Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Viaţa pute, dar asta nu înseamna să nu ne bucurăm de ea.

Viaţa pute, dar asta nu înseamna să nu ne bucurăm de ea.

Se zice că ar fi apărut un nou scandal în lumea medicală. Doctorii semnalează faptul că bărbaţii au reacţii alergice la prezervativele din latex. Acestea provoacă umflarea puternică a penisului. Şi, care-i problema?

Am ajuns ce sunt pe negândite….

Cele două elemente de bază necesare pentru a susţine viaţa sunt soarele şi laptele de cocos.

Un lucru legat de succes este că mă face să nu-mi mai fie frică de moarte. Când eşti vedetă eşti deja mort. Eşti îmbălsămat.

Invidiez oamenii care se pot uita doar la un apus de soare. Mă întreb cum îl pot fixa. Nu este nimic mai grotesc pentru mine decât o vacanță.

Cele două elemente de bază necesare pentru a susține viața sunt soarele și laptele de nucă de cocos.

Există o renaștere care continuă cu noi în mod continuu ca ființe umane. Nu înțeleg, personal, cum vă puteți plictisi. Pot să înțeleg cum poți fi deprimat, dar nu înțeleg plictiseala.

Mitul ar trebui să ne aducă laolaltă, dar fantezia ne înstrăinează.

Înainte de toate, este greu să filmezi un film și să te rupi pentru mult timp, apoi să te întorci și să faci, într-un sens, una dintre cele mai tari scene pe care fiecare personaj le-a avut.

Când leam spus părinților mei că am vrut să intru în actorie pentru că eram în primul an de colegiu, au fost ușurați că am ales altceva decât armata. Dar nu-mi pot imagina cum și-au pus prea mari speranțe pentru mine.

Am încetat să lucrez cu câțiva ani în urmă, pentru că tocmai am încetat să cred într-o scânteie pe care o aveam înainte. M-am gandit să încerc să scriu și poate să încep pur și simplu, dar am făcut-o foarte liniștit.

Dustin Hoffman

Mama lui, care își are originile în Iasi, s-a căsătorit cu Harry Hoffman, un evreu din Ucraina, și împreună au emigrat în Statele Unite.
Părinţii săi au plecat din România înainte ca să-şi imagineze cineva măcar Holocaustul. Nenorocirea pe care au evitat-o astfel, fără să ştie, nu a lăsat însă indiferentă familia Hoffman. Dovadă că la 70 de ani de la deportarea în Transnistria a evreilor români din Bucovina şi Basarabia, Dustin Hoffman a acceptat să joace rolul lui Traian Popovici, primarul care şi-a riscat pielea pentru a salva 20.000 de evrei din Cernăuţi. Filmul este produs de compania canadiană Veni Vici Entertainment Inc. şi poartă, cel mai probabil, titlul “20.000 de sfinţi”, a cărei lansare în 2012, a fost precedată de apariţia unei cărţi omonime. Traian Popovici, românul în a cărui piele a intrat Dustin Hoffman, a fost declarat drept între popoare de Autoritatea Martirilor Holocaustului “Yad Vashem”.
“Am sentimente puternice de evreu. Sunt un evreu român“,
a declarat el într-un interviu. În alte surse biografice, apare menţionată şi o ascedenţă rusească. Cert este însă că prenumele mamei sale, Liliana, e de rezonanţă românească. Unde anume s-a născut aceasta în România este însă aproape imposibil de aflat, susţin membrii comunităţilor evreieşti. Şi în Moldova, unde trăiau pe atunci foarte mulţi evrei, şi la Bucureşti, atât numele de familie al mamei, Gold, cât şi numele de familie al tatălui, Hoffman erau foarte răspândite, susţin şefii comunităţilor evreieşti. La Iaşi, de pildă, unde comunitatea mai numără astăzi doar câteva sute de suflete, nu mai există însă nici un Hoffman, aşa cum nu există nici baze de date cu evreii care locuiau acolo înainte de pogromul din 1941.
Lipsa evidenţelor caracterizează toate comunităţile din ţară. Părinţii lui Hoffman au emigrat din România în Statele Unite, mai precis în California, cu puţin înainte de a se naşte actorul, în 1937, cel de-al doilea lor copil. Tatăl său, Harvey Hoffman, a lucrat ca decorator de mobilă, iar mama, Liliana Gold, a fost pianistă de jazz. Pasiunea pentru muzică i-a fost transmisă şi lui Dustin, care, înainte de a fi descoperit ca actor şi de a lua două Oscaruri, a studiat şi el intens pianul, după cum arată Jeff Lenburg în biografia “Hollywood’s Antihero”.
Dustin Hoffman s-a născut la 8 august 1937 în Los Angele. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în anii 1980 (pentru Kramer contra Kramer (film)) și 1989 (Rain Man). Joacă în roluri de antieroi și personaje vulnerabile.
Este binecunoscut pentru paleta largă de personaje pe care le poate interpreta. Este unul dinte actorii cameleon, foarte iubiți de regizori. A fost menționat în primele cronici pentru rolul din piesa de teatru Eh, care i-a adus două premii de specialitate: Theatre World Award și Drama Desk Award. La un an după aceste premii a urmat exatraordinarul rol Benjamin Braddock din filmul The Graduate. Din acest moment, cariera sa s-a axat mai mult pe producțiile cinematografice decât colaborările la televiziune și spectacolele de teatru. Dintre cele mai celebre filme în care a jucat, sunt Papillon, Marathon Man, Midnight Cowboy, Lenny, Toți oamenii președintelui, Kramer vs. Kramer, Tootsie, Rain Man și Wag the Dog. A obținut în 2009 premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor la categoria muzical și de comedie pentru filmul Ultima șansă a lui Harvey. Fusese nominalizat pentru același premiu (aceeași categorie) în 2002 cu producția filmului Căpitanul Hook.


