Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp.

Cu cat un popor e mai putin civilizat, cu atat are mai putine cuvinte straine in limba.

Prin sentimente, oricare, bune sau rele, atarni de oameni. Prin inteligenta, ii domini.

Daca inca nu ti-e rusine de nebunii pe care le faceai pentru ea, sa stii ca iubirea n-a murit cu totul.

Inteligentii se impart in doua: buni si rai. Prostii se impart in una : rai.

Unii concep viata ca un rau, in voia caruia nu ai decat sa te lasi, ca sa ajungi la tarmuri.

Fericirea este placerea sunetului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca angajeaza sufletul, devine o fericire.

Delicatetea este calitatea suprema si cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte inteligenta, bunatatea, altruismul, generozitatea, discretia, marinimia…un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu are delicatetea completa. Atunci ea este cu lacune si eclipse.

Omul nu renunta decat la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil. Dar pentru aceasta i se cere multa filosofie.

Nu spune nimic bun despre tine, caci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede.

Mila, cand nu e insotita de o iubire infinita, e mai ofensatoare decat dispretul.

Garabet Ibraileanu

Scriitor roman, eseist, critic si istoric literar, Garabet Ibraileanu s-a nascut pe 23 mai 1871 la Targu Frumos, judetul Iasi, intr-o familie de origine armeana. Si-a facut studiile liceale la Barlad, la Liceul “Gheorghe Rosca Codreanu”, iar in perioada 1890-1895 a urmat cursurile Facultatii de Filozofie, Istorie si Literatura a Universitatii din Iasi. In timpul liceului, infiinteaza impreuna cu Panait Musoiu si Eugen Vaian revista “Scoala Noua” in care publica articole, versuri, poeme in proza, cugetari, traduceri, pe care le semneaza cu pseudonimul Cezar Vraja. Ibraileanu colaboreaza la diferite ziare si reviste: Munca, Adevarul, Evenimentul literar, Lumea noua.
Dupa terminarea studiilor a predat literatura romana la liceie din Bacau si Iasi, iar in 1912 devine profesor titular la Universitatea din Iasi. In anul 1909 ii apare volumul “Scriitori si curente”, urmat de volumul “Note si impresii” (1920). Garabet Ibraileanu publica si operele: Opera literara a d-lui Vlahuta (1912), Dupa razboi (1921), Sciitori romani si straini (1926), Studii literare (1930).
Volumul de aforisme “Privind viata” (1930) si singurul roman al scriitorului, “Adela”, publicat in anul 1933, sunt operele ce incheie activitatea creatoare a lui Garabet Ibraileanu. In anul 1933 scriitorul primeste “Premiul National de proza”.  In 1948 Garabet Ibraileanu este ales post-mortem membru al Academiei Romane.

Împreună cu E. Lovinescu, marele său rival, G. Ibrăileanu este cel mai de seamă critic şi istoric literar din prima generaţie postmaioresciană. Opoziţia dintre cei doi (au polemizat cu adevărat o singură dată, pe tema editării poeziilor lui Eminescu) nu este, nici ea, chiar atît de netă cum a impus-o tradiţia. Lovinescu este o natură clasică în modernismul lui bine temperat, tot aşa cum Ibrăileanu este, în conservatismul său structural, un fin degustător de literatură modernă. Este un spirit echilibrat, în ideologie, ca şi în estetică: naţionalismul poporanist îi este corectat de ideea că românii mai mult au imitat (,apărător al naţionalităţii, observă Călinescu, ş…ţ devine un partizan al imitaţiei”), sociologismul îi este amendat de impresionism, aplecarea spre teoretizare de plăcerea de a ţine textul sub ochi, socialismul tinereţii de liberalismul maturităţii, primitiva teză a literaturii ca expresie a sufletului unui popor de rafinata percepţie a anormalităţii (Baudelaire, Proust) de care e capabil un ipohondru. Excelent analist, Ibrăileanu e şi un observator exact şi plin de umor.

Garabet Ibraileanu se stinge din viata pe 12 martie 1936, la Bucuresti.

artline.ro, romlit.ro