Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

A te transforma pe tine însuţi şi a te desface în vitrina tiparului altfel de cum eşti, este culmea artei.

A te transforma pe tine însuţi şi a te desface în vitrina tiparului altfel de cum eşti, este culmea artei.

Înfricoşată este puterea unei idei când pune stăpânire pe sufletul unui om.

Talentul este un subţirel izvor de munte. Trebuie să-i sapi calea în piatră şi să-l captezi cu înaltă osteneală.

Dragostea e un parfum uşor, e o melodie în surdină, e un prilej ideal sub vălul ceţei.

E atât de greu şi de dureros să stai între minte şi inimă şi să te lupţi s-o împaci pe cea din urmă cu dreptăţile celei dintâi.

Orice artă, dacă e rodul unui adevărat talent, este artă, dacă nu, – e contrafacere supărătoare. Ai talent – eşti artist; n-ai, lasă-te de poezie şi apucă-te de altceva mai pe potriva ta.

Banii sunt totdeauna binecuvântaţi, când îi foloseşti la fapte bune.

Literatura, ca şi florile, ca şi holdele, este o interferenţă divină între darurile cerului şi condiţiile pământului.

Iubesc muzica cu patimă. Muzica e pentru mine un prilej de inspiraţie, dar câteodată un motiv de durere.

Ne trebuiesc cărţi temeinice, ne trebuiesc cărţi limpezi ca apa de munte!

Am citit destul cărţi literare. Poezia şi fantezia izvorăsc între oameni de la începutul începutului. Nu sunt prea multe cărţile de învăţătură, şi anume: scrise cu desăvârşită limpezime. O carte limpede, în urzeala şi în creşterea ei, este un lucru admirabil.

Trebuie învăţătură pentru toată lumea. După cum pâinea, haina, drumul de fier sunt pentru toată lumea, aşa să fie şi cartea şi biblioteca.

Prietenia este una din mângâierile vieţii.

Frumoase şi roditoare sunt cărţile de literatură bună. Dar binefăcătoare sunt cărţile de luminare şi de doctrină.

Dragostea e o prietenie scumpă şi înaltă, nutrită de idei nobile şi de meditări evlavioase, luminată de surâs voios şi dulce.

Gala Galaction

Pe numele său adevărat Grigore Pişculescu, cel cunoscut astăzi în literatură drept Gala Galaction a avut un destin special. Gala Galaction a fost preot, scriitor, traducător, teolog, nuvelist, profesor, eseist şi jurnalist. Şi-a împărţit cei 82 de ani de viaţă între iubirea pentru Dumnezeu, dragostea pentru profesia de dascăl şi pasiunea pentru cultură. A tradus pentru români Sfânta Scriptură. Timp de şase decenii a fost prieten cu Tudor Arghezi pentru care a rămas repetent ca să fie colegi de clasă. A renunţat la ideea de a se călugări, după ce s-a îndrăgostit.S-a născut pe 16 aprilie 1879, în satul Dideşti din Teleorman. A fost primul fiu al familiei Nicolae Pişculescu. Tatăl se trăgea dintr-o familie bogată de macedoni, iar mama era fiica preotului Constantin Ostreanu, parohul bisericii Sf. Teodor din Rosiorii de Vede. Se spune că mama a fost cea care l-a apropiat de biserică şi i-a deschis calea către Dumnezeu.
După şcoala generală, pleaca la Bucureşti şi se înscrie la Liceul ” Sf Sava” unde îl cunoaşte pe Tudor Arghezi, cel care i-a rămas alături de-alungul a şase decenii de prietenie. Prietenia dintre cei doi a fost una foarte strânsă. Gala Galaction a rămas intenţionat repetent în liceu ca să poată fi coleg cu bunul său prieten Tudor Arghezi, care era mai mic cu un an.
Viaţa boemă din Bucureşti, în ciuda tentaţiilor, nu tulbură credinţa profundă a tânărului Grigore, care rămâne devotat bisericii şi în noul mediu de viaţă. În liceu descoperă literatura şi are primele încercări literare. Se înscrie la Facultatea de Litere şi se îndreaptă către o carieră didactică. După primul an de studenţie face un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi este fascinat de viaţa monahală. După vacanţă, cu gândul la preoţie, abandonează Facultatea de Litere şi se înscrie la Teologie. Decide să devină preot, spre uimirea apropiaţilor care îi prevedeau o strălucită carieră didactică sau literară.


