Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Ceea ce știi, nu poate să-ți ia nimeni.

Ceea ce știi, nu poate să-ți ia nimeni.

Trebuie perseverență și răbdare, și să înțelegi că a fi respins de multe ori face parte din proces, e un rezultat al competitivității și nu al lipsei de talent și dedicație.

Cele mai spectaculoase vacanțe sunt primăvara, când alergăm după ultima zăpadă și o găsim pe undeva.

Ne este în fiecare an dor de-o plimbare în zăpada proaspătă, la munte, de-o cabană cu șemineu cu lemne.

Tuturor succesul ne-a dat aripi, dar nu ne-a luat mințile.

Nu există o rețetă a succesului la Hollywood.

Din păcate, în lumea modernă, există o sumă de presiuni care influențează percepția de “nevoi” adolescentine. De exemplu, dacă nu ai celular (și tot ce înseamnă conectivitatea digitală) nu ești împlinit, nu poți fi “cool”. Deși, cu celular sau fără tot o să-ți apară niște coșuri, tot o să te îndrăgostești, tot o să plângi după dragostea spulberată, tot o să dai examene în școală, și așa mai departe.

Și trebuie o șansă, să fii, dintr-o dată, actorul potrivit pentru rolul care-ți vine ca o mănușă. Apoi să te menții cu câte un rol aici, un rol acolo, etalând același profesionalism și doza de creativitate care te-au propulsat inițial.

Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că succesul nu se măsoară numai în faptul că ai ajuns vedetă, și că a fi un simplu actor profesionist la Hollywood este, de fapt, o mare realizare.

Plecarea în SUA a fost o decizie matură. S-a întâmplat că mama copiilor noştri este americancă. Băieţii s-au născut amândoi în California.

După ce am divorţat şi am petrecut mai mult timp în România, când am revenit în California, m-am trezit singur şi fără rost. Relaţia extraordinară cu băieţii mei, Ştefan (angajat la o firmă de automobile) şi Alexandru (manager de sportivi), m-a ţinut pe picioare. Aşa am trecut toate examenele pedagogice şi am absolvit programul de licenţă în învăţământ.

A fost o transformare esenţială, sunt un regizor care predă Matematică şi apare la tv.

M-am americanizat, un american adoptat care încă vorbește românește. Astfel, SUA m-a ales și pe mine, așa cum a mai ales milioane de emigranți.

America nu numai că te primește, America și americanii îți oferă o șansă. Nu e ușor să răzbești, dar ți se oferă oportunități.

În momentul în care înțelegi, ca străin emigrant, că sistemul este flexibil și că nu trebuie să speli vase ca să ai de unde începe, atunci ușile se deschid. Am avut avantajul limbii, fiind fluent în engleza americană. Am avut noroc de o diplomă universitară recunoscută imediat; am absolvit ca regizor Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică, un masterat echivalat. Am fost destul de repede asimilat de către amicii americani și luat în considerare ca un candidat serios de către angajatori. 

Ca să crești doi copii, divorțat fiind, și să menții un nivel de trai adecvat, trebuie să câștigi un ban cinstit. Fiind totuși absolvent de liceu de matematica-fizică și student exmatriculat la cerere de la Construcții, m-am orientat către o slujbă curată, interesantă și bănoasă. Sunt profesor de algebră la liceu de peste zece ani, am devenit licențiat în pedagogie matematică și titular pe post.

Los Angeles înseamnă nu numai marea metropolă, ci și Orange County, San Diego și Inland Empire. O zonă vastă în care locuiesc mulți români. De exemplu, acum sunt cinci magazine de delicatese românești în zonă după ce ani de zile am avut numai două. Așa de mult s-au extins comunitățile românești. 

În realitate, România este mai puțin recunoscută de către americani decât vecinele ei Ungaria, Polonia sau Cehia. Și asta e numai din vina noastră. 

Printr-un complex de împrejurări, Martin Agency, agenția de publicitate care pregătea campania pentru Discover Card, a vrut neapărat un accent și o personalitate comică care să nu fie comune (indiene, chinezești, rusești).

Timp de trei ani, reclamele pentru Discover Card m-au relansat pe orbită. Am devenit membru al sindicatului actorilor SAG-AFTRA și viața mea “de Hollywood” își continuă cursul. Niciodată nu e prea târziu, când ai o șansă!

Mă bucur că unele dintre scenariile mele au fost, la un moment sau altul, în atenția producătorilor.

Concurența mă incită și continui să scriu cu aplomb.

M-am trezit la realitate când am căzut prima oară la facultate. La regie, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “IL Caragiale”. Unde intrau șase-șapte din două sute. Eram respins, primul sub linie (de parcă ar avea vreo importantă) și total debusolat de viitorul apropiat. Atunci a trebuit să-mi asum responsabilitatea propriului meu parcurs…

Americanul e curios, și faptul că sunt român și am realizat cât de cât ceva îl intrigă, în sens pozitiv, așa că avem ce discuta.

