Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.

Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.

Nu e oare îngrozitor că inteligenţa umană şi-a pus limite, pe când prostia nu le are de fel?

Tot ce socialiştii înţeleg prin bani, este faptul că-i vor de la alţii.

În cadrul activităţii parlamentului, opoziţia joacă un rol important. Nu un rol de înfrânare, ci un rol de elucidare şi un rol de completare.

Nu există minciună necesară; omul având în permanentă nevoi, ar trebui să mintă tot timpul.

Trebuie să fim atenţi cu băieţii mici şi cu ziariştii. Aceştia tot mai aruncă cu câte o piatră.

Nu minţi niciodată, căci nu poţi ţine minte tot ce-ai spus.

A cădea nu este nici un pericol şi nici un păcat. A rămâne căzut înseamnă şi una şi alta.

Istoria este suma tuturor lucrurilor care ar fi putut fi evitate.

Să nu spui niciodată “prea târziu”. Chiar şi în politică nu este târziu niciodată. Întotdeauna este loc pentru un nou început.

Luaţi oamenii aşa cum sunt. Alţii nu există.

Sunt dictatorial, dar cu un puternic impact democratic.

Orice partid există pentru popor şi nu pentru sine însuşi.

Nu mă poate împiedica nimeni să devin inteligent peste noapte.

Konrad Adenauer

Este considerat, pe bună dreptate, unul din “părinţii Europei”, alături de Charles de Gaulle, Robert Konrad AdenauerSchuman (ministru de externe al Franţei), Alcide de Gasperi (ministru de externe al Italiei) şi Jean Monnet (autorul planului unificării industriilor vesteuropene, plan pus în practică de politicienii amintiţi). Fiind conştient că ţara trebuie reconstruită şi este necesar să colaboreze cu alte ţări europene, a reuşit să o apropie de Franţa, punând bazele alianţei franco-germane. Astfel, a avut un merit major în realizarea fundaţiei construcţiei europene – Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Procesul început prin Tratatul de la Paris din 1951, a fost continuat prin proiectul pieţei comune europene (CEE), ratificat la Roma în 1957.
Konrad Adenauer s-a născut în 5 ianuarie 1876, la Köln. A fost de profesie jurist, iar ca politician a acţionat întreaga viaţă în spiritul creştin-democraţiei, promovând valorile acesteia. Fiu al unui funcţionar civil german, Adenauer a crescut într-o familie de religie romano-catolică în care simplititatea, modestia, frugalitatea, simţul datoriei şi devoţiunea religioasă erau la mare preţ. A studiat dreptul şi ştiinţele politice la universităţile din Freiburg, Munchen şi Bonn. În 1906 a fost ales în consiliul local al oraşului Koln, iar în 1917, în primul război mondial, a fost ales primar al oraşului până în 1933. În perioada 1917-1933, cât a deţinut această funcţie, Adenauer a creat noi facilităţi portuare, o centură verde a oraşului, terenuri de sport şi săli de expoziţii, iar în 1919 a sponsorizat reconstrucţia Universităţii din Koln. De la bun început, Adenauer s-a opus categoric nazismului, fiind, din acest motiv, înlăturat, până la urmă, din funcţia de primar general. S-a retras la mănăstirea Maria Laach, iar în 1944 a fost arestat sub acuzaţia de complot împotriva regimului nazist. Şi soţia sa a fost arestată şi şi-a găsit sfârşitul în detenţia Poliţiei Secrete (Gestapo).