Se spune că, într-un pelerinaj la Mănăstirea Neamţ, Grigore Pişculescu a văzut scris pe un perete numele Galaction şi aşa s-a ales cu pseudonimul cunoscut astăzi. Tânărul student avea intenţia de a se călugări,

Gala Galaction alături de Victor Eftimiu

iar ”Galaction” ar fi trebuit să fie numele de călugăr. Destinul său a luat însă o întorsătură ciudată după pelerinajele la mănăstiri. Într-o vizită la Mănăstirea Agapia, însoţit de N.D. Cocea, o cunoaşte pe verişoara acestuia, Zoe Marcoci. Între Gala Galaction şi ”surioara Zoe” se înfiripă o iubire. Viitoarea soţie, cu 11 ani mai tânără decât el, îl întoarce din drumul către viaţa monahală.” Mistica logodnică”, cum o menţionează în jurnalul publicat postum, îi devine soţie în 1903. Obţine licenţa în Teologie la doar 30 de ani.
La vârsta de 43 de ani, Grigore Pisculescu este hirotonit preot. Mai târziu, între anii 1922-1926 a activat ca misionar în Arhiepiscopia Bucureştilor. A fost profesor titular la Catedra de Introducere şi Exceza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), devenind mai târziu decanul acesteia.
Dupa anul 1941, el se intoarce in Bucureşti, unde este numit profesor la catedra de Exegeza Vechiului Testament, la Facultatea de Teologie, până în anul 1947. În anul 1947, după ce renunţă la postul de profesor universitar, părintele Galaction este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Academiei Române.


Preotul Gala Galaction a fost ales în 1954 membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor. În acelaşi an este ales şi deputat în Marea Adunare Naţionale.
Ajunge membru onorific al Academiei Române în anul 1955. Ca deputat a militat pentru neimplicarea politicului în biserică. “Am luat parte la comisiunea restrânsă a Camerei, la cercetarea proiectului de lege care vrea să pensioneze pe arhiereii şi pe preoţii ajunşi de vârstă sau de infirmitate… Am tăcut cât am putut mai mult. Este o lege care mă întristează profund… Lumea laică trebuie să intervie ca să înlăture dezordinile şi turpitudinile din casa Mântuitorului. Cangrena trebuie operată. Separaţia Bisericii de stat va fi soluţia aspră, dar unică, potrivită lamentabilei stări de azi. Lăsaţi Biserica să-şi vadă singură de treburile şi de ierarhia ei!”, spune preotul în una dintre intervenţiile avute în Camera.
Urma, în 1948, să candideze pentru a deveni Patriarhul României, după moartea lui Nicodim. Contracandidat îl avea pe cel care avea să fie ales Patriarh, Justinian Marina, un apropiat al liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej. Însă, Gala Galaction era urmărit de Serviciul Special de Informaţii (SSI), condus de comunistul Emil Bodnăraş. O notă a SSI 22 din octombrie 1946, îl prezenta pe Gala Galaction ca fiind preot şi profesor universitar. În 1930, el a fost profesor şi decan al facultăţii de Teologie din Chişinau, colaborând cu cotidianul “Gazeta Basarabiei” şi fiind corespondent al revistei “Octombrie”, ce apărea la Tiraspol în limba rusă. Din cauza poziţiei sale faţă de Uniunea Sovietică şi colaborarea cu ziarele de dincolo de Nistru, Gala Galaction a fost considerat “popă socialist”. El susţinuse la Bacău o prelegere în cadrul cercului “Prietenii Culturii”, grupare cu caracter comunist. La acea data era şi preşedintele Asociaţiei Româno-Maghiare, la iniţiativa sa luând naştere o filială a acestei asociaţii la Cluj.
Conform unor note ale Serviciului Special de Informatii din 30 martie 1948, este confirmat faptul că preotul Grigore Pisculescu era unul din cei mai serioşi candidaţi pentru scaunul de Patriarh al României. Se mai spunea că în cazul în care acesta va câştiga, el era dispus să divorţeze de soţia sa. O alta notă din aceeaşi zi preciza că preotul Justin Marina, care a devenit ulterior Patriarh, deţinea o scrisoare trimisă de Patriarhul Alexei al Rusiei, în care acesta preciza că Galaction nu trebuia să devină sub nicio forma Patriarh, propunându-l pe Episcopul N. Popovici. În aceeaşi zi, Gala Galaction ar fi fost văzut de alti preoţi sărutându-i mâna şi discutând cu Arhiereul Veniamin, dupa ce a coborât de la Patriarhie. Acest gest a fost interpretat ca o încercare a preotului Pisculescu de a obţine votul Arhiereului Veniamin la alegerile pentru Patriarhie.
Rapoartele SSI despre via­ţa parintelui pro­fesor universitar Grigore Pisculescu îl descriau ca fiind un adversar declarat al servilismului ecleziastic, rămânând aşa cum îi plăcea să spună “un sălbatic şi un independent”. În lupta sa “pentru masele cre­dincioase, nu a ţinut cont de nimeni, adoptând mereu atitudinea pe care a considerat-o adevărată, asumându-şi cele mai mari riscuri, şi trecând chiar şi peste cuvantul superiorilor săi ecleziastici”. Despre Biserica Ortodoxă Română, Galaction declara că este “anchilozată în vederi strâmte şi retrograde, care nu au nimic în comun cu tra­diţionalismul şi conservatorismul ortodox. Este peste orice putere omenească să mai oprim, cu vechiul sistem de diguri, apele năvălitoare. Ne preschimbăm sau nu? – este astazi o întrebare urgentă pentru Biserica noastră naţională… Trebuie sa protestăm cu energie împotriva ideilor superstiţioase sau perfide că Biserica noastră Ortodoxă este un mecanism ruginit, pe care nu poţi sa-l mai pui în mişcare, decît cu primejdia sfărmarii … Reînsufleţim Biserica, sau o transformăm în muzeu naţional?”

