Proiectul „Creșă la Oltenița”, fără sorți de izbândă. Primarul Țone cu stăpânirea lui
Laura Suzeanu
Propunerea consilierei Cristiana Drăgan pentru înființarea unei creșe la Oltenița s-a împotmolit de refuzul primarului administrației, Petrică Țone. Motivele invocate de acesta nu sunt foarte clare. Ceea ce îl face să prindă curaj este PSD-ul, iar acest curaj de a face ce vrea pe bani publici și a lua decizii unilaterale este dublat de o insistență în a refuza.
Dar pe cine? Pe oricine nu face rând cu cei din sfera acestuia de influență, cu cei care nu se aliniază trandafirilor de pe decorul roșu intens. Nici nu prezintă importanță că este vorba de un proiect care ar ajuta un anumit segment de populație a orașului. Drugul original nu ar trebui să existe atunci când sunt nevoi sociale, cum este construcția unei instituții publice cu un caracter educațional, pentru creșterea, îngrijirea și educarea timpurie a copiilor până la 4 ani.
Inițiativa profesoarei-consilier local a rămas doar la stadiul de fașă. Consilierul local a conceput inclusiv expunerea de motive, toate fiind depuse la Primăria Oltenița. De altfel, Cristiana Drăgan, a intervenit pentru acest proiect de două ori.
Țone crede că se va înființa o creșă la Oltenița printr-o Hotărâre de Guvern sau altceva care să vină de sus, dar nu din inițiativa unui consilier local, care de obicei nu votează ori se abține la multe dintre hotărârile controversate ale primarului.
Nu cheltuim câțiva lei pe creșă, dar vindem teren după teren pe lipsa de investiții
Potrivit Legii 263/2007, Art. 2 ”Creșele în sistem public se înființează prin hotărare a consiliului local, în subordinea acestuia, ca unități cu sau fără personalitate juridică.” Art. 8 al aceleiași legi stipulează că “Finanțarea cheltuielilor necesare organizării și funcționării creșelor din sistemul public se realizează din următoarele surse: a)bugete ale consiliilor locale; b)sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; c)contribuții lunare ale părinților/reprezentanților legali; d)donații; e)sponsorizări; f)alte surse legal constituite.” Așadar, un alt motiv care stă la baza refuzului primarului este posibil să fie acela al finanțării, fiindcă locația nu era una cu probleme și nici avizele cu actele necesare înființării unei creșe la Oltenița. Cristiana Drăgan i-a propus primarului chiar și locația.
Potrivit aceleiași legi, părinții sau reprezentanții legali ai copiilor pot plăti o contribuție lunară de întreținere pentru fiecare copil înscris la creșă, care beneficiază de serviciile acesteia. Iar părinții ar fi plătit. Astfel că, nici problema finanțării din bugetul local nu ar fi trebuit să reprezinte o inadvertență pentru Țone. Acesta se lăuda la final de an cu excedent bugetar, ceea ce de fapt presupune o administrare distonantă, prost inspirată, a banului public acumulat, adică bani din taxe și impozite care nu se cheltuiesc, cu un scop. Investițiile la Oltenița lipsesc, în schimb se vând ca pâinea caldă terenuri și spații comerciale, cu acordul inclusiv al consilierilor PNL, spații care, odată ce ajung în domeniul privat, proprietarul face ce vrea cu ele, cele mai multe date pe niște prețuri derizorii. Pe ce se duc banii orașului, în afara salariilor personalului din primărie și a cheltuielilor de consum în instituția publică?
Semnăturile și bucuria părinților s-au transformat în oprobiu
Pentru a convinge că este nevoie de o creșă la Oltenița, Cristiana Drăgan a strâns semnături de la părinții copiilor din Oltenița, cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani. Mame, dar și tați, bunice și bunici, s-au arătat încântați de idee, spunând că ar răsufla ușurați dacă ar exista o creșă la Oltenița, o parte dintre părinți neavând prea multe variante de a-și lăsa copiii în siguranță undeva pentru câteva ore într-o zi.
La aflarea veștii că inițiativa profesoarei nu va fi pusă în practică, nemulțumirile celor care sperau în rezolvarea problemei, ale celor care au semnat în tabele pentru înființarea unei creșe la Oltenița, nu au întârziat să apară: ”Ce să se facă la noi? La noi nu se vrea nimic, va semăna Oltenița cu un deșert din Arabia”…”Ce bine ar fi fost! Dar ca de obicei, cum se spunea la un radio odată ”<Binili Învinge!>”…”Ne-a dat țeapă că așa vrea”…”Hai să vedem ce face, dacă se crede stăpân suprem peste noi, să vedem când și cum va construi o creșă.”…”Vreau să vin la o ședință de Consiliu Local, să pun problema asta, sunt curios să văd ce spune”…sunt câteva dintre afirmațiile părinților oltenițeni, dezamăgiți de administrarea orașului.
Prin implementarea acestui proiect, pe lângă faptul că s-ar fi oferit oportunităţi de îngrijire, dezvoltare şi învăţare, în egală măsură, tuturor copiilor de la 0 la 4 ani, indiferent de sex, rasă, religie, mediu cultural de provenienţă sau statut socio – economic, le-ar fi asigurat și părinților reîntoarcerea în piaţa muncii.