Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Oriunde o fiinţă umană este redusă la un obiect al manipulării, de către un director, un şef de magazin, un om de ştiinţă, un politician sau un iubit, are loc pulverizarea unicităţii fundamentale a persoanei umane.

Oriunde o fiinţă umană este redusă la un obiect al manipulării, de către un director, un şef de magazin, un om de ştiinţă, un politician sau un iubit, are loc pulverizarea unicităţii fundamentale a persoanei umane.

Adevărul nu se supune la vot.

Ştiinţa poate purifica religia de erori şi superstiţii. Religia poate purifica ştiinţa de idolatrie şi absoluturi false.

Viitorul începe acum, nu mâine.

Fiecare trăieşte, mai presus de orice, pentru iubire. Capacitatea de a iubi cu adevărat şi nu capacitatea intelectuală este cea mai profundă componentă a persoanei umane. Nu este deloc întâmplător că cea mai importantă poruncă este să iubeşti. O adevărată iubire ne scoate în afara noastră pentru a-l putea afirma pe celălalt, dedicându-ne astfel omului, oamenilor şi, mai presus de orice, lui Dumnezeu.

Cea mai rea închisoare este o inimă închisă.

Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin mai buni, fie se transformă în oțet.

Adevărul ne face liberi şi ne permite să ne trăim libertatea pentru a putea atinge scopul ei, fericirea.

Nu te abandona disperării. Noi suntem oamenii Paştelui, iar cântecul nostru este “alleluia”.

Talentul artistic este un dar de la Dumnezeu şi cine descoperă în el însuşi acest dar are o anumită obligaţie: să fie conştient că nu-şi poate irosi talentul şi că trebuie să şi-l dezvolte.

Dar Dumnezeu ne dă mijloacele pentru a împlini ceea ce ne cere, chiar dacă omeneşte pare imposibil. Acesta este secretul chemării. Orice chemare ne schimbă planurile, deschide un nou orizont în faţa noastră şi este, într-adevăr, de mirare să vezi până la ce punct ne ajută Dumnezeu înlăuntrul nostru, şi cum ne racordează la o nouă “lungime de undă”, cum ne pregăteşte să intrăm în acest nou plan al Său şi cum face ca acesta să devină al nostru, ajutându-ne să vedem în el, pur şi simplu, voinţa Tatălui şi să-l acceptăm. Şi asta, oricare ne-ar fi slăbiciunea şi ataşamentul pentru vederile noastre personale.

Lucrurile eterne, lucrurile lui Dumnezeu, sunt întotdeauna cele mai simple şi mai profunde.

Dorinţa sexuală este un dar de la Dumnezeu. Omul o poate dărui lui Dumnezeu numai prin jurământul castităţii. Omul o poate oferi unei fiinţe umane, dar având conştiinţa faptului că o oferă unei persoane. Nu poate fi o chestiune de şansă. Celălalt este o fiinţă umană ce nu trebuie rănită, ci pe care trebuie să o iubeşti.

Doar o persoană poate iubi o altă persoană. A iubi înseamnă a dori binele celuilalt, a te oferi pe tine însuţi pentru binele celuilalt.

A fi liber nu înseamnă să poţi face ce vrei, ci să ai dreptul să faci ceea ce trebuie.

Prin intermediul libertăţii mele, eu micşorez distanţa dintre persoana care sunt şi persoana care trebuie să fiu.

În orice discuţie despre morală, punctul de plecare îl reprezintă persoana umană, pentru că fiinţele umane sunt singurele capabile de moralitate.

Pe de o parte, trebuie să plăteşti întotdeauna un preţ atunci când iubeşti, dar, pe de altă parte, mulţumită lui Dumnezeu, iubirea merită acest preţ.

