Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Adevărul se găseşte întotdeauna în simplitate, şi nu în multiplicitatea şi confuzia lucrurilor. 

Adevărul se găseşte întotdeauna în simplitate, şi nu în multiplicitatea şi confuzia lucrurilor. 

Construim prea multe ziduri şi prea puţine poduri.

Dacă am văzut mai departe decât alţii este pentru că am stat pe umerii uriaşilor.

Nu ştiu cum mă văd alţii dar pentru mine am fost ca un băiat care se joacă pe ţărmul mării şi găseşte o pietricică mai fină sau o scoică mai deosebită decât celelalte în timp ce întrgul ocean al adevarului se întindea înaintea mea.

Omul poate să-şi imagineze lucruri false dar poate să înţeleagă doar adevăruri.

Ordinea care domneşte în lucrurile materiale arată în mod suficient că au fost create de o voinţă plină de inteligenţă.

Fiecărei acţiuni i se opune o reacţiune egală.

Dacă am făcut descoperiri valoroase in viaţă, acest lucru se datorează mai mult răbdării şi atenţiei decât oricărui alt talent.

Nicio mare descoperire nu s-a realizat vreodata fara o presupunere iniţială.

Pot calcula mişcarea corpurilor cereşti, dar nu şi nebunia oamenilor.

Orice lege naturală este legea lui Dumnezeu.

Omul își poate imagina lucruri care sunt false, dar poate înțelege doar lucrurile care sunt adevărate, pentru că dacă lucrurile sunt false, perceperea lor este de neînțeles (imperceptibilă).

Ceea ce știm este ca o picătură. Ceea ce nu știm este ca un ocean.

A fost ochiul făurit fără pricepere în optică, și urechea fără știința numerelor?

Cine nu cugetă decât pe jumătate, acela nu crede nici în Dumnezeu; dar cine cugetă corect, acela trebuie să creadă în Dumnezeu.

În Biblie sunt mai multe semne sigure de autenticitate decât în toată istoria profană. 

Dificultăţile sunt mai uşor de învins decât îndoiala.

Încercările sunt nişte medicamente pe care milosul şi înţeleptul farmacist ni le dă pentru că avem nevoie de ele, în proporţiile, cu frecvenţa şi cu greutatea cerută de împrejurări. Să avem încredere în îndemânarea sa şi să-i mulţumim pentru reţetă. 

Pentru fiecare acţiune există o reacţiune la fel de puternică. 

Platon este prietenul meu, Aristotel este prietenul meu, dar cel mai bun prieten al meu este adevărul. 

Este temperamentul părţii înfierbântate şi superstiţioase a omenirii, în probleme de religie, să îndrăgească misterele şi, din acest motiv, să le placă cel mai mult ceea ce înţeleg cel mai puţin. 

Atunci când privesc sistemul solar, constat că Pământul este situat faţă de Soare la distanţa cea mai potrivită, astfel încât să primească atâta căldură şi lumină câtă are nevoie pentru a susţine viaţa pe el. Acest lucru nu poate fi întâmplător.

