Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Politica este arta de a-i împiedica pe oameni să ia parte la treburi care îi preocupă pe bună dreptate.

Politica este arta de a-i împiedica pe oameni să ia parte la treburi care îi preocupă pe bună dreptate.

Cea mai bună cale pentru a-ţi transforma visele în realitate, este să te trezeşti.

Sarcina noastră nu este să formăm gândirea nimănui, ci trebuie să deschidem minţile şi să facem ca dorinţa oamenilor de a lua decizii să fie atât de puternică încât pot scăpa de ea numai prin gândire.

O femeie inteligentă este o femeie cu care poţi să fii oricât de prost vrei.

Dacă gândeşti ca majoritatea, gândul tău e nefolositor…

Snobul adevărat este cel care se teme să mărturisească că se plictiseşte, când se plictiseşte, şi că se distrează, atunci când se distrează.

Amintirile frumoase sunt bijuterii pierdute.

Un artist nu îşi termină cu adevărat niciodată lucrarea, el doar o abandonează.

Adevăraţii noştri duşmani sunt tăcuţi.

Oamenii mari mor de două ori, o dată ca oameni şi o dată ca mari.

Ceea ce e “iubit” este, prin definiţie, într-un anume fel, necunoscut. Te iubesc, deci nu te ştiu. Deci, te construiesc, te fac; iar tu, te desfaci.

Fiecare început este o consecinţă – fiecare început încheie ceva.

Cea mai bună operă este aceea care îşi păstrează cât mai mult timp secretul.

Sunetul pur este un fel de creaţie. Natura nu are decât zgomote.

Între lupii bătrâni, bătălia este mai aprigă, mai savantă, dar există unele menajamente.

Prostia de a lua un paradox drept o descoperire, o metaforă drept o dovadă, un torent de vorbe ca o sursă de adevăruri de bază şi pe noi înşine ca oracole – este înascută în noi.

Mă tem de cunoscut mai mult decât de necunoscut.

Numai oamenii cu acelaşi grad de discreţie devin cu adevărat intimi. Restul – caracter, cultură, gusturi – are puţină importanţă.

Oamenii se disting prin ce arată şi se aseamănă prin ce ascund.

În timpurile moderne, nici o putere, nici un imperiu din Europa n-a putut să se menţină pe cele mai înalte culmi, n-a putut să comande nestingherit celor din jur, şi n-a fost capabil nici măcar să-şi păstreze cuceririle mai mult de cincizeci de ani.

Trebuie să fii uşor ca pasărea, nu ca pana.

Prefer să cred în Dumnezeu decât să-L văd în toată slava Sa.

Ce este cel mai profund în om, este pielea.

Răul e condiment al binelui la virtuoşi şi cu totul contrar la vicioşi.

Toată lumea tinde astăzi să citească numai ceea ce toată lumea ar fi putut scrie. Şi pentru că literatura vrea să-şi delecteze omul sau să-l facă să-şi treacă timpul, nu-i cereţi vreo sforţare, nu invocaţi voinţa. Aici va triumfa părerea, poate naivă, că plăcerea şi osteneala se exclud.

Dumnezeu a făcut totul din nimic. Dar nimicul răzbate.

Este nevoie de mai mult spirit ca să elimini un cuvânt decât ca să-l foloseşti.

Talentul este ceea ce ne lipseşte pentru a dispreţui sau a distruge ceea ce am făcut.

Politica este o metodă de a împiedica oamenii să ia parte la ceea ce îi priveşte în mod legitim.

Fără dragoste: ştiu prea bine că ea se termină în ruină, scârbă, dezastru: frigul, ura sau moartea încheie aceste jocuri ale cărnii, ori ale inimii şi pun capăt plăcerii.

Omul nu vede decât ceea ce visează.

Paul Valéry

S-a făcut remarcat prin poeziile sale după Primul război Mondial, astfel devenind pentru Franța un fel de Paul Valery,, poet oficial”. În scrierile sale teoretice, Valéry pornește de la ideea unei realități autonome a limbajului literar, se confruntă cu problema conștiinței artistice și își mărturisește îngrijorarea cu privire la perenitatea civilizației, viitorul libertății spirituale și retroacțiunea progresului asupra omului.  Renumele său literar provine totuși, în cea mai mare măsură, din opera sa poetică, în care – sub influența lui Stéphane Mallarmé – predomină măestria formală și mai puțin sensul inspirației artistice, folosind alegoria în exprimarea conflictului permanent dintre intelect și simțământ.
Paul Ambroise Valéry s-a născut la 30 octombrie 1871, la Sète (Franța). A fost un scriitor francez, autor de poeme si eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză.