Când un om îngenunchează în confesional pentru că a păcătuit, în acel moment el adaugă ceva la demnitatea sa de om. Nu are importanţă cât de greu îi apasă conştiinţa păcatele, nu are importanţă dacă ele i-au micşorat demnitatea proprie, simpla acţiune de a te întoarce din nou către Dumnezeu este o manifestare a demnităţii speciale a omului, a măreţiei lui spirituale… măreţia întâlnirii personale dintre om şi Dumnezeu, în adevărul interior al conştiinţei.

Creieul gol este sălaşul diavolului.

Omul călătoreşte mereu lângă prăpăstii; datoria lui este să-şi menţină echilibrul.

Lăsaţi-l pe Cristos să vă găsească… Să vă fie frică doar de nepăsare şi laşitate.

Un preot este o persoană care transmite misterul credinţei cu acele haruri invizibile destinate întregii umanităţi.

Papa Ioan Paul al II-lea

Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Papa Ioan si PorumbelulBisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani). Polonezul Ioan Paul al II-lea, charismatic, de nezdruncinat în privinţa moralităţii, conservator şi modern totodată, care a fost canonizat pe 27 aprilie 2014 de papa Francisc, a contribuit la prăbuşirea comunismului, a călătorit pe toate continentele, era adulat şi era supranumit “atletul lui Dumnezeu”. Acest papă, care a domnit aproape 27 de ani, a ocupat un loc important pe scena internaţională: exprimându-şi în toate colţurile lumii poziţia despre drepturile omului, prin contactele sale cu tinerii, Karol Wojtyla, care era fotografiat la schi sau în piscină, a întruchipat o imagine de forţă, de modernitate, de vigoare, informează AFP. Prin el, Biserica catolică a ţinut prima pagină a presei internaţionale, iar catolicii s-au simţit mai siguri pe ei înşişi.

Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, cunoscut în toată lumea ca Papa Ioan Paul al II-lea, s-a născut pe 18 mai 1920, la Wadowice, Polonia, într-o familie de credincioși catolici. Viaţa lui seamănă cu un roman. Rămas orfan de mamă la vârsta de 9 ani şi crescut de un tată care era ofiţer de carieră, Karol Wojtyla a fost marcat de copilăria sa privată de prezenţa maternă şi şi-a dedicat întreaga viaţă Fecioarei Maria, modelul mamei şi al soţiei. Crucea va ocupa şi ea un loc central în spiritul său.
După absolvirea liceului Marcin Wadowita, s-a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității Jagiellone din Cracovia.
În timpul celui de-al doilea război mondial și al ocupației naziste a Poloniei, Universitatea Jagiellonă a fost închisă și Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într-o fabrică de produse chimice. Și-a pierdut tatăl în 1941.
Juan Pablo II 1982În timpul teribilei ocupaţii naziste din Polonia, a jucat într-o trupă de teatru, s-a înscris într-un seminar clandestin şi a lucrat într-o uzină. A format tineri, s-a îndrăgostit.
Pasionat de teatru, a renunţat la scenă pentru o pasiune mai mare: credinţa în Dumnezeu. Din anul 1942 a urmat studii universitare de teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului Adam Sapieha, și la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt timp după aceea, a fost trimis la Vatican, unde a studiat, la Universitatea Papală Angelicum, sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obținut doctoratul în teologie cu o teză despre „Credința în gândirea Sfântului Ioan al Crucii”. Reîntors în Polonia, deține mai multe parohii în Cracovia și obține în acest timp doctoratul în Filosofie cu o teză despre filosoful german Max Scheler. În 1953 i se încredințează catedra de Teologie morală și etică socială la Facultatea de Teologie din Cracovia. Când aceasta a fost desfințată, în 1954, este numit profesor de Etică la Universitatea Catolică din Lublin. În acest oraș fondează un Institut de Morală creștină, a cărui direcție o va deține până în 1978.
Papa Pius al XII-lea (1939–1958) îl numește, la 4 iulie 1958, episcop titular de Ombi și auxiliar de Papa PaulCracovia, iar peste câteva luni, la 28 septembrie, în catedrala Wawel din Cracovia, este hirotonit episcop. În această epocă și-a ales ca deviză „Totus tuus” („Al tau intru totul”), în semn de devoțiune față de Fecioara Maria. Papa Paul al VI-lea (1963–1978) l-a numit, la 13 ianuarie 1964, arhiepiscop de Cracovia, iar la 26 iunie 1967, a fost făcut cardinal. Imediat după decesul Papei Ioan Paul I (aflat în scaunul papal în intervalul august–septembrie 1978), a fost ales papă la 16 octombrie 1978, cel de-al 264-lea urmaș al Sfântului Petru. A luat numele de Ioan Paul al II-lea și a fost încoronat ca Suveran Pontif la 22 octombrie 1978. Este primul papă polonez din istorie și unul dintre puținii care nu s-au născut în Italia.
Foarte repede, a favorizat contactul direct cu mulţime. Poliglot, filosof, nu a ezitat niciodată să se întâlnească cu reprezentanţi au culturii. Vaticanul era prea mic pentru el. A crescut numărul călătoriilor papale, din savana africană până în Anzii Cordilieri, din Manhattan şi până în mahalalele din Rio de Janeiro, a ştiut să facă gesturi puternice pentru cei care se simţeau excluşi şi a întărit sentimentul de universalitate a Bisericii. Charisma sa era evidentă chiar şi în ţările musulmane. Pasionat de teatru în tinereţe, şi-a păstrat un acut simţ al publicului. Ştia să predice atât contra situaţiilor sociale injuste, cât şi împotriva Mafiei. Presa l-a numit “globe-trotterul Evangheliei”, “atletul lui Dumnezeu”. A înfiinţat Zilele mondiale ale tineretului (JMJ), care adună milioane de tineri, dovedind o intituiţie sclipitoare, mai ales după scăderea numărului de credincioşi catolici de după Conciliu.
Papa Ioan Paul al II-leaA devenit primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522.
  A fost papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa.
Prima mișcare anticomunistă din spatele Cortinei de Fier, Sindicatul „Solidaritatea”, s-a format imediat după alegerea sa ca suveran pontif – pe 16 octombrie 1978, în țara sa de origine, Polonia și a găsit în Papa Ioan Paul al II-lea un veritabil pilon al ideilor de democratizare. A militat pentru concilierea între bisericile-surori, catolică și ortodoxă, fiind primul papă din istorie care a vizitat o țară ortodoxă, România, dar și primul suveran pontif care a ajuns în Israel și care a vizitat o sinagogă, dar și o moschee.
Papa Ioan Paul al II-lea s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale Papa Ioanpăcii interne și internaționale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine etc. Deși declara că predică Evanghelia, și nu Democrația, intervențiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale.
Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe papă, care avea să afirme despre accident: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care Papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit.
Atentat Papa Ioan PaulPapa a dăruit glonțul extras din corpul său locului de pelerinaj Fátima din Portugalia. Glonțul respectiv a fost montat în coroana de aur care decorează statuia Fecioarei Maria de la Fatima. Presupușii organizatori ai atentatului ar fi fost serviciul secret rus KGB, fapt care însă n-a fost declarat de extremistul turc.
Papa în convalescență l-a vizitat în închisoare pe Ali Ağca și i-a iertat fapta comisă. La 12 mai 1982, în timpul unei vizite în Portugalia, preotul ultraconservator Joan Fernandez Krohn, un adept al grupării tradiționaliste Societatea Sf. Pius al X-lea din jurul episcopului Marcel Lefebvre, a încercat un nou atentat asupra papei, atentat zădărnicit de garda personală pontificală. Preotul respectiv Papa Paul_și-a motivat atentatul prin încercarea sa de a „salva biserica catolică” de Conciliul Vatican II (1962–1965).
A fost cel mai iubit cap al Bisericii Catolice, dovadă servind miile de oameni strânși în Piața San Pietro din Vatican în ceasurile de dinaintea dispariției sale, aplaudând minute în șir atunci când sufletul Papei Ioan Paul al II-lea a părăsit corpul pământesc.
În urma Decretului emis de succesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, la 14 ianuarie 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat la 1 mai 2011, la Vatican. Slujba de beatificare a fost prezidată de Papa Benedict al XVI-lea.

