Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Socialismul nu durează decât până se termină banii altora.

Socialismul nu durează decât până se termină banii altora.

Eu sunt extraordinar de răbdătoare, odată ce mi-am găsit calea mea către un scop.

Nu sunt un politician care se bazează pe păreri generale, ci un politician care se bazează pe convingeri.

Înfrângere? Nu cunosc sensul acestui cuvânt.

O fi cocoşul cel ce cântă, dar găina e cea care depune ouăle.

Uneori, e nevoie să duci o luptă de mai multe ori înainte să o câştigi.

Sunt extraordinar de răbdătoare, cu condiţia ca în final, lucrurile să iasă tot cum vreau eu.

Dacă vrei ca ceva să fie spus, cere-i unui bărbat acest lucru şi-l va spune; dacă vrei ca un lucru să fie făcut, cere-i unei femei şi lucrul va fi făcut.

Nimeni nu-şi va aduce aminte de Bunul Samaritean, doar pentru intenţiile lui bune. Ci şi pentru că a avut bani.

Banii nu cad din cer. Ei trebuie făcuţi pe pământ.

Pentru a învinge, poţi purta o bătălie mai mult decât o dată.

Dacă lupt, lupt ca să câştig.

Eu sunt în favoarea consensului; consensul asupra a ceea ce vreau eu să fac.

Nu conceptul de bogăţie este greşit, ci dragostea de bani de dragul dragostei de bani.

Planifică-ţi munca pentru ziua de azi şi pentru fiecare zi, apoi munceşte serios la planul tău.

Unii politicieni au coloana vertebrală subdezvoltată, pentru că probabil o folosesc foarte puţin.

Să îţi porţi inima la vedere nu e un plan bun. Ar trebui să o porţi înăuntrul tău, acolo funcţionează mai bine.

O femeie care nu ştie cum merg lucrurile în propria familie, va şti şi mai puţin despre cum merg lucrurile într-o ţară.

Merită să-ţi cunoşti duşmanul – îndeosebi, pentru că la un moment dat poţi avea ocazia să-l transformi într-un prieten.

Îmi plac discuţiile şi dezbaterile. Nu aştept din partea nimănui să stea nemişcat şi să fie de acord cu mine – nu asta e treaba lor.

Dispun de capacitatea, caracteristică unei femei, de a mă ataşa de o sarcină şi de a o continua chiar şi atunci când ceilalţi renunţă.

Pentru cei care aşteaptă cu sufletul la gură să schimb direcţia, am o vorbă: Renunţaţi voi, dacă vreţi! Această doamnă, nu e genul care să renunţe!

Nu cerem niciun cent din banii comunităţii pentru Marea Britanie. Ceea ce cerem noi este o mare parte din propriii noştri bani… care provin de la încasările noastre de la comunitate.

Am venit aici cu un singur obiectiv: să schimb britanicii dintr-o societate de dependenţi, într-una de autonomi; din dă-mi-şi-mie, în fă-tu-însuţi; din stai-jos-şi-aşteaptă, în hai-să-facem.

Lumea fără arme nucleare ar fi mai puţin stabilă şi mai periculoasă pentru omenire.

Ce este succesul? Cred că este o combinaţie între a avea fler în lucrurile pe care le faci, a şti că acest lucru nu este îndeajuns, că trebuie să munceşti din greu şi să ai un anume simţ al împlinirii.

Nu poţi parcurge drumul anevoios către mândrie, stimă de sine sau satisfacţie personală, fără să te autodisciplinezi, pentru a face ceea ce ştii că este corect şi important, chiar dacă se dovedeşte a fi dificil.

Europa a fost creată de istorie. America a fost creată de filosofie.

Unde există discordie, să aducem armonie, unde este greşeală, să aducem adevăr, unde există îndoială, să aducem încredere şi unde este disperare, să aducem speranţă.

Margaret Thatcher

În 1993, atunci când Margaret Thatcher şi-a publicat memoriile, cozile formate în faţa librăriilor deveniseră ceva obişnuit pentru peisajul londonez. Privirea sa pătrunzătoare simboliza o tărie de caracter remarcabilă. Cea mai bună descriere a fost făcută chiar de ea însăşi. „Eu sunt în favoarea consensului. Consensul asupra a ceea ce vreau eu să fac”. Acest refuz al compromisului, în serviciul unor principii profund ancorate – conservatorism social, liberalism economic, ideea grandorii ţării sale -, nu s-a dezminţit nicio clipă în cei 11 ani de guvernare (1979-1990). Aceste convingeri s-au născut din educaţia strictă primită de la un tată metodist de tânăra Margaret Hilda Roberts, născută la 13 octombrie 1925, la Grantham (centrul Angliei). A fost o elevă silitoare, urmând cursurile școlii de fete din Kesteven și mai apoi pe cele ale Colegiului Somerville, Oxford, începând cu 1944, unde a studiat chimia. Printre activităţile sale extraşcolare se numărau: pianul, hockey-ul de câmp, înotul şi recitalurile de poezie. A devenit președinte al Asociației Universitare Conservatoare din Oxford în 1946, fiind cea de-a treia femeie care să ocupe această funcție. A absolvit cu un titlul de gradul doi, și a lucrat ca cercetător chimist pentru British Xylonite și mai apoi pentru J. Lyons and Co., unde a ajutat la producerea metodelor de păstrare a înghețatei. În 1943 este acceptata la Oxford unde este licenţiată în chimie. Unul dintre profesorii ei a fost omul de ştiinţă Hodgkin Dorothy, un laureat al Premiului Nobel. Thatcher a fost introdusă în politica conservatoare de către tatăl ei, care era membru al Consiliului oraşului.
Prima întâlnire cu politica a Doamnei de Fier are loc în 1948 când se înscrie în Asociaţia Conservatoare. La o întrunire a acestei asociaţii îl intalneşte pe Denis Thatcher, un om de afaceri bogat cu care se şi căsătoreşte în 1951. După mai multe eşecuri, în 1959 reuşeşte să intre pe lista Partidului Conservator pentru un loc în Parlament. Între 1975-1979 a fost liderul opoziţiei.  A criticat taxele mari impuse de către Guvernul Laburist considerând că aceste măsuri îndreaptă ţara spre comunism.
A fost aleasă de către Ambasada Statelor Unite la Londra drept reprezentant al Marii Britanii la Pragramul Internaţional de Leaderi, un program destinat profesioniştilor în care aceştia aveau ocazia să viziteze diferite oraşe şi instituţii din Statele Unite.
La 4 mai 1979, devine prima femeie premier din Europa şi a patra din lume.
Şi-a marcat venirea la biroul din Downing Street nr. 10, parafrazându-l pe Sfântul Francisc din Assisi: „Când e neînţelegere, să aducem armonie. Când e greşeală, să aducem adevărul. Când e  îndoială, să aducem încredere. Şi când e disperare, să aducem speranţa!”
Îşi începe mandatul cu misiunea de a redresa economia aflată în declin a Angliei. În 1982, învingând forţele argentiniene, ea reuşeşte să păstreze Insulele Malvine sub tutela coroanei britanice. Ca premier, Thatcher ia o pozitie fermă împotriva sindicatelor, supravieţuieşte unui atentat cu bombă, ţine piept presiunilor Uniunii Sovietice, iar între 1984 si 1985 reuşeşte să se opună cu succes grevei minerilor.
Margaret Thatcher s-a remarcat prin discursurile dure la adresa sistemului comunist.

După ce a ajuns prim-ministru, a continuat discursurile în aceeaşi notă, ceea ce i-a adus porecla în presa sovietică de „Doamna de fier” („Iron Lady”).
La apariţia lui Mihail Gorbaciov în politica URSS, Thatcher a fost printre primii lideri ce au remarcat reformele acestuia. Simpatia pentru acesta i-a transmis-o şi preşedintelui american Ronald Regan. În noiembrie 1988, premierul britanic şi-a manifestat susţinerea faţă de Mihail Gorbaciov, declarând că cele două state au depăşit războiul rece: „Mă aştept ca domnul Gorbaciov să facă tot ce este posibil pentru a continua reformele. Noi îl vom susţine”.
„Doamna de Fier” era încă o prezenţă de temut pe scena politică autohtonă, în primul rând din cauza notorietăţii, dar şi a părerilor foarte nuanţate şi a discursurilor încă acide pe care le susţinea,  de acum, pe scene din întreaga lume. A remodelat Marea Britanie cu un liberalism economic intransigent şi a restabilit prestigiul internaţional al ţării.
Margaret Thatcher a fost primul premier care a avut trei mandate consecutive, realizare egalată doar de Tony Blair mult mai târziu. „Doamna de Fier” avea să devină una dintre cele mai proeminente figuri politice ale secolului XX care a reuşit să rămână în memoria colectivă drept cea mai puternică femeie lider din lume.
Devenită avocat după căsătorie, în 1951, ea li s-a alăturat conservatorilor, iar în 1959 a intrat în Camera Comunelor ca deputat de Finchley. Între 1970 şi 1974 ea a fost ministru al Educaţiei. În 1975, Thatcher preia conducerea partidului conservator şi patru ani mai târziu îi învinge pe laburişti. Ea devine prima femeie premier a ţării, instalându-se la Downing Street numărul 10 până la 22 noiembrie 1990, o guvernare-record pentru secolul XX. Pentru relansarea unei economii care a făcut din Marea Britanie „bolnavul Europei”, ea a privatizat în mod excesiv, a scăzut impozitele şi cheltuielile publice şi a redus la tăcere sindicatele. Dar pragul de trei milioane de şomeri a fost depăşit, iar grevele minerilor de la începutul anilor ’80 s-au lovit de intransigenţa sa. Ea a încercat să restabilească prestigiul fostului Imperiu. Recucerirea insulelor Malvine (Falkland) în 1982 a contribuit la acest lucru. Foarte apropiată de Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov, ea a contribuit, de asemenea, la încheierea Războiului Rece.


