Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Pastila de gramatică

Înnobilări şi degradări de sensuri – cuvintele “umil”, « umilinţă », « umilit »

Acest articol este răspunsul la o întrebare adresată de o cititoare a site-ului referitoare la diferenţa de sens dintre « umil » şi « umilit ». La prima vedere, lucrurile par destul de simple, dar sunt convinsă că cititoarea noastră, preocupată şi, probabil, sensibilă la subtilităţile limbii române, a avut în vedere nuanţele cuvântului « umil », atât de încărcat de înţelesuri, dacă îl abordăm din perspectiva “filosofiei” lui şi a contextelor în care poate să apară.

Dacă ne raportăm la definiţia de dicţionar, adjectivul umil, din latinescul humilis, înseamnă : 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenţii; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1), caracteristic unui om umil; (Despre obiecte, locuri etc.) Sărăcăcios (DEX).

ReadingDespre umil, sinonim cu smerit, Petre Tuţea, excepţională personalitate a culturii române, din secolul trecut, observa că este corespondentul sintagmei evanghelice „sărac cu duhul”, pe care cei mai mulţi nu o înţeleg în mod corect, deoarece nu înseamnă prost, ignorant, naiv, ci (într-o traducere fidelă a expresiei greceşti ptochós to pneumatí), semnifică „îngenuncheat”, „încovoiat”, nu neapărat ca stare materială, ci ca atitudine sufletească în fata Divinităţii.

Aşadar, lumea modernă a păstrat numai sensul „degradat” al cuvântului umil (lipsit de inteligentă, de spirit, prost), pierzând inefabilul acestui cuvânt care trimite la „buna smerire a minţii omeneşti în faţa Cuvântului lui Dumnezeu”.

La fel s-a întâmplat şi cu substantivul umilinţă, un derivat de la verbul a umili, cu sufixul –inţă, care, de obicei, se foloseşte cu înţelesul de sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere;  Slugărnicie;  Situaţie umilitoare impusă cuiva; ofensă adusă cuiva, şi rar cu sensul de smerenie faţă de divinitate.

Verbul a umili (utilizat şi reflexiv – a se umili) provine din limba slavă (sl.umiliţi), însemnând A (se) pune într-o situaţie de inferioritate (neîndreptăţită); a (se) înjosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie fată de cineva sau de ceva. Umilit este participiul trecut al acestui verb, care se foloseşte şi adjectival, de exemplu: S-a simţit umilit de atitudinea colegilor săi.Biblioteca

Prin urmare, în limbajul contemporan, sensul acestor cuvinte – umil, umilinţa, umilit – este, de regulă, unul negativ, dar nu trebuie pierdut din vedere înţelesul vechi, autentic, religios, nobil, al umilinţei/smereniei, pe care Petre Tutea l-a explicat cu toată forţa de convingere a genialităţii sale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

64 − = 61

Editorial

Avize importante pentru terenul votat de consilierii locali oltenițeni, dar și posibil focar de infecție. Zona este sit arheologic

14 februarie 2018

Avize importante pentru terenul votat de consilierii locali oltenițeni, dar și posibil focar de infecție. Zona este sit arheologic

Laura Suzeanu Lăcomia sau interesele de orice fel distrug echilibrul unor întinderi de pământ ce aparțin orașului, învingând astfel nu doar sentimentele pe care unii poate nici nu le au, dar ajungând să doboare rațiunea și logica, mersul natural al lucrurilor, normalitatea. Politicul devine un fel de ”magne cum lauda” printre formele primitive de viață ale diverșilor trepăduși, unde malformații precum înșelăciunea și decăderea morală, lipsa de bun simț și nelegiuirea își găsesc loc în gazdele primitoare, deschise spre pungășie. Consilierii oltenițeni, mai puțin unul dintre aceștia, au votat de curând vânzarea unui teren de aproape 25 de ha lângă Ecluza Canal Dunăre-Argeș, în zona Portului Oltenița.

  • 3
  • 1.333
  • 320
  • 4.643
  • 707
  • 36.936
  • 187.966
  • 1.956.011
  • 4.176.190
  • 845.911
  • 38
  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cele mai întâlnite greșeli gramaticale 1. „Decât” sau „Doar” Adverbele …
Corespondenta la redactie