Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Tărâmul limburiștilor, bazbuzucilor, mamelucilor și irosuților stăpâniți de cioflingarus salbaticus și lupta dintre răul demonic cu binele slăbit

Pamflet Oripilant

Deseori noi, aceste ființe născute raționale, contemplăm văzduhuri, pe care le vrem senine. Eu mă uit cât văd cu ochii cum Dumnezeu ne-a lăsat atâta visare pe pământ, ne-a împodobit viața cu tot ce avem nevoie : de la verdele pădurilor, văilor, munților sau câmpiilor, până la albastrul cerului ce se contopește cu albastrul mării. Cum te uiți aici mai aproape, vezi o bucată de pământ căruia Dumnezeu i-a dat și un nume, chiar de ziua Sfântului Său bineplăcut pe nume Gheorghe, izbăvitorul, purtătorul de biruință. Dumnezeu s-a gândit că într-un loc de confluență comercială, așezat pe malul bătrânului Danubius, protecția Sfântului născut în Capadochia i-ar da o aură plină de măiestrie, de autenticitate.
O așezare frumoasă și veselă, altădată, dacă este să vorbim de orașul de odinioară, cu miros de ambră, liliac, tei și lalele.
De ceva vreme, povestea s-a schimbat peste niște mentalități:

Printre nori de praf se văd mamelucii, bazbuzucii, irosuții și limburiștii și parcă din ce în ce mai des aceste siluete se mișcă pe toată platforma asta ca niște zvârcoleli coborâte din scorburi călare pe balaurieni. Ceilalți, vitejii, liniștiți și cu spiritul viu și întreg îi urmăresc.Turma schimbă totul în calea ei. Danubius devine Danubius Pontas Euxinorium, tărâmul devine Locus Salbaticus, turma caută să prindă în lanțurile ei pe cei care nu se supun.
Timpul când platforma avea oameni cinstiți, viteji, corecți, luptători pentru o idée și o izbândă s-a pierdut în negura vremii.


Profilele astea noi se pare că au apărut din neant ca o vrajă cotropind tărâmul, dându-l înapoi cu mulți ani. În urmă cu aproape 5 ani un cioflingarus salbaticus s-a ridicat dintre bazbuzuci, irosuți, mameluci și limburiști. Și-a creat turma lui și a ieșit la ciopârțit viteji și file de poveste, sfinți protectori și istorie. Vremea haiducilor a trecut, vremea codrilor de aramă, a râurilor din cristal și albastrului fluviului. Tropâind pe platforma tărâmului în frunte cu cioflingarus salbaticus, murdăresc totul cu urmele lor lăsând rahatul lor în tropăit, iar cu copitele lor cutremurând platforma. Așa își marchează teritoriul, fac eforturi să adune alt fel de bazbuzuci din rândul arienilor, cei care s-au prăbușit iar gravitația îi plimbă de colo colo.

Arienii, un soi de siluete acariene, nu atârnă greu, de-aia bazbuzucii, mamelucii, irosuții și limburiștii îi țin în spate ca atunci când li se face foame să se înfrupte cu putere din ei. Cei de pe margine, vitejii care au mai rămas, se uită și se roagă să-i păzească de mintea primară a turmelor scăpate din grajdurile alegerilor și vrăjilor roșii. Stau pe margine fiindcă turma muncește lăsând capcane la tot pasul.

