Când nu ştii ce să faci cu mâinile, mângâie pe cineva.

Cel mai important este nu ceea ce oferim oamenilor, ci ceea ce trezim în ei.

Nu este suficient să iubeşti, este necesar ca această iubire să fie primită, acceptată şi chiar amplificată de celălalt.

Iarba este întotdeauna mai verde la ceilalţi… până când descoperim că este gazon artificial.

Ai grijă de tine cu adevărat în fiecare zi. Eşti unic şi extraordinar, chiar dacă ai uitat.

A merge mai departe cu cineva înseamnă de multe ori a merge mai aproape.

Dimineaţa, adun primul tău surâs ce devine soare.

Iubirea se citeşte în priviri, dar când spui “te iubesc” deja ceri ceva.

Te vreau pe tine, pentru că-i mai simplu decât să îmbrăţişez omenirea întreagă – de care aş avea nevoie ca să te înlocuiesc.

A merge până la capăt în iubire înseamnă să mergi către o mare diferenţiere, să-ţi asumi riscul de a descoperi bogăţiile, insuficienţele şi uneori mediocrităţile celuilalt.

Cea mai rea singurătate nu este când eşti singur, ci când eşti un prost tovarăş… pentru tine însuţi.

Cel mai frumos moment a fost când am desoperit Relaţia, cand am descoperit că noi suntem mereu trei: eu, tu şi relaţia dintre noi.

Fiţi propria voastră lumină!

Nu dragostea ţine doi oameni împreună pe termen lung, ci respectul care există între ei; reciprocitatea posibilă a schimburilor dintre ei şi vitalitatea mesajelor pe care şi le trimit unul celuilalt.

Bolile sunt limbaje metaforice şi simbolice.

Vorbeşte-mi acum despre tine: ce crezi tu despre mine?

Nu iubirea păstrează doi oameni împreună, ci calitatea relaţiei lor. Atât!

De pe ce stea ai venit pentru a mă duce atât de departe?

Există în orice iubire întâlnirea a două iubiri care se caută, se descoperă, se amplifică, se pierd sau se completează pentru a crea, dincolo de întâlnire, o durată, o vitalitate, un plus al existenţei.

A îmbătrâni împreună nu înseamnă să adaugi câţiva ani vieţii, ci viaţă anilor.

O relaţie este o legătură care uneşte… este echivalentul unui pod pe care circulă mesaje.

Înţelesul iubirii nu este acela de a sta spate în spate, ci de a sta faţă în faţă, fiecare păstrându-şi propria mobilitate; înseamnă, deci, asumarea riscului de a te îndepărta sau de a te pierde, de a te reduce sau de a te amplifica.

Jacques Salomé

S-a născut în 1935, într-o zi de primavară (20 mai). Pruncul vesel, născut dintr-o poveste de dragoste inocentă și torențială, va deveni peste ani “un pasionat al relațiilor interumane”, “un profet social”, “un ambasador al tandreții”.
Nuanțele ocru-rosiatice ale Provence-ului l-au însoțit din 1935 și astfel poartă soarele în privirea răscolitoare, în zâmbetul șăgalnic și ștrengar, poartă voiciunea vieții și taina experienței în fraze atât de bine spuse, dar mai ales în atâta freamăt nespus, iar generozitatea îi îmbracă gesturile si îmbrățișările.
La 9 ani se îmbolnăvește de tuberculoză osoasă, diagnostic invalidant, care, la acea vreme, presupunea imobilizarea într-un aparat gipsat, de la piept pâna la picioare. Gipsul (pe care l-a purtat 4 ani și jumătate) n-a reușit însă să-i imobilizeze spiritual, ci doar a temperat elanul clandestin al pustiului anomic.
O consideră o perioadă structurantă, pentru că acum personalitatea lui a căpătat consistență și visare, însingurare și zbor, profunzime și tăcere, abis și înalt, dileme și convingeri.
După un scurt popas în sfera aridă a contabilității, la 22 de ani, începe o poveste magică pe care și-o scrie în lemn și metal, devenind sculptor. Timp de aproape 2 ani ascultă glasul lemnului, ce rasună de departe, din vremuri filogenetice, pe care mult mai târziu (adica în jurul vârstei de 50 de ani) le va înțelege cu adevărat.
Schimbă din nou peronul vieții, urcând acum în trenul vocației sale: domeniul relațiilor interumane. Obține o diplomă în psihiatrie socială la École practique des Hautes Études en Scieces Sociales (Paris) și-și continuă drumul sinuos al devenirii personale trecând prin psihanaliză, psihologie umanistă (rogersiană), tehnici corporale (precum Rebirth) sau psihodrama. Descoperă puterea paleativă a cuvântului, generozitatea multiplelor limbaje așteptânde, tandrețea răvășitoare, iubirea de sine și de celălalt, cu celălalt și dincolo de el, întâlnirile și despărțirile anotimpurilor de destin, libertatea apropierilor și dezvăluirilor de sine.
Filiația sa teoretică se revendică din curentul psihologiei umaniste, inițiat de Carl Rogers. La începutul carierei în relațiile interumane s-a folosit de psihanaliză, mergând în direcția propusă de Milton Erickson, pentru care subconștientul este un rezervor de resurse, nu o componentă întunecată a psihicului. În primele sale cursuri de formare, Jacques Salomé a folosit tehnici corporale ca Rebirth, bioenergia sau mijloacele de expresie scenică precum psihodrama. Aceste numeroase experiențe l-au condus în timp la elaborarea unei metode personale: ESPERE (Energie Specifică Pentru o Ecologie Relațională Esențială), un sistem teoretic și practic, constând în concepte și instrumente proprii. Autorul, prin unelte și concepte simple și la îndemna, prin reguli de igienă relațională, ne propune un mod de viață viu, energetigen, coerent și vital.
Devine formator în cadrul Institului de Formări a Educatorilor Specializați (între 1968 – 1975, Dijon), a predat la Universitatea Lille III (între 1972 – 1988), a fost responsabil al unui Centru de formări continue (între 1975 – 1999), formând peste 60.000 de persoane (de la profesori, psihologi, medici și personal paramedical).
Este fondatorul Centrului de formare în relațiile interumane “Le Regard fertile” din Roussillon-en-Provence, unde predă o bună parte dintre cursurile sale.

Cu timpul, simte nevoie să împărtășească prin file de carte, experiențele personale și profesionale, devenind astfel unul dintre cei mai prolifici autori contemporani, cu peste 50 de cărți, dintre care mai bine de 40 sunt permanent reeditate, fiind considerate opere fundamentale pentru cei interesați de domeniul dezvoltării personale.
Este tradus în peste 25 de limbi, iar cărțile lui atent editate, sunt adesea însoțite de imagini diafane și semnificative, amintindu-ne că scriitorul poarta în el memoria unui sculptor. Reușește să scrie câteva cărți pe an cu frenezia unui adolescent gata să primească oricând îndragostirea, cu bucuria de a împărtăși, cu speranța vie că oamenii vor învăța să comunice mai bine, “din nevoia de rigoare, de coerență, și pen­tru a discerne mai bine firul conductor al activității mele”.

Muzica îi este însoțitoare fidelă, de la Mozart și Schubert, la liedurile lui Strauss, trecând prin Mahler și Gounod sau concertul în re minor de Cesar Frank și cvartetele beethoveniene.
Participanții la cursurile sale nu pleacă acasă cu rețete, ci învață că a intra în relație cu celălalt înseamnă pentru promotorul “ecologiei relaționale” încercarea de a crea un spațiu de reciprocitate, un pasaj care să ne permită să trecem de la impresie la expresie, de la expresie la comunicare. Criza cea mai gravă pe care o traversează astăzi omenirea nu este cea economică, ci cea de ordin relațional, aceasta este părerea specialistului și a omului Jacques Salomé.
Este tatăl a cinci copii și mărturisește candid că aceștia l-au învățat alfabetul comunicării. Nu uită să-i amintească cu recunoștință în stagiile formative, în conferințe sau cărți, dezvăluindu-se în amintiri atât de intime, încât par a-ți aparține.
În 2004 a primit Ordinul Național de Merit în grad de Ofițer (Franța) pentru contribuția sa privind dezvoltarea unei comunicări relaționale nonviolente în școală și în familie.

A iubit, iubește și va iubi cu pasiune relațiile umane, într-un prezent perpetuu și plin, însuflețit și calin, cu speranță și încredere, amintindu-ne de fiecare dată că atunci “când anii se adaugă vieții, trebuie să dai viață anilor” și împărtășindu-ne “visul sau”:

“Visul meu secret, privind omul, este ca fiecare copil, fiecare femeie și fiecare bărbat care trăiește pe această planetă să se poată într-o zi informa despre comunicarea relațională. Să le oferim regulile de igienă relațională pentru a putea să utilizeze limbajele noastre diferite, pentru a pune în comun resursele noastre, pentru a administra mai bine tendințele noastre către violență și dominare. Nu-mi doresc o uniformizare a limbajelor, o concepție unică orientată către frumos, bun și bine, ci îmi doresc să existe puncte minime de acord în jurul unor repere comune pentru a pune în comun ceea ce este mai bun în fiecare. Va exista poate într-o zi în școli, în familie, un studiu al relațiilor umane ca materie principală. Și dorința mea, dincolo de vis, este să oprim maltratarea vieții. Ca fiecare să considere viața ca o entitate benefică, care ar trebui să fie onorată, respectată, hrănită, amplificată și prelungită dincolo de noi. Îmi doresc o demistificare a miturilor și credințelor în zei sau entități benefice care ne-au ajutat sau ne ajută. Îmi doresc să depășim viziunea unei culturi mesianice în care trăim de milenii, pentru a accede la autonomia plenitudinii noastre umane. Pentru a nu ne mai refugia în așteptări și speranțe venind din exterior, ci să înfruntăm riscurile unei responsabilizări asumate din plin. Îmi doresc să mergem dincolo de conștientizare, către angajamente care să vizeze creșterea fărâmii de viața care a fost depusă în noi la momentul conceperii și asta pentru ca fiecare să poată transmite mai multă viață decât a primit.”

A ținut conferințe, cursuri de formare și are discipoli (moderatori în metoda ESPERE și formatori de moderatori) în Franța, Belgia, Canada, Elveția, Insulele Réunion. A semnat de-a lungul timpului cronici permanente în reviste de referință din presa franceză și canadiană.
A scris 70 de cărți și este coautor al unor lucrări de referință despre comunicare și cuplu, teoretician în cadrul Asociației pentru Comunicare Relațională prin Ascultare Activă. Cărțile sale au fost traduse în 27 de limbi, inclusiv în limba română.

Jacques Salomé este cunoscut publicului românesc atât prin cartile “Curajul de a fi tu insuti”, “Daca m-as asculta m-as intelege”, “Vorbeste-mi, am atatea sa-ti spun”, “Traind cu tine insuti  in fiecare zi… viata!”, “Traind cu cei apropiati in fiecare zi… viata!”, “Comunicarea relationala pe intelesul celor mici” (Kathleen Geerlandt si Jacques Salomé), cat si prin seria de conferinte din ultimii sase ani pe teme legate de comunicare relationala – metoda ESPERE® organizate de catre Centrul de Dezvoltare Personala AMANESER.

Cărți publicate la Editura Curtea Veche: “Ce-ar fi dacă ne-am inventa propria viaţă?”, “Dacă m-aş asculta, m-aş înţelege”, “Singurătatea în doi nu e pentru noi”, “Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului”, “Curajul de a fi tu însuţi. Arta de a comunica conştient”, “Vorbeşte-mi, am atâtea să-ţi spun”.
Cărți publicate la Editura Ascendent: “Credeam ca e de ajuns sa te iubesc…”, “Traind cu ceilalti”, “O viata pentru a vorbi despre noi insine”, “Povesti pentru a ne vindeca. Povesti pentru a creste”, “Povesti pentru a iubi. Povesti pentru a ne iubi”, “Povesti despre rataciri. Povesti despre sperante”.

Surse:
www.jacques-salome.ro
paginadepsihologie.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com