Isaac Newton

Considerat una dintre cele mai strălucite minţi ştiinţifice din toate timpurile, matematicianul şi fizicianul Isaac Newton a formulat teorii valide despre, printre altele, mişcare, gravitaţie şi calcul. Fiu al unui ţăran analfabet, Newton a fost o persoană introvertită şi secretoasă în legătură cu munca sa.
S-a născut la 4 ianuarie 1643 / S.V. 25 decembrie 1642, Woolsthorpe-by-Colsterworth, Lincolnshire, Anglia. A fost un renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. A contribuit, împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la fondarea și dezvoltarea calculului diferențial și a celui integral. Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiații monocromatice.
Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaș a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de el însuși. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică și matematică a activității sale, ci a rămas de preferință fizician. În aceasta constă neobișnuita tenacitate și economia gândirii sale. Până la Newton și după el, până în prezent, omenirea nu a cunoscut o manifestare a geniului științific de o forță și o durată mai mare. Spencer comunica următoarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale: „Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea”.
Newton s-a născut în preajma izbucnirii marelui război civil în Anglia, a fost martorul executării lui Carol I, al guvernării lui Cromwell, al Restaurației Stuarților, al așa-numitei „glorioase revoluții, fără vărsare de sânge” din 1688, și a murit la vârsta de 84 de ani, când regimul constituțional era consolidat. Dar furtunile politice n-au lăsat, se pare, urme adânci asupra vieții lui Newton. El a rămas, cel puțin în aparență, un „filozof” apolitic, în acel sens larg în care cuvântul era folosit în vechime.
Viața lui Newton a decurs liniștită, pașnică și monotonă; el a murit necăsătorit, iar călătoriile lui s-au mărginit la mici distanțe, netrecând granițele Angliei. Newton s-a bucurat de o sănătate robustă, niciodată nu a avut prieteni apropiați, de o vârstă cu el.
Cu toată amploarea extraordinară a preocupărilor sale științifice, Newton nu a fost un geniu universal, ca Leonardo da Vinci, sau un polihistor, ca Leibniz. Gândirea și activitatea lui s-au concentrat asupra filozofiei naturale sau a fizicii, matematicii și astronomiei.
Preocupările teologice și istorice ale lui Newton pot fi considerate doar ca un tribut inevitabil pe care l-a plătit epocii, ca și mulți dintre contemporanii lui, deși el însuși era uneori înclinat să considere preocupările sale în domeniul teologiei și religiei drept activitatea lui principală.
Despre originea familiei Newton din Woolsthorpe există foarte puține informații. Până la dobândirea titlului de noblețe, Newton se interesa, pare-se, foarte puțin de strămoșii lui. Cum se întâmplă adeseori, familia își amintea, dintre strămoși, numai de bunici. Este adevărat că după ce a devenit „Sir Isaac”, Newton a prezentat Camerei heraldice un tablou genealogic oficial, cuprinzând pe toți ascendenții săi până la tatăl stră-străbunicului, John Newton.
În relatările despre perioada școlară a vieții lui Newton, apărute după moartea sa, este greu să se deosebească faptele reale de legende. În ele se reflectă clar dorința firească de a scoate în evidență acele trăsături ale lui care s-au manifestat cu toată puterea mai târziu. Școala din Grantham, unde Newton a petrecut aproape 5 ani, a avut, probabil, o mare influență asupra formării caracterului său, contribuind la însușirea matematicii, limbii latine și a teologiei, necesare pentru studiile universitare.
Newton avea pasiunea de a construi jucării mecanice complicate, modele de mori de apă și de soare. Copilului îi plăcea să confecționeze zmeie, pe care, uneori, le înălța noaptea, agățându-le felinare de hârtie colorată și răspândind cu această ocazie, în glumă, zvonuri despre o nouă cometă. Soțul nepoatei lui Newton, Condwitt, povestește că acesta considera drept prima sa experiență de fizică aceea pe care a făcut-o în 1658, și anume: dorind să determine puterea vântului în timpul furtunii, el a măsurat lungimea săriturii sale proprii în direcția vântului și în sens contrar.
Mai multe mărturii confirmă că Newton avea talent la desen. Pe pereții camerei sale din casa farmacistului erau atârnate desene, portrete ale conducătorilor școlii de la Grantham, chipul regelui Carol I (acest tablou din camera lui Newton ne permite să ne facem o idee despre sentimentele sale politice regaliste în epoca lui Cromwell). Sub chipul regelui se aflau versuri, pe care vechii biografi le atribuiau lui Newton însuși.

Perioadei de la Grantham îi aparține singura, după cât se pare, idilă din viața lui Newton. În casa farmacistului Clark el s-a împrietenit cu mica Miss Storey, pe care o creștea farmacistul. Mai târziu, prietenia, după presupunerile biografilor, s-a transformat în dragoste și s-a pus la cale căsătoria lor. Ulterior însă, când Newton s-a hotărât definitiv pentru cariera universitară, el a renunțat la intenția de a se căsători. După tradiția medievală, membrii colegiului trebuiau să rămână celibatari. Mistress Vincent (fostă miss Storey) își amintea la bătrânețe că Newton era un tânăr tăcut, gânditor și serios, care participa fără plăcere la jocurile tovarășilor săi. El prefera să rămână acasă, chiar în societatea fetelor, cărora le făcea adeseori măsuțe, dulăpioare și alte jucării. Îi plăcea de asemenea, după spusele ei, să culeagă ierburi de leac.
Până la sfârșitul vieții, Newton a întreținut raporturi de prietenie cu tovărășa jocurilor sale din copilărie, a ajutat-o și a vizitat-o ori de câte ori venea prin locurile natale. Fosta miss Storey a murit la vârsta de 82 de ani. Casa farmacistului din Grantham era astfel, în multe privințe, plăcută lui Newton. Se spune că în cursul deselor sale drumuri la bâlciul din Grantham, tânărul fermier uita de însărcinările gospodărești care i se dădeau, lăsa calul în paza bătrânului servitor care îl însoțea și petrecea ore în șir la familia Clark.
O dată cu mutarea la Cambridge intervine o schimbare radicală în viața lui. Interesele familiale, ale gospodăriei, cunoștințele și prietenii, toate sunt uitate în atmosfera austeră de la Trinity College.