Balaur cu capete
Mândrii de tropăitul lor amestecat cu mormăiala din adunările unde cioflingarus își mângâie burta de izbânda lui și lanțul de cocalarus așezat în jurul gâtului musculos format de la gimnastica de furat și jucat jocurile norocului care l-au a-bătut, bazbuzucii mai lasă și lui cioflingarus salbaticus câte un arian de poftă.
– Să nu care cumva să călcați pe munca mea de furăciune! strigă șeful turmei către arieni, gâtuit de transpirația eforturilor lui de cioflingarus.
-Vă fac una cu pământul dacă nu vă supuneți mie. Să nu aud musca bâzâind fiindcă odată cu mine se schimbă tot, prăpăd fac. Voi aduce alt bâzâit, mormăit, guițat și tropăit aici pe platforma mea cuceritoare. Bazbuzucii mei, să-i păziți bine și aștept alți arieni de la voi. Încercați să nu mai mâncați din ei, că sunt buni la galerele mele și pentru pofta mea atunci când eu mă scol flămând. Trebuie să mi-i aduceți vii ca să îi pot folosi, zise înspumat cioflingarus salbaticus.
Acesta privește spre limburiști:
-Hai la nenea moșu’ roșu, să mă scărpinați puțin pe spate și să-mi udați mâinile și picioarele cu lichidul vostru transparent, care nu gândește! se gudură cioflingarus mângâindu-i pe ceafă și pe cap pe limburiști.
Mamelucii și irosuții se uitau jinduitor:
-Voi faceți-mi aer că mă strânge de gât mânia, mă strangulează prostia, mă mănâncă pofta de mărire, mă gâdilă câte puțin din orgoliul suveicii de cocalar, spuse cu ton mai moale primul salbaticus al tărâmului de la malul lui Danubius Pontas Euxinorium.
Odată înscăunat, cioflingarus salbaticus, s-a lipit de scaun. De multe ori noul animalus cocalarus din moșia roșie a Marelui Tărâm, pleacă și cu scaunul după el, de frică să nu-l ocupe vreunul dintre bazbuzuci, mameluci, irosuți sau limburiști. La nevoie se mănânca și între ei, dacă nevoia de cucerire, galbenii, teritoriile și valul politicurus o cere. Aşa se face că cei din Libera Zonă nu mai contenesc rugându-se la sfinți. Unii pleacă de pe tărâm spre altele cu lacrimi în ochi, alții mor nefericiți că nu au putut să elibereze platforma de noul animalus. Din ce în ce vitejii se împuținează. Apucăturile și tactica bădărănismului primează, acapararea arienilor este în floare, se lucrează la înmulțirea roșilor, se sădesc coșmaruri, se păcălesc mințile luminate cu unele laminate.

Bazbuzucii, mamelucii, limburiștii și irosuții mai obosesc uneori, lăsând dâra râiei broaștei în urmă fiindcă interiorul lor e putregăit. Se formează o lepră a coloanei vertebrale.
Când se adună în găști și turme, se strâng toate urmele lor : râia, cacamuțele, mucilagiile, lepra coloanei. Numai că mamelucii, bazbuzucii, irosuții și limburiștii nu au habar de ceva: că ei sunt doar atât.
Au spart toată libertatea vitejilor, a arienilor chiar, cei speriați și prinși ușor de turmă de care noul animalus se folosește și din care se înfruptă dacă vreun arian încearcă să scape. Acum vor să încercuiască Libera Zonă, să o transforme în tărâmul lor plin de bale, rahat închis la culoare și cu miros pestilențial, de râie, cacamuțe, mucilagii, piele căzută de la lepra coloanei.
Imaginea este înfiorătoare iar tărâmul nu mai știe cum să se refacă verde și liber ca altădată. Bazbuzucii, limburiștii, mamelucii și irosuții în frunte cu noul animalus cocalarus-cioflingarus salbaticus au furat zilele platformei și viitorul celor tineri, au distrus tot ce mai era luminos și cald. Vor să fure celor liberi din Libera Zonă tot, până și aerul de respirat, oxigenul… Tărâmul strigă de durerea tropăitului lor, de gâtuirea verdelui și orbirea roșului, geme de biciuirea neselecției umane, de biciuirea loviturilor copitelor și a scuipatului lichidului transparent al turmei. Ajungi să crezi că în curând va fi întunecat total și cotropit de copitele nesătulilor din turmă.

Anihilarea fiintei umane
Într-un colț din Libera Zonă se vede o luminiță, asemănătoare cu cea din capătul drumului întunecat. Vitejii se îndreaptă spre ea, lăsând în urmă tărâmul prădat de tropăit de copite și urme de bale și râie.
Ei se așează liniștit aici, știind că turma nu ajunge chiar așa departe, fiindcă turma nu suportă lumina. Obosiți, vitejii schițează un zâmbet în colțul gurii, spunând plini de speranță, cu optimism și credință că într-o zi lanțurile tărâmului vor fi zdrobite de unul ca ei. Senini de gândul bun, șoptesc tărâmului cotropit în așa fel încât doar el să audă un gând bun de biruință,

Lumina
Povestea nu se termină aici fiindcă vitejii vor o realitate și un final fericit. Iar finalurile fericite sunt aduse de oameni fericiți, de fețe luminoase, gânduri curate, de oameni sinceri. Iar platforma încă îi mai are, așa cum este ea năpădită de metodele fosilizate și mizerabile ale creaturilor-variante moderne din ghionoaie, scorpii, orci și balrogi.

Harapus Albus

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 8 = 2

Editorial

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

31 iulie 2017

“Bran-a museum without walls!”:Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Erasmus+

Proiectul “Bran-a museum without walls!”: Schimb de tineri finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și inițiat de Asociația “I.

  • 2
  • 1.044
  • 251
  • 4.200
  • 575
  • 27.028
  • 131.889
  • 1.739.216
  • 3.506.362
  • 738.027
  • 3.256
  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Este corect “notorietate publică”? Structura notorietate publică este într-atât de …
Corespondenta la redactie