În Mexic, de exemplu, este un mare avantaj că ești român și nu “gringo”, serviciile de care beneficiezi ca român sunt de cea mai înaltă calitate, mai ales că suntem recunoscuți și că lăsăm bacșiș suficient. În Canada, ca roman, nu trec zece minute până să întâlnești un co-național pe stradă care să-și ofere date despre zonă și sfaturi pertinente.

Cu Radu Micu și Radio România Timișoara realizăm de multă vreme „Minutul de Hollywood“ într-o emisiune comună pentru românii de peste mări și țări. În fiecare miercuri noapte transmitem în direct perspective nord-americane la Radio România Actualități.

România este o țară europeană modernă, cu o cultură vibrantă și un potențial turistic extraordinar. Din păcate multora dintre noi ne place să ne plângem și nu să ne lăudam, să ne promovăm valorile și frumusețile naturale. 

Sper să am ocazia să filmez, să lucrez în România – am avut câteva oferte pentru filme americane ce se se filmează în studiourile românești, dar de fiecare dată a intervenit câte un ceva.

Important, mai ales la vârsta mea, este să nu pierd pasul. Să mă mișc firesc, privind înainte.

Pentru că părinții noștri îmbătrânesc, trebuie să găsim resursele să fim aproape de ei.

Mă gândesc cu drag că voi reveni acasă, să-i văd alături de cei dragi, și să revăd România, o țară înnoită și plină de vibrație și efervescență, așa cum o simt din poveștile lor. Uneori visez că bat cu pasul bătrânul București, acum modern și fascinant, și mă simt învigorat și plin de energie. Așa cum eram cu ani mulți în urmă când plecam de acasă.

Grație filmului și personajului Șerban, eu am călătorit mult prin întreaga țară, am cunoscut o mulțime de oameni, am ascultat poveștile lor. 

“Liceenii” a fost, fără doar și poate, unul dintre cele mai mari succese ale cinematografiei române ; constat eu însămi, cu uimire, cum revăd, cu aceeași plăcere de altădata, reluările nesfarșite ale celebrei pelicule.

La filmări l-am îngrozit pe regizorul Nicolae Corjos cu energia noastră.

America nu deschide uși, dar nici nu le zăvorește.

La noi în casă este vin românesc tot timpul (se găsește la câteva magazine etnice) și apa minerală Borsec nu lipsește. Cum să nu am pungi de borș magic în cămară și cimbru uscat, adus direct de acasă?! Și nu trece nici o răceală fără Paracetamol, nu-i așa?

Tudor Petruț

S-a lansat în filmul „Liceenii” (1986), unde l-a interpretat pe elevul Şerban Pascu, iar pasiunea pentru teatru a moştenit-o de la unchiul lui, regretatul actor Emanoil Petruţ. Olimpicul din filmul “Liceenii”, trăiește acum visul american. Favoritul lui “Isoscel” (Tamara Buciuceanu) a devenit el însuși un “Isoscel made in USA”, fiind profesor de algebră în Los Angeles. După revoluţia din 1989 s-a căsătorit cu o americancă şi a început o nouă viaţă. Are doi băieţi, e singur după divorţ, iar acum predă Matematică şi joacă într-un serial produs de televiziunea americană NBC.
Tudor Petruţ revine periodic în Bucureşti pentru a-şi vizita mama şi prietenii, dar şi pentru a se plimba prin parcul amintirilor din Herăstrău. El visează să continue seria „Liceenii” după un scenariu propriu. Ideea i-a venit din discuţiile cu foştii „colegi” din „Liceenii”.
Nu a cucerit Hollywood-ul ca scenarist, însă a dat lovitura tot ca actor, în rolul simpaticei recepționere Peggy, dintr-o reclamă difuzată pe posturile TV americane.