Duce o politică externă antieuropeană şi de alianţă cu americanii. Mandatul său ca prim ministru este cel mai lung din istoria Marii Britanii şi tine din 1979 până în 1990.
Popularitatea sa printre englezi se sfârşeşte în 1990, când pierde şefia Partidului Conservator.
Reformele economice şi sociale pe care dna Thatcher le-a iniţiat cât timp s-a aflat la putere /1979-1990/ au lasat urme de neşters asupra ţării, care s-a schimbat profund.
Între anii 1979 – 1990, Regatul Unit al Marii Britanii a avut două femei la conducere: Margaret Thatcher şi Regina Elisabeta a II-a, apropiate ca vârstă, Margaret fiind cu şase luni mai mare decât regina. Relaţia dintre cele două a fost una rece, regina fiind îngrijorată de politicile ei sociale, de creşterea numărului şomerilor, de revoltele care s-au născut de aici. După retragerea sa, Thatcher a primit două daruri personale de la Elisabeta a-II-a: „Ordinul pentru merit” şi „Ordinul Jartierei”.

Mesajul politic al lui Margaret Thatcher, sunt de părere experţii,  s-a regăsit  şi în discursul Partidului Laburist,  formaţiunea politică a premierului Tony Blair, partid pe care ea l-a învins de trei ori la rând în alegerile legislative.  De fapt, Tony Blair a abandonat orice referire la socialism şi a acceptat reformele economice thatcheriste chiar înainte de a conduce ”New Labour” spre victoria din 1997.
Atunci când a preluat o Mare Britanie hipersindicalizată, aflată în adâncul prăpastiei, ”Doamna de Fier” a făcut din ea a patra putere economică din lume. ”Elementul marcant al primului sau mandat a fost distrugerea sindicatelor. A fost extrem de important pentru procesul de modernizare a ţării, chiar dacă a fost crunt în acelaşi timp”, explică David Baker de la Universitatea Warwick. Pe plan extern, Margaret Thatcher, o conservatoare inflexibilă, a rămas cunoscută ca o aliată de neclintit a fostului preşedinte american Ronald Reagan în timpul Războiului Rece sau ca cea care nu a ezitat să recurgă la război pentru a recuceri arhipelagul Falkland /Malvine/ de la junta argentiniană în 1982. Moartea lui Ronald Reagan (2004) a însemnat o grea pierdere pentru Margaret Thatcher, mai ales că în urmă cu un an (2003) îşi pierduse şi soţul, pe Denis.

Având deja sănătatea fragilă, la înmormântarea fostului preşedinte american ea i-a adus un elogiu printr-un mesaj video, în care l-a numit pe Reagan drept un om care „a încercat să repare spiritul rănit al Americii, pentru a restabili puterea lumii libere şi a o elibera de sub sclavia comunismului„.
În timpul perioadei în care a fost în serviciul ţării de pe poziţia de secretar al Educaţiei, Margaret a primit porecla „Thatcher, Thatcher, Milk Snatcher” („Thatcher, Thatcher, Hoaţa de Lapte”), după ce a aplicat reduceri ale cheltuielilor publice care au eliminat porţiile gratis de lapte oferite studenţilor nevoiaşi. Domnia lui Thatcher s-a suprapus cu o perioadă dificilă în istoria Marii Britanii. Mulţi englezi au susţinut că abordarea problemelor economice specifică premierului nu reuşea decât să înrăutăţească situaţia periculoasă în care se afla ţara. Rata şomajului creştea într-un ritm alarmant, inflaţia atingea noi valori maxime, dar şi eliminarea multor beneficii asigurate de serviciile sociale au provocat demonstraţii în masă împotriva politicilor sale. Scena muzicii punk din Marea Britanie cunoştea o popularitate fără precedent în timpul anilor săi de conducere, premierul fiind subiectul versurilor multor cântece-protest ale trupelor celebre de la acea perioadă şi care influenţau puternic tinerii. În timp ce deciziile sale stârneau tot mai multe controverse, cântăreţii şi artiştii englezi le tratau cu superficialitate şi chiar amuzament sfidător.
Margaret Thatcher a vizitat România pentru prima dată în septembrie 1971, când era secretar de stat pentru educaţie şi ştiinţă al Marii Britanii. Atunci România părea că doreşte o independenţă faţă de dictatura sovietică. Cea de-a doua vizită a avut loc în anul 1975, când Thatcher era lider al Partidului Conservator, prilej cu care l-a cunoscut pe Nicolae Ceauşescu. Nu a revenit în România în calitate de prim-ministru. Relaţiile dintre România şi Marea Britanie s-au lărgit în plan economic la sfârşitul anilor’70 şi începutul anilor’80, dar Guvernul Thatcher şi-a păstrat totuşi rezerva faţă de un stat comunist cum era România. Anii săi de mandat au născut termenul „thatcherism”, de care ea se declara mândră. „Din punct de vedere istoric, thatcherismul va fi văzut ca un lucru împlinit”, a spus Margaret Thatcher, care de multe ori se vedea „un fel de instituţie”.

