Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Pastila de gramatică

Cele mai noi reguli gramaticale (IV)

Utilizati corect virgula

Pãrtile de vorbire sau propozitiile legate prin “si”, “sau” ori “ori” nu se despart prin virgulã. Pãrtile de vorbire sau propozitiile se despart prin virgulã legate prin: “nici”, “dar”, “iar”, “însã”, “ci”, “si”, “dar si”, “precum si”, “deci”, “prin urmare”, “asadar”, “în concluzie”.

Se despart prin virgulã propozitiile coordonate juxtapuse. “Nourii curg, raze-a lor siruri despicã”. Se despart prin virgulã propozitiile coordonate adversative si conclusive. “Copacii nu erau grosi, dar erau desi”.

Propozitia atributivã nu se desparte prin virgulã. “E o colegã cãreia îi datorez mult”. Doar propozitia atributivã ce exprimã ceva suplimentar se desparte prin virgulã: “Sã trecem la ceilalti munti, a cãror origine este vulcanicã”. “Vederea acestei lupte, care i se pãruse initial…”.

Propozitia completivã directã asezatã dupã regentã sau intercalatã nu se desparte prin virgulã. “Pe câti i-au gãsit i-au mânat spre curtea primãriei”. “Cunosc ce rãutãti v-au fãcut”. “Si vãzând spânul cât e de frumoasã fata împãratului, odatã se repede…”. Asezatã înaintea regentei, de obicei se desparte. “Ce stii tu azi, eu am stiut ieri”.

Propozitia completivã indirectã asezatã dupã regentã nu se desparte prin virgulã. “Nu scapi de ce ti-e fricã”. Propozitia completivã indirectã asezatã înainte de regentã se desparte prin virgulã. “De ce ti-e fricã, nu scapi”.

Propozitia subiectivã asezatã dupã regentã nu se desparte prin virgulã. “Nu-i frumos cine se tine…”. Propozitia subiectivã situatã înaintea regentei se desparte dacã este reluatã în regentã printr-un pronume demonstrativ. “Cine nu respectã pe altii, acela nu meritã sã fie respectat”. Dacã nu este reluatã prin pronume, nu se desparte. “Cine întreabã nu greseste”. “Cine furã azi un ou mâine va fura un bou”.

Propozitia predicativã nu se desparte prin virgulã. “Casa e neschimbatã”.

Propozitia circumstantiala de loc. Dupã regentã: nu se desparte prin virgulã. “Leagã calul unde zice stãpânul”. Înainte de regentã: se desparte când nu se insistã în mod deosebit asupra ei. “Unde picã nuca, picã si din talpa iadului bucãtica”. Înainte de regentã: nu se desparte când se insistã asupra ei. “Unde mi-ai spus te astept”. Dupã regentã, introdusã prin acolo, se desparte. “Unde e aaa mai subtire, acolo se rupe”. Intercalat si asezat înaintea predicatului regentei se pune de obicei între virgule. “Pe dealuri, unde te întorci, sunt pluguri”.

Propozitia circumstantiala de timp. Dupã regentã se desparte prin virgulã numai dacã în regentã se aflã un complement circumstantial. “Mai frumoasã e toamna, când în locul florii spânzurã…”. Înaintea regentei se desparte prin virgulã când nu se insistã asupra ei. “Când a pãsit la portitã, a vorbit..”. “Când a intrat, cãtelusa a lãtrat”. Înaintea regentei nu se desparte prin virgulã când se insistã asupra ei. “Când l-am chemat eu a venit”. Când are în regentã adverb corelativ se desparte prin virgulã. “Când te-ai sãturat de privit, atunci sã vii”. Intercalatã, dacã se aflã înaintea regentei, se pune între virgule. “Tot neamul Basarabilor, pânã sã prindã de veste, trecuse granita”.

Propozitia circumstantialã de cauzã se desparte de regentã oriunde ar fi, de obicei.

Propozitia circumstantialã de mod, dupã sau înaintea regentei se desparte prin virgulã, exceptând situatia în care se insistã asupra ei, caz în care nu se pun virgule. “Animalul înghiti o datã, ca si când i s-ar fi uscat gâtlejul”.

Propozitia circumstantialã de scop sau finalã, dupã regentã, se desparte prin virgulã, când nu se insistã asupra ei. “Multe a încercat, ca sã-si poatã rezolva…”. Înaintea regentei, se desparte de obicei prin virgulã. “Ca sã nu rãmânã repetent, mama a încercat…”.

Propozitia circumstantialã conditionalã se desparte de obicei prin virgulã.

Propozitia circumstantialã concesivã se desparte mereu prin virgulã. “Cu toate cã am stãruit, nu a primit propunerea mea”.

Substantivul la vocativ care exprimã o adresare obisnuitã se desparte prin virgulã de cuvântul sau cuvintele încrucisate. “Încerc prin aceasta, domnule director,…”.

Adjectivele aceluiasi substantiv se despart prin virgulã când sunt asezate alãturi sau când sunt legate prin cuvintele “nici”, “dar”, “însã”.