Actorul, regizorul și scenaristul Tudor Petruț s-a născut in București, la 01 decembrie 1963. Este nepotul marelui actor Emanoil Petruț. A învățat la liceul de matematica-fizică Mihai Viteazul din București și a absolvit în 1990 Facultatea de Regie la Universitatea de Teatru și Film I. L. Caragiale din București. A regizat spectacole de teatru în capitală, la Constanța, Arad și Ploiești, cum sunt: Knack de Ann Jellicoe, Elevul în vârstele dragostei de Tudor Mușatescu, Moartea unui comis voiajor de A. Miller, Boroboațele de Moličre, spectacolul muzical Crazy Cats de de M. Hennequin și P. Weber, Vârstele dragostei de Tudor Mușatescu, Creiere mobilate decent de Eugen Toma, spectacolul de păpuși Amor (la Teatrul de Păpuși și marionete din Arad), etc.
A jucat în filme românești ca Misterul lui Herodot (1976), Femeia din Ursa Mare (1982), Secretul lui Nemesis (1985), Zâmbet de soare (1987), Păstreză-mă doar pentru tine (1987), Liceenii (1987), Extemporal la dirigentie (1987), precum și în serialul Tv Călătorie de neuitat (1994).
A emigrat în Statele Unite și s-a căsătorit acolo. Este cetățean american și are cu prima soție doi copii, Alexandru și Ștefan. A divorțat însă și s-a recăsătorit cu Dana, americană cu origine română. Locuiește în Los Angeles, California Și-a luat o licență pedagogică și predă matematica la un liceu din Santa Ana. În America a scris 7 scenarii de film de lung metraj, încercând să negocieze pentru producerea lor cu diverse case de producție americane, unul dintre ele este trillerul Come Again, regizat de George Cibotaru. A regizat spectacolele de teatru Confesiunile unui copil catolic de E.B. Appell la Long Beach Playhouse și Doi domni din Verona la Magnolia Playhouse din Hollywood. A fost consultant la Columbia Pictures pentru realizarea filmului Bram Stoker’s Dracula, precum și consultant la Rexfilms, Perpetual Motion Films, la postul Radio 27 din Chicago. Participă la emisiuni în limba română, scrie articole în publicații culturale americane ca Gândacul de Colorado și RomanianVIP. Apare în 3 spoturi publicitare la televiziunea americană, intitulate Loyalty, Hold și Transfer, produse de Harvest Films, în care interpretează personajul Peggy, este membru al Asociației Screen Actors Guild.
Tudor Petruţ este deţinătorul primului rol principal avut de un actor român într-un serial de televiziune NBC.   Actorul joacă rolul lui Drazen, un emigrant din Republica Moldova care face parte dintr-un grup de tineri care îşi doresc foarte mult să devină cetăţeni americani. Drazem este descris ca fiind un personaj adorabil, ca un unchi amabil, dar uşor prostuţ, care îşi cântă muzica în diverse momente şi devine foarte enervant când este căutat de cei de la Emigrări.
Tudor Petruț, a dat lovitura pe piața cinematografiei românești cu rolul lui Șerban, în filmul „Liceenii“, alături de Ștefan Bănică Jr. și Oana Sârbu, un film care a făcut furori la vremea respectivă și continuă, chiar și în ziua de azi, să atragă noi fani.

Cine nu-l mai știe pe Șerban? O scurtă reamintire: era băiatul acela frumos, foarte deștept, premiantul clasei, preferatul profei de mate Isoscel și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, cel care voia să i-o sufle pe Dana (Oana Sîrbu) lui Mihai (Ștefan Bănică Jr). Pentru generațiile de puști, rolul lui era puțin nesuferit, dar pentru mamele noastre era proiecția fiilor pe care și i-ar fi dorit.

Poate că Ștefan Bănică a fost protagonistul din Liceenii, dar nici Tudor Petruț, puștiul cu ochi albaștri, rival al acestuia la inima Oanei Sârbu în film, nu a trecut neobservat. Totuși, în vreme ce Ștefan Bănică a devenit între timp unul dintre cei mai faimoși români, de Petruț nu s-a mai auzit nimic.

Vedetă în România, foarte tânăr și probabil cu o desagă plină de visuri, a ajuns pe continentul marilor promisiuni. Era proaspăt absolvent de regie de teatru, numai că în cetatea filmului, cum însuși spune, teatru este inexistent, așa că nu-i rămânea decât filmul la îndemână.

Într-un interviu pentru România Liberă, actorul mărturisea: “Sunt profesor de matematică la liceu. A fost o opţiune care a venit mai mult dintr-un instinct de conservare, trebuia să supravieţuiesc cumva. În America dacă nu câştigi nişte bani suficienţi ca să ai o viaţă liniştită, nu e foarte bine şi, la momentul respectiv, când Hollywoodul părea foarte departe, a trebuit să fac ceva şi mi s-a părut o meserie foarte interesantă să lucrez cu copiii. E o experienţă de viaţă, în primul rând“, spune Tudor.
România mai așteaptă cu nerăbdare o veste din lumea filmului, și anume continuarea la Liceenii, plan despre care s-a auzit în urmă cu ceva timp.
Scenariul există, n-a fost un zvon, am vorbit despre „Reuniunea’ cu câțiva ani în urmă. Nu toată lumea implicată a fost încântată de ideea propusă și de genul de film, iar povestea filmică a rămas în faza de colaborare literară”, a declarat Tudor Petruț într-un alt interviu al său.

I-a cântat serenade Biancăi Brad în filmul muzical românesc Zâmbet de soare, regizat de Elisabeta Bostan.
Tudor este membru al Federației Internaționale a Jurnaliștilor și al Asociației NARPA / North American Romanian Press.


Surse:
ziare.com
romanialibera.ro
cinemagia.ro
femeide10.ro
you.com.ro
life.ro

youtube.com

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

Corespondenta la redactie