Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Cei care aplaudă răul sunt încă mai vinovaţi decât cei care-l făptuiesc

Cei care aplaudă răul sunt încă mai vinovaţi decât cei care-l făptuiesc.

Ce popor n-a fost mai întâi poet, iar după aceea gânditor?

Acu, e ştiut, cine a apucat de-a spus “A” trebuie să-l rostească şi pe “B” şi… dacă şi-a călcat pe inimă prima oară, musai trebuie şi a doua oară să facă la fel.

Dar cum Dumnezeu le aşează pe toate, nu ştiu cum, prinţul a găsit-o pe Rapunzel în deşert!

Ai fost tovarăşul meu de drum şi-o să rămâi la mine cât oi trăi. Şi-o să împărţim averea frăţeste.

Răsăritul soarelui nu mă poate desprinde de frumoasele mele visuri, şi nici nu se apropie mijlocul zilei că îmi caut deja un loc de odihnă.

Am mâncat şi am băut şi acu’ o să-ţi dau şi corabia! Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept, fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi-ai arătat-o la nevoie.

Domnul Dumnezeu crease toate animalele şi îl alesese drept câine de pază pe lup, uitând cu totul de ţap. Dracul atâta aştepta şi a dat născării nişte ţapi cu o minunată şi lungă coadă.

Fiindcă mi-ai dovedit că ai inimă bună şi din puţinul tău eşti gata să împarţi bucuros cu alţii, să ştii c-am să te fac fericit! Uite, vezi copacul cel bătrân de colo? Apucă-te de doboară-l şi vei găsi ceva la rădăcina lui.

Pentru că nu vreau să duci o viaţă atât de grea ca a mea, am decis să folosesc toate economiile pe care la-am strâns de-a lungul anilor pentru a-ţi asigura educaţia. Astfel, vei deveni un om mai bun decât mine şi, mai mult, mă vei îngriji când voi fi bătrân.

Nu mai aveam chef să car cărţile grele ale stăpânului meu sau să le duc de colo colo. Chestia asta ţinea cât era ziua de lungă. Ca să vă spun adevărul, el m-a dat de fapt afară întrucât hainele lui, pe care le lăsam mereu să zacă pe podea, erau mâncate cu totul de molii, un lucru care mă bucura din cale-afară.

Nu-mi trebuie nici rochiile, nici mărgăritarele, nici pietrele nestemate, nici coroana ta de aur, dar dacă ai începe să mă iubeşti, dacă ai îngădui să-ţi fiu prieten şi tovarăş de joacă, să stau lângă tine, la măsuţa ta, să mănânc din talerul tău de aur, să beau din cupa ta şi să dorm în pătuceanul tău, dacă-mi făgăduieşti toate astea, acu’ mă cobor în fântână şi-ţi aduc mingea.

Wilhelm Grimm

La începutul secolului XIX, Germania trecea prin lupte pentru putere şi ocupaţii militare. Pentru că visau la o naţiune unită, Jacob şi Wilhelm Grimm au început să studieze limba nativă şi să strângă poveşti şi mituri populare. În acelaşi timp, au fondat un întreg domeniu de cercetare şi au scris sute de lucrări, printre care „Dicţionarul German“, „Mitologia germană“ şi „Gramatica limbii germane“, notează „Deutsche Welle“.
Fraţii Grimm, care au publicat primul volum de basme pe 20 decembrie 1812, s-au ocupat şi de studierea limbii germane şi şi-au propus să onoreze o parte din istoria culturală germană, ce părea condamnată la dispariţie. De-a lungul vieţii, cei doi fraţi şi-au câştigat existenţa ca bibliotecari, jurnalişti, diplomaţi şi mai târziu ca profesori, însă marea lor dragoste a rămas studierea germanei vechi şi colectarea de legende şi mituri. Tatăl lor a murit când aveau 10, respectiv 11 ani, şi şi-au intrat foarte repede în rolul de capi ai familiei.
Wilhelm Carl Grimm s-a născut pe 24 februarie 1786, la Hanau, situat în apropiere de Frankfurt, Germania, într-o familie cu nouă copii. Jacob și Wilhelm Grimm au urmat Liceul Fridericianum din Kassel. La 17 ani, Jacob s-a mutat la Marburg să studieze Dreptul la Universitatea din oraș, iar fratele său mai mic, Wilhelm, i s-a alăturat un an mai târziu. După câteva semestre, Jacob a renunţat la studii şi au început împreună cercetarea independentă.
Wilhelm Grimm a fost folclorist, lingvist, filolog, doctor în drept, și, alături de fratele său Jacob, autor a numeroase studii lingvistice și a celor mai frumoase povești, ce au încântat copilăria multor generații.
Frații Grimm au devenit cunoscuți în toată lumea cu basme ca Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Scufița roșie și Hansel și Gretel.
Erau agresivi, dependenţi de muncă, moralişti şi ciudaţi“, explică Andreas Döring, directorul Teatrului Göttingen. Erau cunoscuţi pentru severitatea şi pentru încăpăţânarea lor, mai ales când era vorba de munca de cercetare. Au existat conflicte teribile şi mulţi erau curioşi cu privire la cei doi nou-veniţi. Domeniul lor de cercetare era în totalitate nou şi mulţi savanţi mai bătrâni erau sceptici. Dar au rămas o echipă de neînvins, în ciuda diferenţelor dintre ei. Wilhelm se presupune că era fermecător şi sociabil, iar Jacob era rigid şi introvertit. „S-au acceptat unul pe celălalt aşa cum erau şi au devenit de nedespărţit“, spune Döring.
Influențat de Clemens Brentano și Achim von Armin, din 1806, Wilhelm începe, alături de fratele său, să adune povești populare. Debutează în literatură în anul 1812, cu o colecție de basme intitulată Povești pentru copii (Kinder-und Hausmarchen), volum ce conține 86 de povești populare. Doi ani mai târziu apare și cel de-al doilea volum din Povești pentru copii, adunând de această dată 200 de povești și 10 legende.
Apariția romantismului în secolul al 19-lea a reîmprospătat interesul pentru poveștile din folclor și a reprezentat o formă pură de literatură și cultură națională pentru cei doi frați. Cu scopul de a întocmi un tratat academic asupra basmelor populare, frații au stabilit o metodologie pentru culegerea și înregistrarea acestora, metodologie care a devenit baza studiilor folclorice.
Popularitatea poveștilor culese de frații Grimm a rămas enormă mult timp după dispariția lor fizică.
Acestea pot fi citite în mai mult de 100 de traduceri și au fost adaptate de cineaști precum Lotte Reiniger, și Walt Disney, prin filmele Albă ca Zăpada și cei Șapte Pitici (Snow White and the Seven Dwarfs) și Frumoasa din padurea adormită (Sleeping Beauty), printre altele.
În secolul al XX-lea, basmele fraților Grimm au ajuns să domine rafturile din dormitoarele copiilor. Poveștile citite erau ca visele devenite realitate, copiii identificându-se și reflectându-se în personajele principale ale poveștilor: cavaleri frumoși și domnițe elegante, înarmați cu magie, triumfau peste uriași și vrăjitoare și animale sălbatice, impunându-se în fața maturilor răutăcioși și egoiști. În mod inevitabil, cavalerul și domnița se îndrăgosteau și trăiau până la adânci bătrâneți.
Și părinții continuau să citească aceste povești copiilor datorită lecțiilor pe care le transmiteau: ține-ți promisiunile, nu vorbi cu străinii, muncește din greu, ascultă-ți părinții. Colecția a servit drept „un manual de bune maniere”, cum spunea Wilhelm Grimm.
Nu numai că au cules povestiri, încântând copilăria atâtor generaţii, dar au cercetat limba germană punând bazele germanisticii de azi.
Fraţii Grimm au avut o viziune. Ei au vrut să conserve şi să transmită mai departe extrase din tezaurul cultural german ameninţat cu dispariţia.
Ameninţat, fiindcă Germania era, la începutul secolului al XIX-lea, fărâmiţată, măcinată de conflicte politice, lupte interne şi cuceriri militare. Jakob şi Wilhelm Grimm nu s-au împăcat cu starea în care se afla propriul popor, lucrând întru unitate şi trezirea conştiinţei naţionale. Au început să-şi exploreze limba maternă, să culeagă mituri şi povestiri populare străvechi. Astfel ei au pus bazele unui tărâm de cercetare inexistent până la acea dată. Au scris sute de lucrări, între care volumele de referinţă Dicţionarul german, Mitologia germană şi Gramatica germană.
Fraţii Grimm au format o echipă imbatabilă. Se spune că Wilhelm era şarmant şi iubitor de prietenii, în vreme ce Jacob era mai degrabă sever şi distant. O viaţă întreagă, însă, cei doi au fost alături. S-au acceptat aşa cum erau şi s-au sprijinit reciproc. Această dragoste dintre fraţi continuă să impresioneze până în zilele noastre.
Fraţii Grimm au lucrat asiduu până au închis ochii. Wilhelm a murit în 1859 la vârsta de 73 de ani, Jacob în 1863, la vârsta de 78 de ani. Nu au apucat să-şi ducă la capăt cel mai mare proiect. Totuşi, Dicţionarul german a fost finalizat un secol mai târziu, de o echipă formată din mai bine de 100 de germanişti. Un proiect gigantic, pe măsura valorii Fraţilor Grimm.


Surse:
adevarul.ro
literaturacopii.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

12 + 18 =

49 − = 42

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Sensul şi originea expresiei “Patul lui Procust” În cultura română, …
Corespondenta la redactie