După absolvirea liceului, Valéry se înscrie în 1889 la facultatea de drept din Montpellier. În acest an publică primele sale versuri în stil simbolist în revista “Revue maritime de Marseille”. În 1892 se stabilește la Paris, unde frecventează cercul de poeți grupați în jurul lui Stéphane Mallarmé, cunoaște pe scriitorul André Gide și se împrietenește cu pictorul Edgar Degas. Versurile simboliste scrise între 1889 și 1898, pe linia creațiilor lui Mallarmé și Verlaine, vor fi publicate mai târziu sub titlul “Album de vers anciens” (“Album de versuri vechi”, 1921). Începând din anul 1892, face în fiecare dimineață însemnări în caietele sale, care vor fi publicate după moartea sa în 29 de volume (“Cahiers”, 1957-1961), cuprinzând reflecții, eseuri, anecdote, aforisme și desene, cu tematică foarte variată, de la modele fizico-matematice la comentarii asupra vieții interioare, emoțiilor resimțite, proceselor de conștiință sau stărilor de vis.
În anii 1894-1900 lucrează ca redactor cultural în ministerul de război, apoi – până în 1922 – este secretar particular al lui Édouard Lebey, directorul agenției de informații “Havas”. După Primul război mondial, Paul Valéry devine un fel de “poet oficial” al Franței, din 1924 este președinte al “Pen Clubului” francez, în 1925 este ales membru al “Academiei Franceze”, în 1936 este numit președinte al comisiei de cooperare culturală pentru expoziția universală din Paris, din 1937 deține catedra de poezie la Collège de France. În cursul celui de al doilea război mondial refuză să colaboreze cu autoritățile de ocupație germane și este îndepărtat din funcția de administrator al centrului universitar din Nisa.
Din opera sa poetică amintim: “La jeune parque”, “Album des vers anciens”, “Le cimetière marin” și “Charmes”. Enumăr și câteva volume de eseuri și proză literară: “Introduction à la méthode de Léonard de Vinci”, “La soirée avec monsieur Teste”“Eupalinos ou l’architecte”“L’âme et la dance”“Variétés”“Regards sur le monde actuel”“L’idée fixe”, “Mauvaises pensées et autres”, “Tel quel” șiCahiers”.

Paul-Valery_Începând din anul 1892,  Paul Valery face în fiecare dimineață însemnări în caietele sale, care au fost publicate abia după moartea sa în 29 de volume (“Cahiers”, 1957-1961), cuprinzând reflecții, , anecdote, aforisme ,desene și eseuri, printre care și ,,Europeanul”. Eseul mai este numit și ,, Nota”, acesta face parte din volumul : ,,Criza spirituală și alte eseuri”. În această scriere autorul încearcă să prezinte o noțiune spiritului și acțiunii omului.  Eseul este structurat în două subtitluri: ,, Europa a fost acel loc priveligiat, spiritul europeean- autorul acestor miracole” și ,, Dar ce este un european?”. Această structurare ajută cititorul să perceapă adevăratul sens al cuvintelor lui Paul Valery și totodată îl provoacă să filozofeze fiecare propoziție lecturată.  Deoarece stilui scriitorului francez Paul Valery este unul deosebit iar exprimarea filozofică, perceperea mesajului necesită o concentrarea maximă și o decodificare a fiecărui cuvânt. ,, Furtuna a trecut și totuși suntem neliniștiți, speriați, ca și cum furtuna ar fi gata să izbucnească din nou…”, Valery își exprimă atitudinile, sentimentele meditând asupra spiritului  pe care-l consideră cel mai rănit, în urma războiului.
Dintre toate difinițiile oferite pentru cuvântul ,, om” , cred că Valery oferă o descifrare mai precisă, deoarece pentru acesta omul nu este altceva decât ,, un animal izolat, bizară ființă vie opusă celorlalte, care se ridică  deasupra  tuturor celorlalte prin… visele sale”