Ca teolog, părintele Galaction a publicat un număr impresionant de articole religioase, conferinţe şi

La Parastas in Dudești

predici în presa vremii. În acest domeniul, cel mai mare merit al lui Gala Galaction rămâne traducerea Sfintei Scripturi în limba română. Traducerea s-a dovedit o muncă titanică care a durat între anii 1928-1934, pe vreamea când era profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău. Gala Galaction a lucrat la traducerea Sfintei Scripturi ajutat de părintele Vasile Radu. Lui Galaction îi aparţin cărţile deuterocanonice, lov şi Noul Testament. Alături de prietenul său Arghezi, Galaction a avut o activitate publicistică intensă, editând revistele “Cronica” şi “Spicul”, în perioada 1915-1918. Opera sa de prozator cuprinde, în principal, nuvelele şi povestiri. Printre cele mai cunoscute se numără: „Clopotele din Mănăstirea Neamţu“ (1916), „De la noi la Cladova“ (1924), „Caligraful Tertiu“ (1929), „Nuvele şi schiţe“ (1934) şi romane: „Roxana“ (1930), „Papucii lui Mahmud“ (1932), „Doctorul Taifun“ (1933), „La răspântie de veacuri” ( 1935).

Gala Galaction a lăsat în urmă un amplu jurnal, publicat postum în trei volume. Jurnalul care consemnează evenimentele şi trăirile din viaţa preotului scriitor în perioada 1898-1955 este considerat a fi cea mai amplă scriere memorialistică din literatura română.

De-a lungul existenţei sale, Gala Galaction a călătorit în numeroase pelerinaje, ajungând de mai multe ori în Ţara Sfântă, Grecia, Italia sau Egipt. În Ierusalim există o piaţetă care îi poartă numele. Decizia a fost luată de primărie, ca semn de apreciere a contribuţiei aduse de Gala Galaction la promovarea înţelegerii dintre creştini şi evrei. Ultima parte a vieţii, şi-a petrecut-o imobilizat la pat, din cauza unei congestii cerebrale. Părintele Gala Galaction a murit pe 8 martie 1961 în Bucureşti şi a fost înmormântat, aşa cum a cerut, la Mănăstirea Cernica.

Surse:
adevarul.ro
evz.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 × 1 =

33 − = 31

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

Corespondenta la redactie