Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Când adevărul nu este liber, libertatea nu mai există.

Când adevărul nu este liber, libertatea nu mai există.

Ar trebui să încercăm să fim fericiţi, dacă nu de altceva, măcar pentru a fi exemple.

În fiecare zi îţi poţi aniversa viaţa.

Dacă timpul ar trece fără să rănească, dacă numai ar trece, dacă aş putea rămâne pe veci ca acum în grădina aceasta cu pomii care cresc în jurul meu, dacă…

Dragostea este atât de simplă.

Nu te duce.
Totu-i dinainte aranjat
meciul e trucat
şi când o s-apară el pe ring
învăluit în fulgere de magneziu
vor intona asurzitor un Te Deum
şi-nainte chiar de te-a scula de pe scaunul tău
ei au să-ţi bată clopotele din răsputeri
au să-ţi azvârle-n obraz
buretele sfinţit
şi n-o să ai timp să-i zbori în pene
au să se năpustească asupra-ţi
iar el o să te lovească sub centură
şi-o să te prabuşeşti
cu braţele puse stupid în cruce
în rumeguş
şi niciodată n-o să mai poţi face dragoste. (Lupta cu îngerul)

Chiar dacă fericirea te uită o vreme, nu o uita întru totul.

Am recunoscut fericirea după zgomotul pe care l-a făcut la plecare.

Această dragoste
atât de violentă
atât de firavă
atât de tandră
atât de disperată
această dragoste
frumoasă ca ziua
şi urâtă ca vremea
când vremea e urâtă
această dragoste atât de adevărată
atât de frumoasă
atât de fericită
scăldată-n bucurie
şi-atât de derizorie
tremurând de spaimă ca un copil în beznă
şi totuşi sigură de ea
ca omul calm în miez de noapte
această dragoste ce sperie pe atâţia
şi-i face să vorbească
şi-i face să blesteme (Această dragoste)

Adevărurile poliţiei sunt adevărurile de astăzi.

Sunt ceea ce sunt, ghicesc, uit, descopăr…

Dacă, uneori, fericirea uită de tine, tu să nu uiţi niciodată de ea.

Eu sunt şi ceea ce ignor, ghicesc, uit, descopăr…

Recunosc fericirea după zgomotul pe care-l face în apartamentul meu.

Teologia e ceva simplu: cum Dumnezeu plus Dumnezeu face trei.

