța a provinciilor sale Alsacia și Lorena.
Prin activitatea sa, de istoric și de profesor, Jules Michelet a sprijinit aspirațiile românilor progresiști din secolul al XIX-lea. El s-a manifestat ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul pe care l-a acordat „pașoptiștilor” români (dintre care unii i-au fost studenți la Collège de France).
Marii visători ai unei „Românii viitoare” au trecut pe la școala lui Jules Michelet de la Collège de France, unde i-au audiat cursurile, l-au vizitat acasă ori l-au întovărășit în anii grei din viața sa. Prietenia sa cu prințesa Cantacuzino, protectoarea celei de-a doua soții a lui Jules Michelet, Athénais Mialaret, cu Maria Rosetti, C. A. Rosetti, frații Dumitru și Ion C. Brătianu, cu Hermiona Quinet, fiica lui Gheorghe Asachi, l-a apropiat de cauza românească, devenind un copărtaș al poporului român.
Corespondența adresată lui Jules Michelet de către unii dintre revoluționarii români de la 1848 este o operă vie, patetică, de inițiere a istoricului francez în tainele trecutului aspru al românilor, de veșnică luptă pentru a rezista în fața unui destin nemilos. Atitudinea patriotică și crezul intransigent al generației eroice de la 1848 au fost admirate de Jules Michelet. I-a încurajat pe luptătorii români în ceasurile de deznădejde ale exilului, i-a adăpostit în căminul său, le-a fost un adevărat frate. Astfel, el a intervenit pentru eliberarea din închisoare a lui Ion C. Brătianu, arestat sub acuzația de a fi pregătit „complotul de la Operă”, împotriva împăratului Napoleon al III-lea, a mobilizat pe cei mai apropiați dintre exilații români să-i strângă materialul documentar pentru lucrarea Principautes Danubiennes, Madame Rosetti, 1848, făcând din „muma revoluției” (cum o numea Nicolae Bălcescu pe Maria Rosetti) un simbol al puterii de abnegație și de sacrificiu în numele revoluției.
Jules Michelet credea că documentul cel mai matur politicește al revoluțiilor europene de la 1848 a fost exprimat prin înființarea la București a Comisiei Proprietății, el publicând o parte din procesele-verbale ale acestei comisii în anexa la volumul Legendes Démocratiques du Nord.
Prin întreaga sa activitate, Jules Michelet se înscrie în galeria onorantă a filoromânilor din secolul al XIX-lea, alături de conaționalii săi Edgar Quinet, Paul-Théodore Bataillard, Ulysse de Marsillac etc.

Principalele scrieri ale lui Jules Michelet, publicate în timpul vieții acestuia, sunt:

  • Précis de l’histoire moderne (Paris, 1827)
  • Histoire romaine (1827)
  • Introduction à l’histoire universelle (1827)
  • Histoire de France, 18 volume (1833-1867)
  • Histoire de la Révolution française, 7 volume (1847-1853)

Până la sfârşitul vieţii Michelet şi-a păstrat regimul zilnic de viaţă, după care se trezea şi vara şi iarna la 6 dimineaţa, lucra până la ora 11, şi apoi încă 3 ore după-amiaza. Seara fiind rezervată vizitelor şi întâlnirilor cu prietenii şi cu studenţii săi pe care îi primea fără nici un fel de restricţie.
Jules Michelet a murit la vârsta de 76 de ani, la Hyeres, pe 9 februarie 1874, pe când lucra la „Istoria sec. al XIX-lea”.
Poate cel mai bine l-a înţeles marele Victor Hugo, care la 14 iulie 1860 şi scris: „Toate cărţile dumneavoastră sunt acţiuni, ca istoric, ca filosof, ca poet, dumneavoastră câştigaţi bătălii. Progresul şi gândirea le apreciaţi prin eroii lor. Şi ce pictor sunteţi !” 

Surse:
ro.wikipedia.org
main.radioromaniacultural.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 1 = 8

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Mameluc – sensul şi originea cuvântului Mameluc, în timp ce …
Corespondenta la redactie