În scrierile sale teoretice, Valéry pornește de la ideea unei realități autonome a limbajului literar, se confruntă cu problema conștiinței artistice și își mărturisește îngrijorarea cu privire la perenitatea civilizației, viitorul libertății spirituale și retroacțiunea progresului asupra omului. Renumele său literar Paul-Valeryprovine totuși, în cea mai mare măsură, din opera sa poetică, în care – sub influența lui Stéphane Mallarmé – predomină măestria formală și mai puțin sensul inspirației artistice, folosind alegoria în exprimarea conflictului permanent dintre intelect și simțământ. Valéry dezvoltă teoria semnificației multiple a poeziei: “Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greșală – care ar contrazice esența poeziei – să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenții reale și unice a autorului”.
”Criza spiritului și alte eseuri”
este o lucrare din domeniul filosofiei și filologiei, apărută în anul 1996 de francezul Paul Valery. Volumul conține 276 de pagini și a fost tradus în limba română de Maria Ivanescu, publicat de editura Polirom. Lucrarea este o selecție de studii, articole și eseuri legate de vîrsta problematică a spiritului, reflecții despre măreția și decadența Europei, libertatea și criza spiritului. În cuprinsul lucrării găsim titlurile: Orient și Occident, Despre Istorie, Cu privire la dictatură, Discurs în onoarea lui Goethe, Voltaire, Prezența Parisului și altele din domeniul politică și societate. Alte opre semnate de Valery sunt: Sufletul și Dansul, Perspective asupra lumii de azi, Indroducerea metodei lui Leonardo da Vinci, Ideea Fixă, etc.
Poetul, filosoful și eseistul secolului XX, a fost interesat și de alte domenii, precum arta, istoria și muzica. Născut și educat într-o familie cu tradiții romano-catolice, Paul Valery a studiat la universitate dreptul. Majoritatea vieții sale a petrecut-o la Paris, unde s-a căsătorit și a dat viață a doi feciori și o fiică. El și-a publicat primele lucrări în ai săi 20, dar succesul l-a atins în anul 1925 cînd a fost selectat membru al Academiei Franceze. Atunci, Valery a devenit un orator recunoscut și o importantă figură în societatea franceză.
Paul-Valery-Subiectul abordat în capitolul Nota (sau Europeanul) din ” Criza spiritului și alte eseuri” este unul filosofic, cu privire la libertate, visuri și începuturile pămîntului european. Un subiect abordat în secolul XX, dar care e atît de actual în secolul XXI : visul oamenilor la libertate și puterea Europei. Capitolul Nota începe cu o destăinuire filosofică a autorului despre rămășițele Războului I Mondial , despre care autorul nu menționează, dar se subînțelege din începutul aliniatului trei : lucrurile esențiale ale acestei lumi au fost afectate de război… Autorul subliniază starea de spirit a ființei umane în urma unei traume fizice și spirituale, o stare de frică și izolare spirituală.
O abordare profundă a sufletului care tinde spre libertate, chiar dacă a suferit mai mult decît nelibertatea. În citatul de la începutul recenziei, Valery spune că suntem o specie zoologică, ceea ce face să aducă omul de la nivelul ființei umane cu rațiune la cel al mamiferelor inferioare, dar care, totuți, visează, împotriva tutror legilor existente împotriva acestor visuri. Valery face apel la legile fizicii a lui Mayer și a lui Carnot, pentru a demonstra că visele umane sunt atît de ireale, încît contravin princpiile științelor reale. Noțiunea de european, autorul o explică aducînd date concrete din timpurile Imperiului lui Caesar. O importanță deosebită se acordă creștinismului și începuturile acestuia, fapt datorat educației sale romano- catolice și a importanței acordate aacestei religii. Autorul explică cum creștinismul s-a răspîndit în Europa: …creștinismul ieșit din sînul națiunii ebraice, se extinde la toate rasele. Noțiunea de European, Valery o asociază celor care posedă o acțiune subtilă, inteligență, finețe și virtuți ale grecilor antici. Anume aceste calități lipsesc oamenilor pentru a deveni Europeni.
Tot la Valéry am întâlnim idea că prin degenerarea și reprofilarea sub o altă formă de existență, spiritulPaul_Valery face ca individul să devină un personaj instabil, relativ în gîndire, care poate fi ușor confundat cu un pai de care nu atîrnă niciun fel de rădăcini și care se află într-un permanent pericol de-a se rătăci sau de a fi sonsiderat inutil. În concluzie, la toate intrebările retorice pe care și le adresează autorul, există un singur răspuns, un singur vinovat sau responsabil de tot ce se întîmplă cu noi – spiritul
A fi european pentru Valery, înseamnă a avea spirit european, spirit de curaj și certitudine, spirit asociat lui Caesar, Virgiliu, Gaius, Traian. ”…acolo unde numele lui Aristotel, Platon și Euclid au o semnificație și o autoritate simultane, acolo este Europa.” Valery atribuie numele de ”European” , națiunilor, care indiferent de rasă, au fost romanizate, creștinate și supuse disciplinei grecilor. Europa este un continent ce cîntărește mult mai mult decît întreg globul pământesc.
Paul Valery încearcă să ne convingă  că spiritul e cel care ne provoacă visele, iar acestea de multe ori ne distrug liniștea sufletească. În lucrare se prezintă  argumente forte care dovedesc această idee. În primul rând autorul face referire la geneză, la biblie în care găsim ,,…visele unei umanități unite și colaborând la înălțarea unui turn miracolos”. O serie de visuri: a vizita astrele, a învinge moartea, a se deplasa în medii interzise speției noastre, apa tinereții veșnice etc. ne demonstrează dorința omului de a merge împotriva principiilor naturii. Totodată, autorul ne cheamă gândim asupra realizărilor, deoarece cele mai numeroase, surprinzătoare  visuri au fost împlinite de o parte foarte restrânsă de oameni.
Paul ValeryÎn subtitlul: ,, Europa a fost acel loc priveligiat, iar Europeanul, spiritul european-autorul acestor miracole” autorul încearcă să explice cititorului ce este un european și ce presupune Europa, pe care o caracterizează drept o mașină de transformări. Paul Valery consideră europene toate popoarele care au suportat în cursul istoriei cele trei influențe: Influența Romei; Influența Creștinismului; Influența Greciei.
Renumitului eseist francez i s-au dedicat mai multe opere precum : Paul Valery. Infernul Tangibil; Paul Valery și modelul Leonardo, opere care sunt traduse și în limba română.
Paul Valéry moare la 20 iulie 1945 în Paris.

Surse:
ro.wikipedia.org
cristinafilimon92.wordpress.com
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

27 − 19 =

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie