Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Pastila de gramatică

„Dragile mele” sau „dragele mele”?

În limba română, circulă cu extrem de mare frecvență forma dragele mele sau dragelor (fete) pentru pluralul feminin al adjectivului drag, mai ales în adresări sau în construcții cu vocativ. Dar forma cu e se menține în declinarea acestui adjectiv și la alte cazuri, precum nominativ și acuzativ, genitiv și dativ:

Dragele mele fete învață foarte bine. (Nominativ)

M-am văzut cu dragele mele colege ieri. (Acuzativ)

Am dat cartea dragelor mele prietene unor colegi. (Genitiv)

Le-am scris dragelor mele rude. (Dativ)

Dar e corect? Căci utilizarea frecventă în limbă a unei forme nu o plasează neapărat printre variantele normate, îngrijite și, mai ales, corecte din punct de vedere gramatical…

Așadar, conform normei literare în vigoare, adjectivul de genul feminin dragă are la plural forma dragi. Spunem cu toții (sper!): Aceste fete îmi sunt dragi.; M-am întâlnit cu niște fete dragi. și NU *Aceste fete îmi sunt drage.; *M-am întâlnit cu niște fete drage.

Pentru că baza de la care se pleacă este pluralul formei de genul feminin a acestui adjectiv (dragi), tot astfel se va declina și în continuare, indiferent de caz sau de faptul că primește articolul hotărât al substantivului (substitutului de nume) pe care îl determină, menținându-se peste tot forma cu i și nu cu e, cum eram obișnuiți:

Nominativ-Acuzativ: fete dragi/dragi fete; fetele dragi/dragile fete;

Genitiv-Dativ: fetelor dragi/dragilor fete.

Vocativ: dragilor (fete)

Mioara Avram scrie așa, încercând să găsească o explicație pentru această greșeală:

„Hipercorectitudinea ne întâmpină frecvent la pluralul feminin al adjectivului drag: d r a g e l e   mele prietene [subl. aut.] și, substantivat, d r a g e l e  mele [subl. aut.], în loc de  d r a g i l e  mele [subl. aut.]. Probabil că vorbitorii care spun și scriu dragele se gândesc să marcheze genul feminin, uitând că forma nearticulată este dragi pentru toate genurile [s.n. R.P.] și că formele articulate de nominativ-acuzativ diferențiază genul prin articol: dragii masculin, dragile feminin și neutru, ca mici – micii, micile sau lungi – lungii, lungile; forma articulată de genitiv-dativ plural este aceeași pentru toate genurile, dragilor (deci nu dragelor la feminin) [s.n. R.P.], iarăși la fel ca la micilor, lungilor etc.”.

Și totuși, întrucât uzul impune norma uneori, se observă, mai nou, o toleranță privind forme precum dragele mele, respectiv dragelor mele, cu e și nu cu i, cum ne-ar spune logica și norma:

„Chestiunea este totuşi mai complicată. Abaterile trebuie înţelese înainte de a fi combătute: cum se ştie, de multe ori ele provin din alte necesităţi ale comunicării decât raţionalitatea şi sistematicitatea (respectiv din analogie, dorinţă de economie, nevoie de diferenţiere etc.). În acest caz, situaţia care rezistă cel mai mult normei şi pare a justifica abaterea este folosirea adjectivului substantivizat, la vocativ. Conform normei, forma de adresare dragilor! nu prezintă diferenţe de gen. În realitate, limba vorbită a introdus o diferenţiere, o marcare suplimentară prin desinenţele specifice: prin forma dragilor, vorbitorul se adresează unor bărbaţi, iar prin vocativul dragelor – unor femei. Sub presiunea acestei diferenţieri, distincţia e/i s-a întărit şi la formele de nominativ-acuzativ, unde articolul deosebea oricum femininul (dragile mele) de masculin (dragii mei). S-a vorbit şi de hipercorectitudine: pluralul feminin în –i este simţit adesea ca popular (ca în căşi, făbrici, ciocolăţi), mulţi vorbitori percepând forma în e ca mai elegantă. Nu este exclusă nici o tendinţă analogică, de asimilare fonetică, repetiţia lui e din articol şi posesiv contribuind la preferinţa pentru desinenţa e: dragele mele.
În fine, trebuie să ţinem cont şi de istoria formelor în discuţie: în dicţionarul lui Frédéric Damé (Nouveau dictionnaire roumain-français, din 1893) se preciza că adjectivul dragare la plural [are] formele dragi (la masculin) şi drage (la feminin); sintagma dragele mele era indicată ca atare şi tradusă «mes chéries». În epocă, forma drage era folosită de Alexandrescu («drage batalioane», ap. Dicţionarul limbii române, Tomul I, Litera D) sau de Eminescu («visul ţărei drage», în Opere, vol. IV, Poezii postume) etc.”.

Norma actuală ne spune că e corect doar dragile (mele) și dragilor (mele), nu și dragele, dragelor. Cu toate acestea, în DEX, singura variantă consemnată pentru pluralul feminin este drage, prin urmare corect ar fi dragele, dragelor. Dar nici acolo nu există consecvență (vezi expresia, cu adjectivul drag la neutru, cuvinte dragi)!

La fel și la forma de genitiv-dativ, singular, întrucât, conform regulii gramaticale, această formă se formează de la pluralul cuvântului: Am scris dragii mele fiice. și NU *Am scris dragei mele fiice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

+ 23 = 25

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie