Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Anotimpurile vieţii ar trebui să fie ca o simfonie: patru mişcări perfecte, într-o armonie intimă.

Anotimpurile vieţii ar trebui să fie ca o simfonie: patru mişcări perfecte, într-o armonie intimă.

Am descoperit că dacă iubeşti viaţa, viaţa te iubeşte la rândul ei.

Majoritatea oamenilor caută fericirea condiţionat. Fericirea poate fi simţită doar dacă nu pui nicio condiţie.

Mi-a trebuit un mare curaj să îi cer unei frumoase tinere femei să se mărite cu mine. Credeţi-mă, este mult mai uşor să cânţi întreaga “Petruska” la pian.

Lumină, în muzică, numele tău este Mozart.

Dacă iubeşti viaţa şi viaţa te va iubi pe tine.

Dacă iubeşti viaţa, viaţa îţi va răsplăti iubirea.

Desigur, nu există nicio formulă pentru succes, cu excepţia, poate, a acceptării necondiţionate a vieţii şi a ceea ce ea îţi aduce.

M-am născut foarte, foarte leneș și nu exersez prea mult. Dar trebuie să spun, în apărarea mea, că nu este atât de bine, din punct de vedere muzical, să exersați prea mult. Când o faci, muzica pare să iasă din buzunar. Dacă joci cu un sentiment de “Oh, știu asta”, joci fără acea picătură de sânge proaspăt necesară iar publicul simte asta.

La fiecare concert, mă transpun destul pe moment. Trebuie să am neașteptatul, neprevăzutul. Vreau să risc, să îndrăznesc. Vreau să fiu surprins de ceea ce iese. Vreau să nă bucur mai mult decât audiența. În felul acela când muzica poate înflori din nou. Este ca și cum ai face dragoste. Actul este întotdeauna același, dar de fiecare dată diferit.

La micul dejun, aș putea interpreta o simfonie Brahms în capul meu. Apoi sunt sunat la telefon, și o jumătate de oră mai târziu, cred că se întâmplă totul la fel încât mă aflu la a treia mișcare.

Să fii în viață, să poți vedea, merge, să ai case, muzică, picturi – totul este un miracol. Am adoptat tehnica trăirii minune a vieții minune.

Arthur Rubinstein

Cald, poetic şi aristocratic în interpretare, a performat până la o vârstă extrem de înaintată şi a fost un copil minune al pianului aproape din momentul în care a putut urca pe scaunul instrumentului.
Provenea dintr-o familie mai degrabă mercantilă decât cu înclinaţii muzicale, dar s-a orientat către pian imediat de cum l-a auzit. La vârsta de trei ani l-a impresionat pe Joseph Joachim şi la vârsta de şapte ani cânta Mozart, Schubert şi Mendelssohn la un concert de caritate din oraşul său natal. La Varşovia a luat lecţii de pian cu Alexander Róóycki, apoi în 1897 a fost trimis la Berlin pentru a studia pianul cu Heinrich Barth şi teoria muzicală cu toate sub supravegherea lui Joseph Joachim.
În 1899 a avut primul său concert notabil la Potsdam. Imediat încă, deşi abia un adolescent, a început să facă turnee în Germania şi Polonia.
Polonez evreu, Arthur Rubinstein a trăit pe propria piele tragediile secolului al XX-lea. Asta nu l-a împiedicat să iubească viaţa, să cânte la pian până după 80 de ani şi să trăiască până la 95 de ani. S-a născut la Łódź pe 28 ianuarie 1887, în Polonia dintr-o familie de evrei, fiind al șaptelea copil, mezinul familiei. În 1904 merge la Paris, unde îi întâlnește pe compozitorii Maurice Ravel, Paul Dukas, George Enescu și pe violonistul Jacques Thibaud. Debutează pe celebra scenă Carnegie Hall din New York în 1906 interpretând Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Camille Saint-Saëns, concert pe care îl va cânta și în ultima sa apariție televizată în anul 1979. Au urmat apoi turnee în Statele Unite, Austria, Italia și Rusia. În 1912 a debutat la Londra, unde va frecventa până în 1914 salonul muzical al lui Paul și Muriel Draper, salon frecventat printre alții de către Igor Stravinski, Jacques Thibaud, Pablo Casals sau Pierre Monteux. El şi-a pus virtuozitatea în slujba muzicii a numeroşi compozitori, de la Mozart şi Brahms la Liszt, Ravel şi Debussy. De asemenea, a revitalizat repertoriul romantic prin înţelegerea profundă a operei lui Chopin.
După cîteva studii cu Paderewski în Elveţia, în 1903, Rubinstein s-a mutat la Paris unde îi întâlneşte pe Ravel, Dukas şi Jacques Thibaud şi interpretează în maniera sa Concertul în G minor al lui Saint-Saëns cu acordul compozitorului. Această interpretare va rămâne piesa de rezisteţă a lui Rubinstein pentru şase decenii şi a fost şi concertul pe care l-a oferit în debutul său american, împreună cu Philadelphia Orchestra, în New York, la Carnegie Hall, în 1906. Cu toate acestea turneul său american, care nu a fost foarte bine pregătit, nu a fost foarte bine primit, de aceea se întoarce în Europa pentru continuarea studiilor şi devine un adept şi un sensibil cântăreţ de cameră şi acompaniator. În debutul său la Londra, în 1912, l-a acompaniat pe Pablo Casals şi pe parcursul Primului Război Mondial a avut turnee împreună cu Eugène Ysaÿe. A avut câteva concerte de succes în perioada 1916-1917 şi imediat după a avut un turneu în America Latină.
Reputaţia internaţională a lui Rubinstein a crescut repede, deşi încă tehnica sa de cântat era slabă. La mijlocul lui 1930 se retrage pentru a îşi îmbunătăţi tehnica. Revine în 1937 ca un muzician de mare disciplină şi echilibru, calităţi pe care le va păstra până la concertul de retragere din 1976, la vârsta de 89 de ani.
Temperamentul lui Rubinstein avea suficient foc pentru Beethoven, dar şi suficientă poezie pentru Chopinş tempourile şi dinamica sa au fost mereu flexibile, niciodată distorsionate.