A obținut Oscarul în 1988 pentru cel mai bun actor cu filmul Rain Man. Pentru același rol a fost nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun actor de dramă și un premiu BAFTA în 1990 pentru Cea mai bună prestație masculină. Pentru rolul din filmul Tootsie a câștigat premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în 1984 și Globul de Aur în 1983. A fost nominalizat tot în 1983 și pentru premiul Oscar.
A jucat in cadrul Pasadena Playhouse timp de doi ani, dupa care s-a mutat la New York. In prima parte a carierei a fost distribuit in piese de teatru, sporturi publicitare si seriale de televiziune. Primul sau film de succes a fost Eh?, urmat de aparitii in Naked City, The Defenders, Hallmark Hall of Fame si The Tiger Makes Out.

In 1966, la sase ani de la debut, Dustin Hoffman a fost nominalizat pentru prima data la Oscar, in urma prestatiei din The Graduate. A urmat musical-ul de pe Broadway Jimmy Shine, pentru care actorul a fost distins cu Drama Desk Award, si pelicula Midnight Cowboy, pentru care a fost nominalizat a doua oara la Oscar.
Filmografia sa a mai inclus productiile Little Big Man, Who Is Kellerman and Why Is He Saying Terrible Things Abour Me?, Straw Dogs, Papillon si Lenny, pentru care Dustin Hoffman a primit cea de-a treia nominalizare a sa la Premiile Academiei Americane de Film.
In 1976, Hoffman si Robert Redford au jucat in All the President’s Men. Hoffman a fost distribuit apoi in Marathon Man alaturi de Laurence Olivier si Roy Chneider, in Straight Time, Agatha impreuna cu Vanessa Redgrave.
In 1982, a jucat in Tootsie alaturi de Jessica Lange. Filmul a fost nominalizat la zece categorii in cadrul Premiilor Academiei Americane de Film, una dintre ele pentru Cel mai bun actor intr-un rol principal.
Doi ani mai tarziu, Hoffman a aparut in piesa Death of a Salesman a lui Arthur Miller dandu-i viata lui Willy Loman, un personaj pe care l-a reluat mai tarziu si in televiziune si care i-a adus un premiu Emmy pentru prestatia sa, dar si un Glob de Aur. A jucat in continuare in Ishtar, alaturi de Warrner Beatty, un esec din punct de vedere critic ce a fost nominalizat la Zmeura de Aur.
Urmatoarea sa pelicula a fost Rain Man, in care a interpretat rolul unui autist, alaturi de Tom Cruise.  Rolul i-a adus cel de-al doilea premiu Oscar din cariera.
Au urmat Family Business, Dick Tracy, Hero, Billy Bathgate, Hook, Outbreak (cu Kevin Spacey, Rene Russo, Morgan Freeman, Cuba Gooding Jr. si Donald Sutherland), Sleepers, American Buffalo, Wag the Dog, Sphere (alaturi de Sharon Stone, Samuel L. Jackson si Liev Schreiber), Moonlight Mile, Confidence, Runaway Jury, Finding Neverland (cu Johnny Depp si Kate Winslet).
In 2000, Dustin Hoffman a jucat in Meet the Parents, o comedie cu Ben Stiller, Robert De Niro si Barbra Streisand. Filmul a fost urmat de sequel-urile Meet the Fockers si Little Fockers. De asemenea, si-a imprumutat vocea in animatiile Kung Fu Panda si Kung Fu Panda 2.

Avocat de carieră, cu un doctorat în drept, traseul lui Traian Popovici a fost “deturnat” în 1941 de mareşalul Ion Antonescu, care l-a ales pentru a-l trimite la Cernăuţi ca primar, poziţie foarte importantă în aplicarea politicii de aşa-zisă românizare a oraşului. Doar că pus în situaţia să execute ghetoizarea evreilor şi deportarea lor în Transnistria, Traian Popovici s-a transformat într-un pledant înfocat al cauzei evreilor, reuşind să obţină în final, în toamna lui 1941, reţinerea în oraş a circa 20.000, pe baza unor autorizaţii. Restul au luat calea Transnistriei, unde cei mai mulţi şi-au găsit sfârşitul.

Rata de mortalitate a evreilor deportaţi a ajuns la 85% în unele localităţi din Transnistria, a afirmat Popovici (SURSA: MUZEUL PENTRU MEMORIA HOLOCAUSTULUI, WASHINGTON MAI EFICIENT DECÂT SCHINDLER) Traian Popovici a reuşit să-l înduplece pe Ion Antonescu.
Născut într-o familie de preoţi bucovineni, din satul Udeşti, luptător în primul război mondial, Traian Popovici nu a înţeles nici el de ce a fost ales de mareşal pentru a fi în fruntea oraşului în care urmase studiile universitare, dar din care se retrăsese la Bucureşti odată cu ocupaţia rusească din1940 asupra Bucovinei de Nord şi a Basarabiei. Cel puţin aşa susţine în “Spovedania” sa din 1945.

Trimiterea sa la Cernăuţi, oraşul cu cea mai numeroasă populaţie evreiască, după Bucureşti, s-a produs în 1941. “Momentul eroic mă aşează dintr-o dată (pe 1 august 1941 n.r.) în miezul vieţii publice a municipiului, în laboratorul de experienţe al ideologiei rasiale”, a scris Popovici.

Prima confruntare a primarului cu noile autorităţi din Bucovina a vizat înfiinţarea unui ghetou pentru evrei într-unul din cartiere. Opoziţia sa a fost împărtăşită de guvernatorul Bucovinei Alexandru Rioşanu, hotărând de comun acord ca, “pentru a adormi vigilenţa preşedinţiei şi a linişti impetuozitatea românizatorilor, cărora le puţea oraşul a jidan” au găsit soluţia “studierii ghetoului” de către o comisie ce urma să meargă în Germania şi Polonia pentru asta.Moartea neaşteptată a guvernatorului şi numirea în fruntea provinciei a lui Corneliu Calotescu, apropiat al mareşalului şi al viceprim-ministrului Mihai Antonescu, a făcut ca ostilitatea faţă de evrei să explodeze.


Decizia mareşalului Antonescu de a excepta de la deportare 20.000 de evrei ce erau necesari pentru funcţionarea economiei a transformat Cernăuţiul într-un haos în toamna anului 1941.Câteva trenuri apucaseră deja să plece în Transnistria, ceea ce a sporit disperarea celor rămaşi, care se agăţau cu toţii de obţinerea unei autorizaţii, semnate de guvernator. Pentru întocmirea listelor cu evreii “necesari” s-au consulatat chiar comunităţile evreieşti.
Potrivit propunerii lui Popovici, trebuiau să rămână în oraş botezaţii, intelectualii, oamenii de artă, cei care au servit statul român, ofiţeri de armată şi război, specialiştii din industrie, medicii, inginerii, arhitecţii, cei din sistemul judiciar. Vestea dată de Popovici evreilor l-a transformat în eroul lor, cel ce întruchipa speranţa lor la viaţă. “Rabini bătrâni, intelectuali de toate vâstele, fruntaşi din toate compartimentele vieţii sociale, negustori, muncitori, cu un cuvânt întreaga suflare, au izbucnit în plâns, au îngenuncheat binecuvântând pe Dumnezeul lor, pe Mareşal pentru graţiere, iar mie încercând să-mi sărute mâinile, picioarele şi pulpana hainelor… m-au podidit lacrimile şi am plâns şi eu”, a relatat Popovici vizita sa în ghetou.
În 1941, în Cernăuţi locuiau circa 50.000 de evrei, ce constituiau etnia majoritară. Revenirea sub autoritate românească a fost chiar salutată de aceştia, dat fiind că în anul petrecut sub ocupaţie sovietică, din Bucovina de Nord au fost ridicaţi de NKVD şi deportaţi în Siberia 10.000 de evrei, în vagoane de marfă închise. Nu aveau cum să bănuiască ce-i aşteaptă din partea autorităţilor româneşti, aliate cu germanii, respectiv deportarea a circa 30.000 dintre ei. Cei aproximativ 20.000 care au rămas au fost triaţi pe baza a 179 de liste, primind aşa-zisele “autorizaţii Calotescu” 5619 capi de familie, însumând 16.569 de persoane. Deportările s-au sistat pe 15 noiembrie şi alţi 3120 de evrei au primit astfel “autorizaţii Popovici”, ce le-au permis să se întoarcă în casele lor.
Traian Popovici a murit la în 1946, în satul bucovinean Colacu din comuna Fundu Moldovei, unde este şi înmormântat.
Cea mai grea încercare a deportaţilor era despărţirea de familie, în cazurile în care unii nu obţineau autorizaţia: părinţii despărţiţi de copii şi soţii între ei. “Vaietele lor umpleau văzduhul şi mişcau şi inimile cele mai împietrite. Era despărţirea pentru totdeauna, plecarea unora la suferinţă şi moarte, rămânerea unora în sclavie şi durere”, a notat Popovici. Cei rămaşi s-au întors temporar în casele vandalizate sau chiar ocupate de restul populaţiei în perioada existenţei ghetoului. Cei selecţionaţi pentru deportare, au plecat din oraş cu trenuri de câte 50 de vagoane, fără geamuri, din care au coborât în apropiere de Nistru, la Atachi şi Mărculeşti, punctele de trecere prin care au fost duşi în Transnistria. Foarte mulţi au murit însă până acolo, înfometaţi, bolnavi, jefuiţi sau pur şi simplu împuşcaţi. O fetiţă de 12 ani, aflată într-unul din transporturile spre Mărculeşti, citată de istoricul Jean Ancel, a descris în jurnalul său lagărul în care au fost ţinuţi după ce au trecut Nistrul. “Am fost goniţi în aşa-numitul colhoz din apropiere (grajd de cai fusese), în oraşul Iampol. Trei zile şi trei nopţi am stat închişi, căpătând un sfert de pâine şi o cană cu apă. E de nedescris în ce stare am ieşit şi-n ce hal am luat-o înainte. Între noi nu se mai găsea nici un bătrân şi nici un copil. Ei zăceau în şanţuri nestingheriţi de nimeni, iar noi îi invidiam”. Dintre evreii care au rămas în Cernăuţi, în iunie 1942 au mai fost deportaţi alţi 4.139, după cum arată istoricul Liviu Cărare, de la Institutul de Istorie din Cluj. Chiar înainte de aceasta, primarul Popovici a fost demis, îndepărtat din orice funcţie publică. Locul său a fost luat de Dimitrie Galeş, un antisemit recunoscut.

Actorul și-a promovat filmul “Quartet” care a marcat debutul său ca regizor. Dustin Hoffman și-a câștigat celebritatea datorită rolului studentului timid, îndrăgostit de o femeie matură, în filmul “Absolventul”, care i-a adus și prima nominalizare la Oscar, în 1967.

Surse:
evz.ro
ro.wikipedia.org
brainyquotes.com
youtube.com

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 + 1 =

Editorial

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie