Lume multă, de la părinți, bunici, copii până la prieteni, vecini, primar și viceprimar… toată lumea dă buzna la Oltenița, pe la mijlocul lunii august, în fiecare an, să vadă ”minunea” din locul care în timpul anului înseamnă oborul zonei. Temeiul bâlciului din “orașul uitat de lume” este cea mai mare sãrbãtoare a verii: se lasă cu bani la cumpărături și la consumat mici, bere, semințe, gogoși, înghețate, distrat copiii în diversele utilaje mecanice …

Una peste alta, bâlciul oltenițean este de ceva ani un amestec între lucruri de calitate venite odată cu comercianți bănățeni sau transilvăneni și restul format din destul kitsch! Pe lângă marfa de calitate kitchurile prezentate de comercianții romi se fac cunoscute cu glas cât mai tare și replici cât mai colorate încât te bufnește râsul ca să nu te apuce plânsul. Vezi înșirate de o parte și de cealaltă a Bd. Republicii de la jucării pentru copii, la tot felul de accesorii, gablonțuri, genți, ceaune, până la produsele de calitate adică obiecte din lemn tradiționale, lenjerii, lucruri hand made, treninguri, hăini de blană sau din piele, iconițe sfințite de la mânăstiri – cam acesta este bâlciul anual, ceva diferit de iarmarocul de altădată. Muzica de proastă calitate în special maneaua nelipsită la astfel de târguri unde kitchul domină alături de decibeli asurzitori, amestecată cu alte sunete de muzică dance consumată și cu refrenuri obositoare, miros și fum de mici, de gogoși și kurtos kolacs, dulciuri bulgărești, porumb fiert sau copt, înghețată pe un fundal strident de vuvuzele, lumini de la ledurile diverselor obiecte de jucărie, zgomote ale altor obiecte din pluș sau plastic pe baterie și nimic nu mai contează maneaua să curgă odată cu berea, copiii să amețească în ciocan sau tornadă, monster și perețel. Pentru mulți bâlciul de la Oltenița este o distracție și un bun prilej de a socializa, mai ales de ceva vreme de când actualul primar nu a mai oferit nimic distractiv oltenițenilor.

Una peste alta, comercianții s-au arãtat cât de cât mulțumiți de bâlciul din Oltenița desfășurat anul acesta. A plouat foarte puțin, cumpărătorii au făcut vânzare bâlcenilor în funcție de gusturile cu care au ales marfa, iar Primăria a adunat destul de pe chirii, ținând cont de numărul celor cu utilaje de distracție sosiți încă din 18 august și apoi de comercianții sosiți din alte colțuri ale tãrii.

Un lucrător de rame din marmură ne atrage atenția

Anul acesta printre tarabele ce au reprezentat diverse mânăstiri din țară, un bucureștean s-a remarcat cu un număr de icoane unice, a căror ramă este lucrată manual din marmură. Comerciantul ne-a declarat că fiul său a fost cu ideea iar icoanele lor sunt singurele din țară confecționate astfel. Icoanele sunt sfințite gratis la Mânăstirea Sfinților Români din București, după cum ne explică comerciantul. De remarcat generozitatea cu care un preot oferă harul său dar și faptul că vopseaua folosită este ecologică.

Cei mai mulțumiți ca de fiecare dată au fost vânzătorii de mici și bere și bineînțeles deținătorii utilajelor de agrement. Vânzătorii de hăini din blană și piele ne-au spus că vânzarea a fost mai slabă decât în anii precedenți, dar asta nu înseamnă că nu vor mai veni la Oltenița cu ocazia acestui bâlci.

Bâlciul oltenițean este déjà o secvență pitorească ce face parte din decorul de vară al zonei, ani de zile el fiind plăcerea copiilor. Comparativ cu bâlciurile de altădată acum lipsesc circuri, mini parcurile zoo. Atunci în schimb nu erau atâtea cârciumi, muzică de prost gust, nu te agasau sute de chibiți care să-ți vândă șosete la un preț de nimic, goarne, un “Armano Golo”sau un “Cuco Chanal” ori alte kitchuri deplorabile. Oamenii se simțeau mai bine și mai relaxați, erau mai civilizați și se mânca mai natural.

Ce a rămas aseară în urma întregii atmosfere de aproape două săptămâni de bâlci pot spune muncitorii Serviciului Edilitar al primăriei oltenițene, care au avut ceva de măturat și strâns, dar déjà intrăm pe tărâmul altui subiect legat de educație și bun simț.

Elisabeta Genoa