Avize importante pentru terenul votat de consilierii locali oltenițeni, dar și posibil focar de infecție. Zona este sit arheologic
Laura Suzeanu
Lăcomia sau interesele de orice fel distrug echilibrul unor întinderi de pământ ce aparțin orașului, învingând astfel nu doar sentimentele pe care unii poate nici nu le au, dar ajungând să doboare rațiunea și logica, mersul natural al lucrurilor, normalitatea. Politicul devine un fel de ”magne cum lauda” printre formele primitive de viață ale diverșilor trepăduși, unde malformații precum înșelăciunea și decăderea morală, lipsa de bun simț și nelegiuirea își găsesc loc în gazdele primitoare, deschise spre pungășie.
Consilierii oltenițeni, mai puțin unul dintre aceștia, au votat de curând vânzarea unui teren de aproape 25 de ha lângă Ecluza Canal Dunăre-Argeș, în zona Portului Oltenița. Primarul Petre Țone a insistat cu acest proiect devenit obsesie, proiect pe care l-a pus a doua oară pe ordinea de zi a ședinței trecute, după ce o altă Hotărâre pentru vânzarea terenului pusă la mapă consilierilor locali, nu a trecut la finele anului trecut.
Perseverența cu care acest primar înstrăinează terenuri prin vânzare este una nu doar sfidătoare la adresa locuitorilor Olteniței, dar mai ales dubioasă, făcând o paralelă spre felul PSD-ului de a administra și guverna, dar și de antecedentele reprezentantului acestui partid de stânga, un partid aflat în oponență cu adevărata doctrină social-democrată. Și totuși, de ce votează consilierii ca vrăjiți? Cât de informați sunt aleșii locali când trebuie să voteze o Hotărâre cu statut local de act normativ?
Cu excepția consilierului Cristiana Drăgan, ceilalți 18 consilieri locali au votat la unison pentru vânzarea terenului, motivele care au stat la baza acestei acceptări de a se mai duce pe apa sâmbetei părți din pământul orașului fiind diferite, dar pentru al unuia și aceluiași scop: de rezolvare a unor probleme și interese de partid ori personale. Primăria Oltenița continuă să procedeze ca o agenție imobiliară, locuitorii orașului neavând habar de cum le fuge pământul de sub picioare.
Întrebați despre vânzarea de terenuri în oraș, câțiva oltenițeni s-au arătat unii contrariați, alții mirați, destui indignați, în general, dezinformarea sau refuzul unei informații corecte făcându-i pe oameni să nu înțeleagă aspectele directe cu privire la orașul lor, la viitorul Olteniței și problemele de aici, ori să interpreteze greșit mai ales când sunt mințiți în legătură cu realitatea în care trăiesc.
Consilierul Adi Podocea a propus un preț pe mp ușor mai ridicat peste cel inițiat în Hotărâre. Astfel, terenul se oferă cu aproape 5000 de euro, un preț derizoriu, dacă-l punem în balanță cu prețul actual de vânzare de terenuri pe piața liberă.
Terenurile agricole din extravilan pe o rază de 20 km de la granița Romaniei pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul SRI
Cumpărătorul trebui să știe că există niște reguli legislative pe care trebuie să le respecte. Iar dacă primarul Țone nu i le-a prezentat anterior votului din Consiliul Local ori cumpărătorul se bazează pe alți factori de lucru în aranjarea tranzacției, totuși așa cum este ea, legea este lege. Că unii se cred mai presus de lege sau că vor ca acum să bulverseze întregul sistem legislativ din România, pentru ca țara să devină un locaș al infractorilor, al hoților, mincinoșilor și tâlharilor, este deocamdată o perspectivă tulbure, căci orice rău atrage după sine alt rău.
Terenurile agricole situate în extravilan pe o rază de 20 km de la granița Romaniei pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul conform al organelor de stat cu atribuții in domeniul siguranței naționale, adică al SRI.
De asemenea, au drept de preemţiume la cumpărarea oricărui teren agricol (în această ordine): co-proprietarii, arendașii, vecinii, fermierii până la 40 de ani din localitatea respectivă şi Statul Român, iar oferta de vânzare trebuie afişată timp de 30 de zile la primăria localităţii în extravilanul căreia se găseşte terenul.
Art. 3 din Lg. 56/1992 arată că ”(1) Frontiera de stat a României este marcată, de regulă, în teren, prin semne de frontieră, ale căror date topogeodezice sunt prevăzute în documentele de demarcare încheiate între statul român și statele vecine.”
Vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit documentului normativ. În Codul civil se menționează că preempțiunea reprezintă dreptul de a cumpăra cu prioritate un bun, care, în cazul acestei legi, este unul imobil. Totusi, există o excepție de la această situație. Astfel, vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate se face potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Pentru terenurile aflate la 30 km de granita trebuie avizul MApN
Potrivit legii, există tipuri de terenuri ce pot fi vândute doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naționale (MApN), eliberat în urma consultării cu Serviciul Român de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE), Serviciul de Protecție și Pază (SPP), Ministerul de Interne (MI) și Ministerul Justiției (MJ), prin structurile interne specializate:
- terenurile agricole din extravilan, pe o adâncime de 30 km față de frontiera de stat și țărmul Mării Negre, către interior,
- situate la o distanță de până la 2400 m față de obiectivele speciale.
Terenurile agricole situate în extravilan, pe care se află situri arheologice, unde au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potențial arheologic evidențiat întâmplător, pot fi vândute doar cu avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, după caz. În cazul nerespectarii dreptului de preempțiune, tranzacția poate fi anulată.
Conform Legii nr. 17/2014, se vor aplica amenzi între 50.000 de lei și 100.000 de lei pentru următoarele contravenții:
- vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan, în care se află situri arheologice, unde au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potențial arheologic evidențiat întâmplător, fără avizul Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia;
- vânzarea-cumpărarea terenului agricol extravilan aflat pe o adâncime de 30 de km de la granița României sau la o distanță de până la 2400 m față de obiectivele speciale fără avizul de la MAN, dacă această situație era notată în cartea funciară la data solicitarii extrasului de carte funciară pentru autentificare;
- vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan fără avizul structurii centrale, respectiv ale structurilor teritoriale ale MADR;
- nerespectarea dreptului de preempțiune.
Mai mult, dacă nu se respectă dreptul la preempțiune, cele două distanțe, respectiv raza de 30 de km de la granița României sau distanța de până la 2400 m față de obiectivele speciale, și nici avizul că preemptorul poate achiziționa acel teren, atunci tranzacția este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută, adică este anulată.
Zona este sit arheologic. Alexandru Mărculescu poziționează gropile comune ale ciumaților
Potrivit arheologilor, zona de la Ecluză este sit arheologic-Carantină din perioada modernă, pasarela peste Argeș. Carantina se află pe partea stângă a râului Argeş, la cca 100 m de râu, aproape de confluenţa cu Dunărea, în dreptul pasarelei create de ţevile de aducţiune a apei potabile la Uzina de Apă. Aici a fost şi portul Olteniţei până la sfârşitul secolului al XIX-lea. În zonă a fost Regimentul Olteniței. Cu prilejul construirii Canalului Dunăre- Bucureşti muzeograful Răzvan Filip de la Muzeul din Călăraşi a făcut o săpătură de salvare. A interceptat zidurile Carantinei, a dezvelit o parte din ele, a recuperat un lot de vase şi alte obiecte. Obiectele descoperite sunt la Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa, dar nu şi planuri de săpătură sau notele de şantier. Vestigiile carantinei pot fi valorificate turistic. Tot aici a avut loc în anul 1853 prima bătălie din Războiul Crimeiei.
Terenul de aproape 25 de ha votat 99% de aleșii locali se pare că se află și în spațiul unde există un cimitir al bolnavilor de ciumă, victimele epidemiei din anul 1916-1918.
În timpul Primului Război Mondial, trupele vrăjmașe care au ocupat orașul Oltenița, au adus ciuma și tifosul. În lunile decembrie 1916-februarie 1917 au murit mulți turci, apoi nemții și ungurii decedați au fost înmormântați în Cimitirul Catolic, aflat în partea de nord-est a Cimitirului Vechi din Oltenița, lângă cel Evreiesc. În cartea ”500 de ani de atestare documentară a Olteniței” a prof. dr. Done Șerbănescu, putem afla cum turcii care se instalaseră în barăcile provizorii din curtea Regimentului 76/80 din Oltenița, cuprinși de boli, ciumă, tifos exantematic, ș.a., au murit în număr mare și au fost înmormântați în gropi comune, unde se stingea varul pentru dezinfecție din jurul Regimentului. Acesta se afla în porțiunea ce se vrea înstrăinată.
Cui vrea Țone să dea aceste loturi de pământ pline de complicații?
Și dacă nu există o înțelegere anterioară, de ce acest primar PSD a ținut să treacă cu tot dinadinsul Hotărârea locală și prin orice mijloace la care a făcut apel?
Știa Țone de toate cele menționate mai sus și cu toate astea nu l-a interesat0?
Ce are de câștigat Țone, ce au de câștigat cei care au preferat să joace cum li se dictează?
În cartea lui Alexandru Mărculescu ”Oltenița, Studiu Album Monografic”, se descrie modul cum se înmormântau trupurile atinse de boli din care nu scăpau mulți: ciumă, holeră, tifos exantematic.
Ciuma, tifosul, holera, pandemii cu grad de mortalitate ridicat
Potrivit specialiștilor, ciuma poate fi considerată cea mai distrugătoare molimă care a afectat vreodată omenirea. Este o boală infecțioasă zoonotică gravă cunoscută și ca ”moartea neagră”. Daniel Defoe, în al său „Jurnal din Anul Ciumei“, relatează:„Întregul spectacol te cutremură de groază. Şareta cară şaisprezece sau şaptesprezece cadavre înfăşurate în cearceafuri sau pături, unele atât de prost învelite încât cădeau despuiate printre celelalte, cu toţii fiind morţi urmând a se amesteca în groapa comună a omenirii“.
Tifosul a izbucnit în principal în zonele de conflict armat (a mai fost denumit şi „febra tranşeelor“), însă a afectat şi populaţia civilă. Tifosul exantematic este responsabil de cea mai mare catastrofă epidemică din România. În Primul Război Mondial, la sfârşitul anului 1916, armata română este nevoită să se retragă în Moldova (cu 20.000 de răniţi şi bolnavi), fiind urmată de 1, 5 milioane de refugiaţi. Lipsa locuinţelor, a hranei, a medicamentelor şi a apei potabile, favorizează declanşarea epidemiei de tifos şi a febrei recurente.
Boală contagioasă provenind din India şi Asia de Sud‑Est, holera este adusă în România de armatele ruse. Aceasta este o boală infecțioasă bacteriană foarte gravă, care afectează în mod deosebit intestinul subțire.
Microbul ciumei este extrem de puternic și rezistent. Virusul ciumei se poate păstra sub pământ peste 500 de ani, iar Organizația Mondială a Sănătățiii (OMS) spune că: “declinul ciumei nu este echivalent cu dispariția sa, acesta marcând numai sfârșitul pandemiei moderne, care se implantează încă solid în numeroase puncte din lume, de unde, printr-o eroare umană, alteaptă să pornească spre multiple baze”. Mai mult, ciuma (Yersinia pestis) se află pe lista armelor bioterorismului. Medicii consideră că suntem nepregătiți în caz de reapariție a virusului.
Groapa din zona fostului Regiment este în prezent un fel de focar de infecție.
Ciumă neagră sau roșie, efectul este același.
Cumpărătorul va fi nevoit să se informeze înainte asupra zonei, căci nimic nu se câștigă ușor, chiar dacă la prima vedere pare o victorie. Probabil că interesele legate de zona Portului Oltenița au fost atât de mari, încât detaliile au fost omise.
Lasă un răspuns