Jacques Prévert

Multe dintre versurile lui Prévert se regasesc in unele dintre cele mai frumoase melodii ale lui Edith Piaf, Yves Montand, Joan Baez, Nat King Cole si Serge Gainsbourg.
Îndrăgostit de Paris, Jacques Prévert nu a încetat să-şi arate ataşamentul faţă acest oraş. Pasionat de toate formele de artă, a evocat capitala Franţei în literatură, teatru, cinematografie, poezie, muzică, desen sau fotografie, cu un talent egal. Şi-a asumat toate aceste modalităţi de expresie, dispreţuind vehement conformismul în artă. Expoziţia “Jacques Prévert, Paris la belle” din Paris, de la Hôtel de Ville, sala Saint-Jean, din anul 2008, trasează destinul artistului, legat indisolubil de acest oraş, de la copilăria într-un cartier al Grădinii Luxembourg şi până la vârsta matură, când numele său a devenit una dintre emblemele regiunii Saint-Ger-main-des-Prés.
A venit pe lume la 4 februarie 1900 la Neuilly-sur-Seine şi a părăsit-o la 11 aprilie 1977. De scris a început să scrie abia la 45 de ani. Puţini poeţi au fost iubiţi precum Jacques Prevert. Versurile lui – de cele mai multe ori albe, de o simplitate năucitoare, cu jocuri de cuvinte şi sensuri camuflate abil – emoţionează încă publicul de toate vârstele, pe toate meridianele. Detractorii lui îl consideră un poet „popular”, fără a îndrăzni să-i atace, însă, substanţa poetică. Îşi putea dori mai mult Jacques Prevert?
Unică şi populară în acelaşi timp, opera lui Jacques Prévert dezvăluie o personalitate complexă şi actuală.
Este cel de-al doilea fiu al Suzannei şi al lui André Prévert. Fratele său mai mare, Jean, a decedat la vârsta de 17 ani, iar cel de-al doilea frate, Pierre, născut în 1906, va fi complicele său artistic, de-a lungul întregii vieţi. De la mama sa prinde gustul pentru literatură, iar de la tată moşteneşte dragostea pentru cinematografie şi teatru. În 1915 abandonează şcoala şi câştigă din mici ocupaţii, iar în timpul serviciului militar, început în 1920, Prévert îl cunoaşte pe Marcel Duhamel, traducător, editor şi viitor creator, în 1945, la Gallimard, a “Seriei negre” (“La Série noire”), un titlu găsit de Prévert însuşi. Tot atunci face cunoştinţă cu pictorul Yves Tanguy. O întreagă comunitate de artişti ia naştere, punând bazele curentului suprarealist, în locuinţa lui Duhamel: Raymond Queneau, Pablo Picasso, Alberto Giacometti… De altfel, din 1924, fascinat de spiritul contestatar al suprarealiştilor, Prévert ajunge el însuşi unul dintre ei, urmând ca, din 1924, să se instaleze la Montparnasse, în casa închiriată de Marcel Duhamel. Astfel, 54, rue du Château va fi adresa frecventată de adepţii acestui curent, cu care simpatizează până în 1930, când îi apar primele texte, dar se şi produce ruptura cu gruparea suprarealiştilor.


În cinematografie, Jacques Prévert devine cunoscut în anii ’30. Primul său scenariu, realizat pentru filmul fratelui său Pierre, “L’affaire est dans le sac” (1932), e un experiment cu accente burleşti. E momentul când se alătură trupei de teatru Octombrie, pentru ca în 1935 să scrie scenariul pentru un film semnat de Jean Renoir, “Le Crime de M. Lange”. În 1937, îi cunoaşte pe realizatorul de filme Marcel Carné şi pe scenograful Alexandre Trauner. Sedus de umorul lui Prévert, regizorul îi cere acestuia să scrie scenariul pentru următorul său film, “Jenny”. Din acel moment, timp de mai bine de zece ani, trio-ul funcţionează la cote maxime. Împreună, cei trei dau naştere unui nou stil cinematografic, “realismul poetic”, căruia Marcel Carné îi prefera denumirea de “fantastic social”. Acelaşi stil se regăseşte şi în filmele lui Christian-Jaque, Jean Grémillon, Paul Grimault şi Pierre Prévert.

În 1945, editorul René Bertelé obţine de la Prévert autorizaţia de a-i strânge într-o culegere numeroasele texte şi poeme apărute de-a lungul timpului, începând cu anii ’30. Astfel, în mai 1946, apare prima carte semnată de Prévert. Succesul de public e uimitor. Temele sale predilecte, precum bucuriile simple, revolta şi dragostea, sunt apreciate atât de critici, cât şi de cititori. În câteva săptămâni, 5.000 de exemplare din primul tiraj al volumului “Les Paroles” sunt epuizate. Apare imediat o nouă ediţie îmbunătăţită, apoi poemele sale sunt traduse în engleză, italiană, japoneză. După succesul primului său volum de poezii devine, grație limbajului familiar și jocurilor de cuvinte, un mare poet popular. Poeziile lui sunt celebre în cadrul statelor francofone și sunt învățate în școlile franceze.

Surse:
adevarul.ro
nicoletasavin.wordpress.com
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

12 − 4 =

− 2 = 1

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Sensul şi originea cuvântului “machiavelism” Cuvântul machiavelism, utilizat pentru a …
Corespondenta la redactie