Suntem în luna decembrie, la un sfert de secol de la evenimentele din 1989, iar conform unui proaspăt sondaj de opinie realizat de INSCOP Research, la întrebarea generică: ”Dacă ați avea posibilitatea să alegeți acum între COMUNISM (regim politic autoritar cu economie planificată controlată de stat) așa cum era înainte de 1989 și DEMOCRAȚIE (regim democratic cu economie liberă, de piață), dvs. ce ați alege?”, majoritatea covârșitoare a românilor, adică 80,9%, se pronunță pentru democrație. ”După 25 de ani de la schimbarea de regim din 1989, adeziunea românilor pentru democrație este puternică. În ciuda dificultăților sociale ale perioadei de tranziție și a unor neîmpliniri evidente ale regimului democratic – încrederea în structurile cheie ale democrației precum Parlamentul sau partidele politice rămâne mică – imensa majoritate a românilor s-a atașat de democrație. În termeni istorici, acesta reprezinta cel mai mare câștig pentru națiunea română obținut în acest sfert de secol de libertate”, a comentat rezultatele barometrului directorul INSCOP, Remus Ștefureac

.
Deputatul PNL Raluca Surdu consideră că trebuie făcută o precizare: ”Avem nevoie să conștientizăm mai bine diferența dintre democrația liberală și celelalte forme de așa-zisă democrație. Democrație considera și Ceaușescu că a instaurat în România, democrație consideră astăzi și liderii chinezi că au în China, sau cei ruși pentru Rusia. România, prin opțiunile sale de a intra în NATO și de a adera la Uniunea Europeană, s-a exprimat în sensul abordării, adoptării și construcției unei democrații liberale. Apărută în antichitatea grecească drept ”puterea poporului” – ”demos kratos”, democrația a evoluat de la o formă de manifestare directă, specifică unor comunități mici ale atichității, și care presupunea participarea nemijlocită a tuturor membrilor societății la luarea deciziilor de interes public, la ceea ce a devenit în epoca modernă și se menține și în contemporaneitate: o formă de exercitare indirectă, prin reprezentanți aleși în mod liber și secret. Avem de făcut o diferență clară și fără echivoc între democrația liberală bazată pe principiul pluralismului și cu libertatea ca valoare fundamentală, și democrația populară, ambalajul în care statele nedemocratice ale secolului XX și cele de acum încearcă să se prezinte pentru a devia atenția de la disprețul arătat individualității personalității umane. Ceea ce face ca o democrație să fie liberală este mai mult decât existența unei Constituții și respectarea acesteia în litera sa: presupune respectarea în spirit a prevederilor constituționale și a legilor, presupune nu doar existența în formă scrisă a drepturilor și libertăților persoanelor, ci garantarea și respectarea acestora în mod real, existența unor instituții care funcționează în acest sens. Democrația liberală este un permanent construct, fragil și în continuă amenințare, ceea ce presupune o permanentă vigilență, implicare și un efort susținut din partea tuturor – a cetățenilor reprezentați și a politicienilor reprezentanți, a sistemului juridic, a societății civile și a presei, a mediului economic, poate chiar a comunității internaționale care îmbrățișează aceleași principii și valori. Cărămizile care stau la temelia democrației liberale sunt valorile democratice precum libertatea, dreptatea și egalitatea în fața legii, transparența, competiția dreaptă, egalitatea de șanse, egalitatea drepturilor. Principiile care orientează toate acțiunile actorilor sunt autoritatea, libertatea, responsabilitatea, dreptatea, proprietatea, pluralismul, majoritatea ca expresie a voinței generale echilibrată prin protejarea minorității, separarea puterilor în stat, reprezentativitatea, participarea, domnia legii. Acestea pe un fond al economiei de piață în care cererea și oferta se întâlnesc în mod responsabil și sustenabil pentru echilibrarea intereselor prezentului cu cele ale generațiilor viitoare”, subliniază deputatul în Colegiul uninominal nr 5 Călărași, Raluca Surdu.