Adenauer PortraitCu toate că în 1946 avea deja 70 de ani, Konrad Adenauer a fost cel care a condus întreaga muncă de reconstrucţie a creştin-democraţiei germane, interzisă în timpul dictaturii hitleriste. În anul 1949, când avea 73 de ani, a fost ales în funcţia de cancelar al Republicii Federale Germania, fiind primul cancelar federal al ţării de după cel de-al doilea Război Mondial.
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, autorităţile militare americane l-au repus în funcţia de primar al oraşului Koln, dar britanicii, care au preluat controlul oraşului în iunie 1945, l-au înlăturat din funcţie în octombrie acelaşi an. Această cădere de la putere, în loc să-l determine să se retragă din viaţa publică, l-a revigorat şi mai mult.
Chiar înainte de sfârşitul războiului, în Germania avea loc procesul de formare a unui nou partid politic – Uniunea Creştin-Democrată (UCD) – în care romano-catolicii şi protestanţii au dat uitării îndelungatele divergenţe între ei, în scopul prezentării unui front unit împotriva nazismului şi promovării principiilor creştine în actul de guvernare. Adenauer a jucat un rol important în formarea acestui nou partid politic şi, în 1946, a devenit preşedintele lui în zona de ocupaţie britanică. Ulterior, UCD s-a extins în toate cele patru zone de ocupaţie ale aliaţilor.
Deoarece Uniunea Sovietică obstrucţiona activitatea Consiliului Aliat de Control, aliaţii occidentali au hotărât să organizeze cele trei zone aflate sub controlul lor sub forma unui stat federal. Adenauer a devenit preşedintele Consiliului Parlamentar, care a redactat o constituţie provizorie pentru viitoarea Republică Federală Germania.
În 1949, Adenauer a devenit preşedinte al UCD pe întreaga Germanie de Vest şi, la primele alegeri generale ţinute sub noul regim, UCD, împreună cu aliatul său permanent, Uniunea Creştin-Socială (UCS) din Bavaria, au obţinut 139 din cele 402 locuri din Bundestag (camera inferioară a Parlamentului federal). A reuşit să formeze un guvern de coaliţie, dar numirea sa în funcţia de cancelar, la 15 septembrie 1949, s-a obţinut cu majoritate de numai un vot.
Prestigiul în creştere al lui Adenauer s-a reflectat în alegerile din 1953 şi 1957; la ambele, coaliţia CDU_Wahlkampfplakat_UCD-UCS a obţinut o majoritate remarcabilă în Bundestag, consolidând astfel poziţia de cancelar a lui Adenauer. Dar condiţiile pe care a trebuit să le acepte Germania Occidentală pentru a deveni membră a CEE au fost criticate de Ludwig Erhard, membru al UCD, care, în calitate de ministru pentru afacerile economice din anul 1949, era considerat artizanul principal al “miracolului economic” al Germaniei în refacerea economiei distruse de război. În 1957, Erhard a devenit vicecancelar, dar antagonismul dintre el şi Adenauer s-a accentuat şi, în 1959, Adenauer a încercat să-l excludă de la eventuala succesiune la funcţia de cancelar.