Margaret Thatcher nu avea deloc imaginea acelei „doamne de fier” care a înfricoşat pe toată lumea, a declarat la Prim Plan jurnalistul Christian Mititelu, fost director al Redacţiei române a BBC Londra, direct legat de societatea britanică în toţi anii guvernării Thatcher. El a povestit ce i-a spus fostul premier britanic despre vizita în România din 1978: „A fost dusă la nişte rafinării şi a fost impresionată negativ de fumul negru şi galben care ieşea din acele instalaţii, ea fiind chimistă, şi a întrebat cum rezolvaţi aceste lucruri şi nu a primit un răspuns”, a povestit Christian Mititelu.

Thatcher a murit în dimineața zilei de 8 aprilie 2013, la hotelul The Ritz din Londra, în urma unui accident vascular cerebral. Ea se cazase într-unul din apartamentele hotelului The Ritz încă din perioada Crăciunului (în 2012), din cauza unor probleme cu scările casei sale din Chester Square. Margaret Thatcher avusese, de altfel, probleme de sănătate mai mulți ani la rând. Lordul Bell, purtătorul de cuvânt al lui Thatcher, a confirmat decesul printr-un comunicat de presă emis la ora 12:52, ora locală (11:52 UTC). Detaliile despre funeralii au fost stabilite conform dorințelor lui Thatcher. Astfel, funeraliile sale vor fi însoțite de un ceremonial, inclusiv onoruri militare, și de o slujbă religioasă la Catedrala Sfântului Pavel, urmând a fi incinerată.

Margaret Thatcher, o veritabilă deschizătoare de drumuri, s-a impus drept o personalitate care putea concentra o forţă politică impresionantă prin autoritate de neclintit şi energie inepuizabilă. Misiunea pe care şi-a impus-o urmărea asigurarea autonomiei oamenilor şi limitarea puterii statului. A devenit recunoscută pentru rolul major pe care l-a jucat în reformarea guvernului Marii Britanii, reducerea privilegiilor serviciilor publice şi limitarea sindicatelor. „Thatcherismul” a devenit termenul frecvent utilizat pentru a descrie politicile ferme şi inovatoare ale femeii politician. Nu puţini au fost englezii care au salutat stilul dur de conducere şi abordarea economică strictă a oficialului, însă contestatarii au susţinut că politicile lui Thatcher erau pe punctul de a distruge sistemul de protecţie socială al Marii Britanii.
Britanica a primit titlul de „Baroană” şi a fost primită în rândul celor mai înalte ordine de cavaler din Anglia, Ordinul Jartierei. Nu în ultimul rând, femeia politician a pus bazele Fundaţiei Margaret Thatcher – organizaţie care susţine comerţul liber, libera iniţiativă şi democraţia la nivel global. În ceea ce priveşte politicile Thatcheriste, Doamna de Fier îşi va păstra întotdeauna rolul decisiv din postura de lider mondial al secolului XX.

Surse:
adevarul.ro

stiri.tvr.ro
mediafax.ro
ro.wikipedia.org
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

+ 8 = 16

Editorial

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

31 iulie 2017

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

Proiectul “Bran-a museum without walls!”: Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și inițiat de Asociația “I.

  • 0
  • 1.565
  • 351
  • 5.156
  • 825
  • 37.181
  • 188.350
  • 1.955.117
  • 4.166.312
  • 844.414
  • 448
  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cele mai întâlnite greșeli gramaticale 1. „Decât” sau „Doar” Adverbele …
Corespondenta la redactie