Declinul său fizic a început mult mai târziu, în 1994. Maladia Parkinson şi-a îndeplinit în cele din urmă misiunea ei lentă. Lumea întreagă îi urmărea agonia, pasiunea creştină trăită cu mult curaj, în direct, în 2005.
Viaţa lui a urmărit parcursul istoriei. Karol Wojtyla a rezistat în faţa a două regimuri totalitare – nazismul şi stalinismul – a contribuit şi la prăbuşirea Zidului Berlinului , marcând prăbuşirea comunismului pe Bătrânul Continent. Acelaşi simţ al istoriei l-a condus spre penitenţă pentru răul făcut de creştini, mai ales faţă de evrei. Acele penitenţe au fost uneori rău înţelese de Biserică. A luptat şi contra capitalismului neînfrânat, criticând roadele acestuia: hedonismul şi relativismul. Angajamentele acestui om al păcii nu au fost toate încununate cu succes. S-a opus, în van, intervenţiei americane în Irak în 2003. A părut, uneori, că i-a menajat pe dictatori, decepţionându-i pe unii dintre admiratorii săi.
Pope John Paul IIGreu de inclus într-o categorie, a fost întotdeauna deschis în faţa problemelor economice, dialogului cu islamul, cu iudaismul. A inaugurat întâlnirile interreligioase de la Assisi. În paralel, a întărit linia conservatoare a Bisericii despre familie, moralitate, sexualitate. Această doctrină strictă, directă, i-a adus mulţi inamici, dar şi o popularitate în rândul altora.
Condamnarea contracepţiei şi a folosirii prezervativului în epoca epidemiei de SIDA a creat între el şi mulţi credincioşi catolici o prăpastie de neîncredere. Apărarea Bisericii, lipsa lui de determinare în faţa abuzurilor pedofile i-au fost şi ele reproşate. Temându-se de calomniile serviciilor secrete comuniste, a refuzat să asculte acuzaţiile aduse mexicanului Martial Maciel, fondatorul Legionarilor lui Hristos, corupt şi pedofil. Un punct de fricţiune a apărut şi în America Latină, după o punere la punct foarte dură a “teologiei eliberării”, ale cărei deparaje marxiste erau suportate foarte greu de papă.
La începutul pontificatului lui Ioan-Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relații diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. În același timp, participă acum ca membru deplin sau ca observator în diverse organizații internaționale și regionale. Cele mai multe din vizitele sale internaționale au fost realizate în dublă calitate, de Șef de Stat și de Șef al Bisericii Catolice.