În calitate de cancelar, Adenauer s-a opus ideilor socialiste şi a respins noţiunea de egalitarism. Tema sa politică principală era promovarea individualismului sub domnia legii. Avea credinţa nestrămutată că statul trebuie să creeze şi să garanteze cetăţenilor săi condiţii de dezvoltare economică şi intelectuală independentă, precum şi absolută protecţie, sub domnia legii.
Pe parcursul a numai şase ani (1949-1955), Adenauer a realizat obiective de politică externă de mare amploare, destinate să stabilească legături cât mai strânse între Germania şi alianţa occidentală: aderarea la Consiliul Europei (1951), crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (1952), intrarea Germaniei în NATO (1955).
Konrad_Adenauer_În întreaga sa carieră a pus accentul pe politica externă. Vedea în expansiunea dominaţiei comuniste spre inima Europei o ameninţare directă la adresa Occidentului şi a valorilor sale. Nu credea în posibilitatea coexistenţei paşnice între cele două sisteme şi se pronunţa pentru o opoziţie puternică împotriva comunismului şi a oricăror manifestări agresive, inclusiv militare, ale Uniunii Sovietice şi ale aliaţilor acesteia. Considera ireconciliabile diferenţele dintre politicile de promovare a individualismului sub domnia legii şi dictatura totalitară, precum şi pe cele dintre învăţăturile umanist-creştine şi înregimentarea socială comunistă.
O piatră de temelie a politicii externe a lui Adenauer a fost reconcilierea cu Franţa. Colaborarea sa cu preşedintele francez Charles de Gaulle a marcat un moment de cotitură în istoria Europei: în 1963, Franţa şi Germania, odinioară rivale de neîmpăcat, au semnat un tratat de prietenie care a reprezentat unul dintre cele mai importante repere ale integrării europene.
Sub conducerea sa, Germania de Vest a devenit o democrație stabilă și a ajuns la o reconciliere de durată cu țările vecine. Cancelarul a reușit să recapete o parte din suveranitate pentru Germania de Vest prin integrarea țării în comunitatea euro-atlantică, aflată în curs de dezvoltare (NATO și Organizația pentru Cooperare Economică Europeană). În 1955, a obținut repatrierea germanilor deportați la muncă forțată în Siberia.
La alegerile din 1961, coaliţia UCD-UCS a pierdut un număr de locuri în Bundestag. Pentru a reuşi să Adenauer Konradformeze guvernul, Adenauer a adus din nou în coaliţie Partidul Liber-Democrat (PLD), la fel ca în 1949 şi 1953, dar nu şi în 1957. Însă PLD l-a determinat pe Adenauer să promită că va renunţa la funcţia de cancelar înainte de următoarele alegeri parlamentare. În 1963, după ce a reuşit încheierea mult doritului tratat de cooperare cu Franţa, Adenauer a demisionat şi a fost succedat de Erhard. Adenauer a rămas preşedinte al UCD până în martie 1966.
Cât Adenauer a fost cancelar, oponenţii săi au cerut ca Germania să capete statut de ţară neutră şi să adopte o poziţie de nealiniere între blocurile de vest şi de est. Dar Adenauer şi partidul său au câştigat toate alegerile parlamentare majore, deoarece au declarat că riscurile de securitate pentru adoptarea unei asemenea politici ar fi intolerabile. Până la sfârşitul vieţii, lui Adenauer i s-a reproşat, pe nedrept, că nu a acţionat convingător pentru reunificarea Germaniei, dar el a crezut că aceasta era mai curând datoria puterilor care împărţiseră Germania, decât a guvernului Germaniei Federale.
Adenauer a cultivat şi întreţinut relaţii apropiate cu importanţi oameni de stat americani şi europeni, în special cu De Gaulle şi secretarul de stat american John Foster Dulles. Discursul şi limbajul folosite de Adenauer l-au servit bine în atingerea obiectivelor politice, acestea fiind inteligibile, la obiect, pe înţelesul oamenilor de rând, simplitatea lor subliniindu-i autoritatea.
În viaţa personală, Adenauer era nepretenţios şi extrem de disciplinat. A fost căsătorit de două ori.
Experiențele trăite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial l-au transformat pe Adenauer într-un susținător al realismului politic. Opiniile sale cu privire la rolul Germaniei în Europa au fost puternic influențate de cele două războaie mondiale și de secolul de ostilitate dintre Germania și Franța. Prin urmare, și-a îndreptat atenția asupra promovării ideii de cooperare paneuropeană.
În 1963, Tratatul de la Élysée, cunoscut și sub numele de Tratatul de prietenie, a pecetluit reconcilierea. Odată cu aceasta, Germania și Franța au pus bazele unor relații care au marcat sfârșitul câtorva secole de rivalitate.
Şi-a dat demisia din funcţia de cancelar federal la data de 15 octombrie 1963, lăsându-i fotoliul de cancelar lui Ludwig Erhard, un alt politician creştin-democrat, mai tânăr.
Este autor a patru volume de memorii, intitulate “Erinnerungen” (Amintiri). A încetat din viață pe 19 aprilie 1967 la Rhöndorf (azi Bad Honnef), lângă orașul german Bonn.

Statuia lui Konrad Adenauer din Parcul Herăstrău București

Statuia lui Konrad Adenauer din Parcul Herăstrău București

Ca omagiu pentru contribuția sa la fondarea Uniunii Europene, bustul lui Konrad Adenauer a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.
Konrad Adenauer este una dintre figurile cele mai remarcabile din istoria europeană. Pentru el, o Europă unită nu însemna doar pace, ci și o modalitate de reintegrare a Germaniei post-naziste în viaţa internaţională. Europa, aşa cum o ştim astăzi, nu ar fi fost posibilă fără încrederea pe care Adenauer le-a insuflat-o şi altor state europene prin practicarea unei politici externe consecvente. Iar realizările sale continuă să fie recunoscute de către germani având în vedere că, în 2003, Konrad Adenauer a fost votat drept „cea mai mare personalitate germană a tuturor timpurilor”.

Surse:
vestul.ro
historia.ro
europa.eu
agerpres.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 3 = 1

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Etc./Et cetera – originea expresiei, reguli, conotaţii Etc. este acronimul lui Et …
Corespondenta la redactie