Înregistrările sale de la RCA din 1960 cuprinzând aproape toată muzica solo de pian a lui Chopin au fost considerate, de la apariţia lor, baza pentru orice colecţie de muzică de pian înregistrată. El susţinea că sloganul “ vin, femei şi cântec” pentru el înseamnă 80 procente femei şi 20 de procente vin şi cântec.
Rubinstein a devenit cetăţean american naturalizat în 1946 şi a avut trei reşedinţe, în California, New York şi la Geneva. Doi dintre copii săi s-au născut în Statele Unite, unul la Varşovia şi unul la Buenos Aires. S-a căsătorit cu Aniela Mlynarska în 1932, dar toată viaţa i-au plăcut femeile, rămânând credincios reputaţiei de bon vivant nestăpânit.
Totuşi a existat şi o latură serioasă în viaţa sa. După cel de-al doilea Război Mondial, el a refuzat toate concertele în Germania, ca răspuns la exterminarea nazistă a familiei sale poloneze.
Rubinstein a devenit un susţinător fervent al Israelului, în semn de recunoştinţă pentru aceasta fiind organizat în fiecare an în Ierusalim un concurs internaţional de pian purtând numele său. Printre onorurile primite de-a lungul vieţii  sunt incluse Medalia de Aur a Societăţii Filarmonice Regale din Londra, Medalia Libertăţii din SUA (1976) şi calitatea de membru al Legiunii de Onoare Franceze.
Pe lângă activitatea solistică s-a ocupat și de muzica de cameră, printre partenerii săi numărându-se Eugène Ysaye (1858–1931), Gregor Piatigorsky (1903–1976), Jascha Heifetz (1901-1987) și Henryk Szeryng (1918-1988). 
În tinereţe a fost eclipsat de titani ca Serghei Rahmaninov şi Josef Hoffman. După ce aceştia au dispărut dintre noi, Rubinstein a devenit cel mai iubit şi mai popular pianist. Singurul lui rival a fost Vladimir Horowitz despre care recunoştea că era mai bun pianist, dar nu mai bun muzician. Posibili competitori i-au fost Sviatoslav Richter, care a apărut prea puţin pe scenele din Vest, şi excentricul Arturo Benedetti Michelangeli, care a susţinut foarte puţine concerte. Astfel, Rubinstein şi-a adjudecat arena internaţională, fiind idolatrizat de publicul de pretutindeni. Nu a crezut niciodată că a face muzică este o muncă. La sfârşitul anilor ’70 susţinea că poate cânta şi 10 ore încontinuu. În panteonul pianiştilor secolului al XX-lea el ocupă un loc printre titani. Datorită tehnicii remarcabile, a logicii muzicale şi a elanului cu care interpreta, a fost unic, reuşind să transmită publicului bucuria muzicii. La 75 de ani, întrebat cum explică vivacitatea de care dă dovadă, maestrul a răspuns: “Nu consuma vitamine! Mănâncă un homar sau o livră de caviar. Dacă iubeşti o blondă superbă, dar fără pic de creier, nu te teme. Însoară-te cu ea! Trăieşte!”. 

Arthur Rubinstein a fost un pionier în domeniul înregistrărilor efectuând înregistrări între anii 1927 – 1976.

Întreaga carieră de pianist este foarte bine reflectată de imensa colecție de 94 de cd-uri intitulată “The Rubinstein Collection” și editată de BMG în anul 1999 ce conține peste 700 de înregistrări, însumând peste 100 de ore de muzică; de departe cel mai înregistrat și reînregistrat compozitor fiind Chopin (nocturnele, concertele, scherzouri-le, polonezele, baladele și mazurcile). Integrala concertelor pentru pian de Beethoven poate fi găsită de asemenea în trei ediții.


S-a retras de pe scenă la vârsta de 89 de ani în 1976, recitalul de adio susţinându-l la Londra. A murit liniştit, în somn, la de 95 de ani.

Surse:
evz.ro
jurnalul.ro
autori.citatepedia.ro
goodreads.com
ro.wikipedia.org
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × one =

40 + = 50

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

Corespondenta la redactie