Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Adevărul este o pasiune care nu cruță nimic și căruia nimic nu-i rezistă.

Adevărul este o pasiune care nu cruță nimic și căruia nimic nu-i rezistă.

Uitarea e prima facultate a omului.

Trebuie să trăim și să creăm. Să trăim până la lacrimi.

Există femei cărora nu le place să facă să sufere mai mulți bărbați în același timp, așa că preferă să se dedice unuia singur: acestea sunt femeile fidele.

Celor care îmi fac posibilă admiraţia, le datorez cea mai mare recunoştinţă din viaţa mea.

Binele e o visare, un proiect mereu amânat şi urmărit cu un efort istovitor, o limită pe care n-o atingem niciodată, domnia lui e imposibilă. Numai răul poate merge până la marginile sale şi domni absolut.

În adâncurile iernii, am învăţat că în mine este o vară invincibilă.

Dacă un stăpân nu se poate lipsi de sclavul său, care din cei doi este un om liber?

Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare.

Am descoperit în mijlocul urii mele o iubire care poate învinge orice, în mijlocul lacrimilor am descoperit zâmbetul, în mijlocul deznădejdii, liniștea. Așa am descoperit că în mijlocul iernii este o vară. Și acum sunt fericit. Pentru că am dovada că nu e important cât de dură e viața cu mine când în mine există ceva care mă apără încontinuu.

Viaţa este scurtă şi dacă-i pierdem timpul, este un păcat.

Nimic pe lumea aceasta nu ar trebui să te determine să renunţi la ceea ce iubeşti.

Nu putem trăi cu oamenii cunoscând gândurile lor ascunse.

Oamenii se grăbesc să judece spre a nu fi ei înşişi judecaţi.

Aparent negativă, pentru că nu rezolvă nimic, revolta e profund pozitivă pentru că relevă întotdeauna ceea ce merită apărat în om.

Ceea ce mă interesează este dacă cineva poate să trăiască şi să moară pentru ceea ce iubeşte.

Albert Camus

Prin opera sa, el rămâne unul dintre autorii care a schimbat fața secolului al XX-lea. Deși este considerat un reprezentat al existențialismului, Camus nu și-a asumat niciodată acest atribut. La doar un an după naşterea lui Camus, tatăl lui, un muncitor sărac de origine alsaciană, a fost răpus în prima bătălie de pe Marna, în Primul Război Mondial. Mama sa, de origine spaniolă, muncea ca îngrijitoare pentru a-şi sprijini familia. Albert, fratele său mai mare, Lucien şi mama lor s-au mutat într-un cartier muncitoresc din Alger, unde au locuit, împreună cu bunica din partea mamei şi un unchi paralizat, într-un apartament cu două camere.
A publicat prima sa carte la vârsta de 24 de ani, apoi s-a mutat la Paris, unde a intrat în mişcarea de rezistenţă Albert Camusîmpotriva naziştilor şi a condus jurnalul clandestin Combat. În 1945 a fost unul dintre puţinii intelectuali care au condamnat folosirea bombei atomice la Hiroshima.
Prima colecţie de eseuri publicate de Camus, Faţa şi reversul (L’Envers et l’endroit, 1937), descrie decorul acestor primi ani de viaţă şi include portrete ale mamei, bunicii şi unchiului. O a doua colecţie de eseuri, Nunta (Noces, 1938), conţine meditaţii profund lirice despre zona rurală din Algeria şi prezintă frumuseţea naturală ca o formă de bogăţie de care se pot bucura până şi cei foarte săraci. În ambele colecţii, caracterul muritor şi fragil al oamenilor contrastează cu natura durabilă a lumii materiale. in întreaga sa operă literară, dramaturgia este cel mai puţin apreciată, cu toate că Neînţelegerea (Le Malentendu) şi Caligula, scrise în 1944 şi respectiv 1945, sunt piese reprezentative ale teatrului absurdului. Două dintre cele mai trainice contribuţii dramatice ale sale ar putea fi considerate adaptările după Recviem pentru o călugăriţă (Requiem pour une nonne, 1956) a lui William Faulkner şi după Demonii (Les Possédés, 1959) lui Feodor Dostoievski. Cu doi ani înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Camus şi-a făcut ucenicia ca jurnalist la cotidianul Alger-Republicain, îndeplinind multe sarcini, printre care pe cele de editorialist principal, redactor, ziarist politic şi scriitor de recenzii literare. A revizuit câteva dintre lucrările literare de început ale lui Jean-Paul Sartre şi a scris câteva articole importante despre condiţia socială a musulmanilor din regiunea Kabylira. Aceste articole, republicate în formă prescurtată în Actuelles III(1958), aduceau în atenţia publicului (cu 15 ani înainte) multe dintre nedreptăţile care au dus la izbucnirea războiului algerian de independenţă în 1954. Camus devenise deja o personalitate literară importantă. Străinul (L’Étranger), un roman de debut genial început înainte de război şi publicat în 1942, este un studiu despre alienarea sec. XX, având în centru un „străin” condamnat la moarte nu atât pentru că împuşcase un arab, ci mai degrabă pentru că mereu spune doar ceea ce simte cu adevărat şi refuză să se conformeze regulilor societăţii. În acelaşi an a publicat un important eseu filozofic, Mitul lui Sisif (Le Mythe de Sisyphe), în care a analizat, foarte subtil, nihilismul contemporan şi conştiinţa „absurdului”. El încerca să găsească o cale de a învinge nihilismul şi al doilea roman al său, Ciuma (La Peste, 1947) – povestea simbolică a luptei împotriva unei epidemii din Oran. Al doilea eseu de mari dimensiuni, Omul revoltat (L’Homme révolté, 1951), a stârnit Camus Albertanimozitate în rândul criticilor marxişti şi în rândul teoreticienilor apropiaţi de marxism, precum Jean-Paul Sartre. Celelalte lucrări importante ale sale sunt romanul genial din punct de vedere tehnic Căderea (La Chute, 1956) şi o colecţie de povestiri scurte, Exilul şi împărăţia (L’Exil et le royaume, 1957).
În 1957, la vârsta de doar 44 de ani, Camus a primit Premiul Nobel pentru literatură. Cu o modestie specifică, a declarat că, dacă ar fi fost unul dintre membrii comitetului de jurizare, votul său ar fi mers cu siguranţă către André Malraux. La nici trei ani după aceasta, a murit într-un accident rutier.
Născut pe 7 noiembrie 1913, în Algeria, Camus a fost perceput ca un om al poporului, de origine foarte modestă, lucru care l-a distins de restul intelectualilor francezi. Orfan de tată dinaintea vârstei de un an, Camus a fost crescut de mama sa, o menajeră care nu ştia nici să scrie, nici să citească.

Surse : istoriiregasite.wordpress.com
               historia.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

one + fourteen =

6 + 1 =

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – “medicul m-a consultat”/ “am consultat medicul”/ …
Corespondenta la redactie