Punerea liniutelor si a ghilimelelor în cadrul aceluiasi text reprezintã o formulã acceptatã de scriere: “Scrierea corectã – “sã-i”, iar nu “sãi” – aratã pregãtirea individului…”.

Se pune virgulã înainte de: “dar”, “iar”, “însã”, “ci”, “precum si”, “deci”, “prin urmare”, “asadar”, “în concluzie”.

Punctuatia numelui predicativ. “Copacii sunt înalti” – în acest caz nu se pune virgulã. “Copacii sunt, desigur / fireste / asadar / bineînteles / în concluzie / în realitate, înalti” – se pune virgulã. Când lipseste numele predicativ, numele predicativ este izolat cu “,” sau “-“. “Copacii, înalti, oamenii, veseli”.

Adverbele intercalate între subiect si predicat se pun între virgule. “Eu, bineînteles, voi îngriji de flori”. “Mama, fireste, era îngrijoratã”.

Complementul de agent suportã fãrã virgule intercalarea între el si verb. “… fu primitã cu bucurie de toti”.

Complementele circumstantiale, când sunt între subiect si predicat, se despart prin virgulã. “Ion, de frica ploii, fugi”. Când sunt dupã predicat, nu se despart. “Ion fugi de fricã”. Când predicatul este primul, iar complementul între, nu se despart. “Fugi de frica ploii Ion”. “Apele se despart de obicei la câmpie”. “Apele, de obicei, se despart la câmpie”.

Propozitia completivã de agent se desparte prin virgulã doar când este reluatã printr-un pronume demonstrativ si se aflã înaintea regentei. “De cãtre cei ce vin dupã noi, de cãtre aceia se va realiza scopul nostru comun”.

În propozitie, înainte de “precum” si “ca si” se pune virgula. “Cartea, precum si / ca si experientã ne demonstreazã cã…”.

Când “iar” este adverb cu valoare de “din nou”, nu se desparte prin virgulã. “Aceasta este iar conditie de îndeplinit pentru rezolvarea problemei”.

“Însã”: “Poate fi lustruit, însã nu dimineata”. “Fãrã a-l lustrui însã dimineata”. “Eu l-am lustruit însã, netinând cont de faptul cã…”.

“Totusi”: “Totusi, la mare e soare mereu” – la începutul propozitiei este urmat de virgulã. “As fi vrut totusi sã spun douã vorbe” – în interiorul propozitiei nu se desparte.

“Asadar”, “prin urmare”, “deci”: “Sã devinã moral, asadar / deci / prin urmare om religios” – conclusiv, se pune virgulã înainte. “Concluzia este, asadar / deci / prin urmare, urmãtoarea” – în interiorul propozitiei se pun virgule. “Asadar /deci / prin urmare, sunteti împotriva mea!” – la începutul propozitiei este urmat de “,”. Variante din unele cãrti de gramaticã: “Deci pentru explicarea fenomenelor este nevoie de…”. “Omul apare deci mai întâi ca producãtor..”.

În interiorul propozitiei, adverbe ca “asa”, “bine”, “da”, “nu”, “sigur”, “desigur”, “fireste”, “exact”, “într-adevãr”, “fãrã îndoialã” se despart prin virgule.

Constructiile gerunziale sau participiale, aflate la începutul propozitiei sau al frazei se despart prin virgulã. “Urmând exemplul numelor care primesc diminutivãri, s-a ajuns…”. “Adunate între ziare, cãrtile…”.

“De exemplu” se desparte în toate cazurile prin virgule.

“Cu” sau “împreunã cu” atunci când dobândesc valoarea conjunctiei copulative “si” nu se desparte prin virgule. “Toatã hora împreunã cu privitorii izbucnirã în râs”. “Ion cu cei patru colegi au sã-i batã pe…”.

Ochii de albastru deschis, palid, al cerului”, dar “Nu înseamnã vorba goalã, fãrã sens si cu atât mai putin…”.

Pronumele circumstantial de exceptie nu se desparte prin virgulã de regentã. “Nu face altceva decât sã se plimbe”. “Nu-i explic altcuiva decât cui nu a înteles”.

Propozitia circumstantialã cumulativã se desparte întotdeauna prin virgulã. “Dupã ce cã nu a învãtat, mai vrea si 10”. “Pe lângã cã e sãrac, mai face si pe fudulul”.

Propozitia circumstantialã opozitionalã se desparte mereu prin virgulã. “În loc sã vinã, pleacã”. “Iesim dintr-o salã, pentru a intra în alta”.

Propozitia circumstantialã consecutivã exprimã rezultatul actiunii din regentã si se desparte prin virgulã. “A mâncat, cã s-a îmbolnãvit”. “A lucrat destul, ca sã-i asigure un viitor”. “E prea frig, sã poti iesi afarã”. “Sunt prea multi, ca sã încapã în salã”.

În afara acestor reguli stabilite prin normele gramaticii limbii române, desigur, orice scriitor are libertatea folosirii virgulei în scopul claritãtii exprimãrii.

cenaclu.inforapart.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

48 − = 46

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie