Laura Suzeanu

Tendința PSD, devenită un mod de viață, a fost dintotdeauna aceea a însușirii ideilor altora și transformate în idei proprii cu tentă politică dar deformate, de a lua în nume propriu o situație publică gravă și a-i da conotații domestice, ca să nu mai vorbim de obiceiul de care România va scăpa foarte greu sau deloc de a-și proțăpi oameni din același partid, nu neapărat membri dar fanatici simpatizanți, în funcții importante prin instituții publice de care depind serviciile populației, sănătatea, educația sau viitorul. Și toate astea pentru ”propășirea” unei societăți ”multilateral-dezvoltate”, dar doar spre haos și dezbinare.
Un alt obicei posibil împrumutat din rădăcinile vechiului PCR este acela de a ascunde realitatea, ceea ce duce la o boală pe nume Mitomania.

Mitomania îngroapă România, vuvuzelele de partid îngroapă Oltenița
Mitomania îngroapă acum România, iar vuvuzelele de partid și mediocritatea, treaba făcută de mântuială precum și debandada generală îngroapă Oltenița. Dar mizeria? Despre mizerie ce avem de spus? Dacă cităm filosofia lui Valeriu Butulescu cum că ”Ce-am căutat în politică? Nu există mediu mai potrivit pentru a studia mizeria umană.”, am avea invariabil de vorbit destul. Nu despre mizeria umană prin atitudine și reacții, prin lipsa de educație sau de conștiință vom vorbi în serialul nostru și nu că ea nu ar exista la Oltenița. Ci despre mizeria insalubră a gunoaielor menajere, lăsate chiar de cei care ar trebui să păstreze un mediu ecologic intact pentru toți, inclusiv pentru ei și sănătatea lor, nu numai pentru semeni.
Firma de salubritate nu are staţie de sortare, aşa că edilii (sau edilul că și la Oltenița conduce unul singur pe nume Petre Țone așa cum la București conduce unul pe nume Liviu Dragnea) nu lasă gunoiul unde ar trebui. Și unde ar trebui? La un depozit ecologic din oraş. Dar el nu există. La stații de sortare a gunoiului, dar unde sunt alea pentru șefii de gunoaie? La Glina cum au spus, că de-aia s-a scumpit gunoiul de două ori începând cu mandatul lui Țone din 2012. Dar nu tot, mai păstrăm niște mostre și prin jur, poate avem nevoie de mizerie. Nu contează cum unii, care mai și gândesc din păcate pentru Țone și PSD, prezintă o mare îngrijorare față de mirosul și urmările degajate de gunoi vara.
Deșeurile înseamnă bani pe care oltenițenii, românii în general, îi aruncă la ghenă. Legislația europeană și legile pieței libere cer un  model de reciclare și la noi în țară, respectiv în Oltenița. Gunoiul poate fi reciclat. Vorbim de o parte, o altă parte, cu mici excepții, ar putea fi folosită pentru compost, îngrășământul natural obținut prin macerarea resturilor organice.

Fiecare dintre noi pune zilnic la gunoi cam 1500 de grame de deșeuri la oras și peste 1500 de grame la țară, pe timp de vară. Șireții noștri din politică spun că deșeurile din România sunt mai puține decât ale celor din Europa. Mulți dintre cetățeni chiar cred asta, doar că nu este adevărat. Europenii, sau cum se mai spune ”lumea civilizată”, și-au dat deja seama că, dacă nu fac ceva considerabil, ceva care să le schimbe viața în sensul bun din punct de vedere ecologic, gunoaiele îi vor îngropa. Astfel că de mulți ani această lume civilizată a adoptat o atitudine responsabilă, umană, o atitudine direct proporțională cu denumirea de ”OM”, a adoptat clarviziunea, fiindcă nu este greu să prevezi ce se poate întâmpla de la mormanele de gunoi menajer sau de grajd, posibil și industrial pe unde-o mai fi. Dacă ne gândim strict la sănătatea noastră, avem ce vorbi. Dacă ne gândim cum se strâng șobolanii, și de aici alte probleme, iarăși avem ce vorbi. De altfel, locatarii blocurilor de pe Bd. 1 Decembrie au intrat de nenumărate ori în contact vizual cu șobolanii, care invadează vara ghenele de gunoi de pe variantă.

Marginile orașului, depozit de gunoaie
În Oltenița, consumul și cantitatea de gunoi pe cap de locuitor sunt în creștere. Doar foarte puțin se valorifică în vreun fel, restul fiind eliminat prin depozitare. Cu alte cuvinte, depunerea resturilor noastre menajere în gropi, în proximitatea orașelor, cu riscul de a otrăvi apele freatice și aerul, nu constituie un pericol pentru autoritățile locale sau pentru firme de salubrizare așa cum este la Oltenița.
Noile obligații ale legislației europene sunt acelea de a recicla o treime din deșeurile provenite din ambalaje, de a organiza colectarea selectivă a deșeurilor, de a recupera metanul din gropile de gunoi și de a capta si epura levigatul – zeama toxică produsă de depozitele de deșeuri. Unde vedem astea toate? Dacă amintim cum Petrică Țone a aruncat pe apa sâmbetei un proiect european legat de reciclare de deșeuri, suntem tot noi de vină, cei ce semnalăm fenomenele nocive pentru oraș. Noi suntem cei vânați că nu ne aliniem în rând cu minciuna de propagandă de partid.
Marginile orașului Oltenița au devenit depozit de gunoaie. În schimb există consum consistent de bani pe salariile angajaților (nu puțini, deși nu era nevoie de mult personal la o astfel de societate) ca și pe mentenanța utilajelor.
În serialele următoare vă vom prezenta șirul evenimentelor prin care Ecosal și instituția publică în administrrea căreia se află societatea de salubrizare, încalcă legi ecologice, ascund realitatea cu bună știință și prin angajații care îndeplinesc ordinele, altfel aceștia din urmă sunt eliminați.

Dar și pentru că, după 1990 încoace a continuat să funcționeze aceeași gândire comunistă care a îngenunchiat personaje slabe și fără demnitate umană timp de peste 45 de ani de dictatură. Aceeași mentalitate este perpetuă și se mai și moștenește, un lucru grav pentru zilele noastre. Iar dacă asta zace în mințile și simțirile multora dintre oltenițeni, ce viitor va mai avea acest oraș?

(va urma)