Singurul profesor al lui Newton care a exercitat efectiv o mare influență asupra lui a fost Isaac Barrow, primul profesor care a ocupat catedra Lucas. Isaac Barrow (1630 – 1667), tânăr profesor pe vremea studențimii lui Newton, a devenit, probabil mai târziu prietenul său. Royal Society a devenit arena principală a luptei și a victoriilor științifice ale lui Newton. De la 30 noiembrie 1703 și până la sfârșitul vieții, el a fost președintele acestei societăți.
Telescopul lui Newton a devenit curând un obiect de mândrie națională în Marea Britanie și aparatul preferat al astronomilor englezi. Multe eforturi pentru perfecționarea lui s-au făcut de către Edmund Halley, încă din timpul când trăia Newton. El însuși a continuat să lucreze, cel puțin 10 ani, la îmbunătățirea aparatului. În Optica se menționează faptul că în perioada 1681-1682 el a încercat să înlocuiască oglinda metalică cu un menisc de sticlă, acoperit cu mercur pe partea convexă. Telescopul-reflector a fost folosit cu mult succes pentru descoperiri astronomice foarte importante de William Herschel, care a construit în 1789 un instrument, a cărui oglindă avea un diametru de 122 cm. În secolul al XIX-lea, lordul Ross a construit un reflector și mai mare, cu o oglindă al cărei diametru a atins 182 cm. Cu ajutorul acestui telescop au fost descoperite, printre altele, nebuloasele spirale, adică universuri noi, corespunzătoare galaxiei noastre.
Telescopul lui Newton poate fi considerat drept un preludiu la toată activitatea lui ulterioară. Așa cum într-o uvertură, care precede unei mari piesă muzicale, motivele principale se împletesc, tot astfel în telescopul lui Newton se pot urmări izvoarele tuturor direcțiilor principale ale gândirii și activității sale științifice ulterioare. Ocolirea aberației cromatice a constituit începutul tuturor cercetărilor optice ale lui Newton; căutarea aliajului potrivit pentru oglinzi a contribuit, probabil, într-o măsură însemnată la cercetările sale chimice ulterioare și la competenta conducere a Monetăriei. Scopul direct al telescopului – lumea aștrilor – l-a atras pe Newton spre problemele de bază ale mecanicii cerești ale astronomiei. În fine, munca sterilă cu suprafețele nesferice, care a precedat reflectorul, era legată în mod inevitabil de geometria secțiunilor conice și de problemele generale ale analizei.
Între 1670 și 1672 Newton s-a ocupat mai mult cu problemele de optică. Primul său articol științific a fost publicat despre acest domeniu în 1672 în Proceedings of the Royal Society. În acest timp a studiat refracția luminii, demonstrând că o prismă de sticlă poate descompune lumina albă într-un spectru de culori și că adăugarea unei lentile și a unei alte prisme poate recompune lumina albă. Pe baza acestei descoperiri a construit un telescop cu reflexie, care a fost prezentat în 1671 la Royal Society. Newton a probat că lumina este alcătuită din particule. Cercetările ulterioare au demonstrat natura ondulatorie a luminii, pentru ca, mai târziu, în mecanica cuantică să se vorbească despre dualismul corpuscul-undă. De asemenea, modelul de telescop folosit azi este cel introdus de către Newton.
În 1679 Newton reia studiile sale asupra gravitației și efectelor ei asupra orbitelor planetelor, referitoare la legile lui Kepler cu privire la mișcarea corpurilor cerești, și publică rezultatele în lucrarea De Motu Corporum (“Asupra mișcării corpurilor”, 1684).
În lucrarea Philosophiae naturalis principia mathematica (“Principiile matematice ale filozofiei naturale”, 1687), Newton stabilește cele trei legi universale ale mișcării (Legile lui Newton), referitoare la inerția de repaus și mișcare și la principiul acțiune-reacțiune. Folosește pentru prima dată termenul latin gravitas (greutate), pentru determinarea analitică a forțelor de atracție, și definește Legea atracției universale.
În 1665, în urma apariţiei unui focar de ciumă bubonică în Anglia, Universitatea Cambridge s-a închis, obligându-l pe Newton să se întoarcă acasă, la  Woolsthorpe Manor. În timp ce se află în grădina de acolo, el a văzut un măr căzând dintr-un copac, eveniment care l-a inspirat să formuleze faimoasa lege a gravitaţiei universale. Newton i-a povestit ulterior incidentul lui William Stukeley, autorul memoriilor sale.
Copacul există şi la ora actuală, iar o parte a mărului pe care Newton l-a văzut căzând în acea zi, în grădina din Woolsthorpe Manor a fost dus în 2010 în spaţiu, la bordul navei spaţiale Atlantis.
În 1669, Newton, pe atunci în vârstă de 26 de ani, a fost promovat profesor Lucasian de matematică la Cambridge, a doua persoană din istorie căreia i s-a acordat această distincţie de către universitatea a căror origini au fost datate în anul 1209. Cu toate că a predat la Cambridge aproape 30 de ani, Newton nu a fost foarte interesat de cursurile şi studenţii săi, fiind dedicat propriei cercetări. Prezenţa era slabă. Frecvent, la cursurile fizicianului nu se prezenta niciun student.

Isaac Newton era pasionat de alchimie. El şi-a dedicat o mare parte din timp încercării de a crea ”piatra filosofală” despre care el credea că are puterea de a transforma alte metale în aur şi de a-i face pe oameni nemuritori. Printre proiectele sale de cercetare a fost studierea Bibliei. Newton a încercat să găsească mesaje secrete legate de felul în care funcţionează universul.
Între 1689 şi 1690, Newton a fost membru al Parlamentului, reprezentând Universitatea Cambridge. Contribuţia sa a fost limitată. El ar fi vorbit o singură dată, când a rugat un aprod să închidă geamul deoarece era răcoare. În acea perioadă, pe care a petrecut-o la Londra, Newton s-a întâlnit cu mai multe persoane influente ale vremii, printre care regele William al III-lea şi filosoful John Locke.
În 1705, Newton a fost înnobilat de regina Ana. În acel moment, el era un om bogat după ce moştenise proprietăţile mamei sale şi publicase două lucrări de căpătâi. Newton a fost înmormântat la Westminster Abbey, locul de veci al monarhilor englezi, precum şi a altor persoane notabile care nu aparţin familiei regale (Charles Darwin, Charles Dickens sau exploratorul David Livingstone).
Newton a scris numeroase opuscule cu subiecte filozofice și religioase asupra interpretării unor texte din Biblie, sub influența spiritualismului mistic al lui Henry More și a convingerii în unitatea universului împotriva dualismului cartezian. Lucrările sale The Chronology of Ancient Kingdoms Amended și Observations Upon the Prophecies of Daniel and the Apocalypse of St. John au fost publicate după moartea sa. Newton a scris mai mult despre religie, alchimie și ocultism decât tot restul scrierilor sale la un loc.
Isaac Newton nu a fost nici metafizician de profesie ca Henry More, nici în același timp filozof și om de știință ca René Descartes. Filozofia îl preocupă numai în măsura în care are nevoie pentru a pune bazele investigației sale matematice a naturii. Fizica sa, mai exact, filozofia naturală a lui Newton nu poate fi disociată de conceptele inteligibile de timp absolut și spațiu absolut, opuse timpului și spațiului sensibil sau datorite simțului comun. Timpul absolut, adevărat și matematic, este numit de Newton Durată. În ceea ce privește structura internă a spațiului, a “diviza” spațiul, adică a separa în mod efectiv și real “părțile” sale, este imposibil, imposibilitate care nu interzice efectuarea unor distincții “abstracte” și “logice” și nu ne împiedică să deosebim “părți” inseparabile în spațiul absolut. Infinitatea și continuitatea spațiului absolut implică această distincție.

Surse:
pentru-curiosi.blogspot.ro

borcanulcucitate.ro
ro.wikipedia.org
youtube.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fifteen − seven =

+ 13 = 20

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Sensul şi originea expresiei “Patul lui Procust” În cultura română, …
Corespondenta la redactie