“Era un om al certitudinilor, nu al dubiilor, dar şi un mistic care avea picioarele pe pământ”, a declaratPapa_Ioan_Paul_al_II-lea despre el unul dintre colaboratorii săi apropiaţi, cardinalul Giovanni Battista Re. Prelatul italian a subliniat faptul că papa Ioan Paul al II-lea îşi găsea energia în rugăciune, chiar şi în timp ce călătorea. El spunea că marile decizii se iau “în genunchi”.
Sute de scrisori găsite de jurnalişti de la BBC în Biblioteca Naţională a Poloniei dezvăluie o intensă relaţie de prietenie, care a durat peste 30 de ani, între Papa Ioan-Paul al II-lea şi Anna-Teresa Tymieniecka. „Corespondenţa reprezintă o descoperire extraordinară din viaţa privată a unuia dintre cei mai celebri oameni din istorie”, afirmă Edward Stourton, jurnalistul de la BBC care a studiat scrisorile şi care va vorbi pe larg despre documente în cadrul emisiunii pe care o moderează la BBC, Panorama.
Potrivit ziarului Le Figaro, peste 350 scrisori trimise de Ioan Paul al II-lea specialistei în filosofie de origine poloneză Anna-Teresa Tymieniecka au fost descoperite în Biblioteca Naţională din Polonia. Corespondenţa a fost depusă de Anna-Teresa Tymieniecka în anul 2008.
Papa Ioan-Anna-Teresa„Dragă mea Teresa, am primit ultimele tale trei scrisori. Îmi scriai că eşti tulburată, sfâşiată, dar nu am putut să găsesc nici un răspuns la aceste cuvinte”, scria cel ce avea să devină Papa Ioan Paul al II-lea într-o scrisoare din 1976, în care o descria pe destinatara Anna-Teresa Tymieniecka drept „un dar de la Dumnezeu”.
“Erau mai degrabă prieteni şi mai puţin amanţi”, a precizat Edward Stourton , arătând că nu există în aceste scrisori nici o probă de încălcare a obligaţiei de castitate de către fostul Suveran pontif. Corespondenţa arată “o luptă pentru a păstra ceea ce era cu certitudine o relaţie foarte intensă”, a dedus Edward Stourton, jurnalistul de la BBC.
Starea de sănătate a papei s-a agravat în primele luni ale anului 2005, când a trebuit să fie spitalizat în spitalul Gemelli din Roma din cauza unei dificultăți respiratorii. Deși i s-a realizat o traheotomie în martie, între 31 martie și 1 aprilie a suferit o septicemie din cauza unei infecții a căilor urinare. A murit pe 2 aprilie 2005 la vârsta de 84 de ani iar Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) a fost declarat succesorul său.

În România

 

  • Pe data de 19 mai 2011, a fost sfintit un monument dedicat Fericitului Ioan Paul II, intr-o piateta ce
    Papa Ioan Paul în România 1999

    Papa Ioan Paul în România 1999

    ii va purta numele, din Popesti-Leordeni, jud. Ilfov. Monumentul are alaturi de statuia Sfintei Fecioare de Fatima, statuia Papei Ioan Paul II. Aceasta a fost sfintita de catre Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucuresti, impreuna cu Mons. Stanislav Dziwisz, Cardinal de Krakovia si secretarul particular al Fericitului Papa, timp de 40 de ani.

  • O piațetă din Suceava îi poartă numele. Aceasta a fost amenajată în fața Bisericii romano-catolice Sfântul Ioan Nepomuk din Parcul Profesor Ioan Nemeș, în centrul orașului Suceava.
  • O statuie a papei Ioan Paul al II-lea a fost dezvelită și sfințită, la 17 mai 2009, la Suceava. Statuia Papei Ioan Paul al II-lea este amplasată în piațeta cu același nume, în centrul orașului Suceava.
  • O statuie a papei Ioan Paul al II-lea a fost dezvelită pe 15 august 2010 în piața care-i poartă numele din satul Cacica, Comuna Cacica, județul Suceava, piatra de temelie a lucrării fiind sfințită peRugaciune la Papa Paul 15 august 2007 de către episcopul romano-catolic Petru Gherghel.
  • La 1 august 2011, în București, a fost dezvelit și sfințit un bust al Fericitului Ioan Paul al II-lea, Papă. Monumentul se află în apropierea sediului Nunțiaturii Apostolice din București, în Piața Constantin Stahi la intersecția dintre strada Constantin Stahi și Bulevardul Schitu Măgureanu. Sculptura, realizată în bronz, este opera sculptorului sloven de origine bosniacă Mirsad Begie, considerat unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați artiști din Slovenia.

Surse:
descopera.ro
ro.wikipedia.org
timpul.md
mediafax.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

13 − 7 =

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie