Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Cel care controlează rezerva de bani a naţiunii, controlează naţiunea.

Cel care controlează rezerva de bani a naţiunii, controlează naţiunea.

Adevărul te va elibera, dar mai întâi te va face să te simţi mizerabil.

Dacă nu eşti prea mare pentru locul pe care îl ocupi, înseamnă că eşti prea mic.

O motivaţie corectă este mai puternică decât forţa.

Am avut multe probleme în viaţa mea, dar cele mai rele dintre ele nu au venit niciodată.

Teritoriul este corpul naţiunii. Oamenii care îi locuiesc dealurile şi văile sunt sufletul, spiritul, viaţa ei.

Ideile sunt marii războinici ai lumii, iar un război care nu are o idee în spatele său este doar o brutalitate.

Ideile controlează lumea.

O lege nu este lege fără coerciţia din spatele ei.

Un om curajos este acel om care priveşte Diavolul în faţă şi îi spune direct că este Diavolul.

Sărăcia este neplăcută, dar în nouă cazuri din zece, cel mai bun lucru care se poate întâmpla unui tânăr este să fie aruncat peste bord şi obligat să aleagă între a se îneca şi a înota.

Dintre cele mai importante lucruri, după libertate şi justiţie, următoarea pe listă se află educaţia populară. Fără aceasta, nici libertatea şi nici justiţia nu pot fi menţinute pentru o perioadă lungă de timp.

James A. Garfield

A fost crescut de o mamă văduvă în circumstanțe modeste la fermă din Ohio. A lucrat la mai multe slujbe, inclusiv pe o navă de canal, în tinerețe. De la vârsta de 17 ani, a frecventat câteva școli din Ohio, apoi a studiat laColegiul Williams din Williamstown, Massachusetts, absolvindu-l în 1856. S-a căsătorit cu Lucretia Rudolph în 1858.
James Abram Garfield s-a născut la 19 noiembrie 1831. Fiul lui Abram Garfield și Eliza Ballou Garfield, a venit dintr-un fond umil și a fost crescut de mama sa văduvă într-o fermă din Ohio. În timp ce era încă în tinerețe, Garfield a întreprins numeroase slujbe, inclusiv lucrul la un canal de barcă. El a fost ultimul născut din cinci copii. Dragostea sa pentru lectură a fost evidentă iar el a excelat în mediul academic. Garfield a participat la mai multe școli din Ohio încă de la vârsta de 17 ani. S-a înscris la Institutul Eclectic din Western Reserve (redenumit mai târziu Colegiul Hiram) la 1851 și și-a terminat studiile acolo în 1854. Apoi a studiat la Colegiul Williams din Williamstown, Massachusetts, unde a absolvit în 1856. S-a alăturat Partidului Republican de când s-a opus sclaviei, iar regulile sale au rezonat cu cele ale republicanilor.
A fost cel de-al douăzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii și cel de-al doilea președinte american care a fost asasinat. Termenul său al fost cel de-al doilea ca scurtime, după cel al lui William Henry Harrison, al nouălea președinte american, fiind în funcție în perioada 4 martie 1881 – 19 septembrie 1881. Garfield a servit în cea mai înaltă funcție a statului american un total de doar șase luni și cincisprezece zile.
Cel de-al 20-lea preşedinte Preşedintele al SUA, James A. Garfield, a realizat pericolul pe care îl reprezentau bancherii. În 1877, în districtul Lampasas, Texas, un grup de fermieri a creat o grupare numită „Cavalerii de Nădejde”. Aceştia erau preocupaţi de puterea financiară care era „concentrată în mâinile doar a câtorva persoane.” Mai târziu, ei au schimbat numele grupării în „Alianţa Fermierilor”. Aceasta s-a răspândit de la un capăt la altul al Texas-ului şi, începând cu 1887, mişcarea s-a extins spre nord, până în Dakota şi spre est, până în Carolina. În timpul anului 1890, această grupare a reuşit să se organizeze foarte bine, ajungând chiar să aleagă guvernatorii şi membrii ai Congresului. „Alianţa Fermierilor” a sprijinit creşterea progresivă a taxelor pentru căile ferate, pentru comunicaţii şi corporaţii, dreptul de a organiza sindicate, mijlocirea guvernamentală pentru stabilizarea preţurilor mărfurilor şi iniţierea programelor de creditare.
Ei erau împotriva sistemului bancar privat al ţării şi susţineau utilizarea „bancnotelor” lui Lincoln, datorită adaptabilităţii acestora şi a capacităţii lor de a satisface nevoile economiei. „Alianţa fermierilor” vroia ca aprovizionarea cu bani să fie controlată de către reprezentanţii aleşi de ei, şi nu de interesele băncilor internaţionale.
În consecinţă, în 1892, această grupare a înfiinţat Partidul Poporului şi şi-a susţinut propriul candidat la preşedinţie. În 1896, Partidul Poporului s-a alăturat campaniei democratului William Jennings Bryan, care a pierdut alegerile în faţa lui McKinley, sfârşind astfel mişcarea populistă. Această mişcare politică a fost însă cea care a pus bazele pentru ceea ce avea să devină Rezerva Federală Americană.

Garfield a intrat în politică ca republican. A servit ca membru al Senatului Ohio (1859–1861).
Garfield s-a opus secesiunii confederate, a servit ca general-maior în Armata Uniunii în timpul Războiului Civil American și a luptat în bătăliile de la Middle Creek, Shiloh și Chickamauga. A fost ales de Congres în 1862 să reprezinte al 19-lea district congresional al Ohio. De-a lungul mandatului congresional prelungit al lui Garfield de după Războiul Civil, acesta a susținut în mod ferm etalonul de aur și a primit reputația de orator talentat. Inițial, Garfield a fost de acord cu viziunile republicanilor radicali în ce privește Reconstrucția, dar
mai târziu a favorizat abordarea moderată în ce privește aplicarea drepturilor civile pentru sclavii eliberați.
La Convenția Națională Republicană din 1880, senatorul ales Garfield s-a prezentat ca manager de campanie pentru Secretarul Trezoreriei John Sherman și a ținut discursul de nominalizare prezidențială pentru el. Când nici Sherman nici rivalii săi – Ulysses S. Grant și James G. Blaine – n-au putut obține suficiente voturi pentru a-și asigura nominalizarea, delegații l-au ales Garfield ca soluție de compromis pentru alegeri. La alegerile prezidențiale din 1880, Garfield a dirijat o campanie modestă de la verandă și l-a învins la limită pe democratul Winfield Scott Hancock.

Printre realizările lui Garfield ca președinte pot fi numite reîntărirea autorității prezidențiale în detrimentul curtoaziei senatoriale în ce privește numirile executive, energizarea puterii navale americane și eliminarea corupției din Oficiul de Poștă, totul în timpul unei perioade extrem de scurte în care a fost în funcție. Garfield a
făcut numiri notabile în funcție la nivel judecătoresc și diplomatic, inclusiv un judecător la Curtea Supremă. A sporit puterile președinției când l-a înfruntat pe senatorul de New York Roscoe Conkling desemnându-l pe William H. Robertson pentru postul profitabil de Colector pentru Portul New York, începând un conflict ce s-a terminat cu confirmarea lui Robertson și demisia Conkling din Senat. Garfield a susținut tehnologia agricolă, faptul că electoratul trebuie să fie educat și drepturi civile pentru afro-americani. De asemenea, a propus o reformă substanțială a postului de funcționar, care în cele din urmă a trecut de Congres în 1883 și a fost promulgată de succesorul său, Chester A. Arthur, ca Pendleton Civil Service Reform Act.

Pe 2 iulie 1881, a fost împușcat la stația de trenuri Pennsylvania din Washington D.C. de Charles J. Guiteau, jurist și scriitor ce avea o nemulțumire. Rana n-a fost la început fatală pentru Garfield, dar se spune că mâinile necurate și
neprotejate ale doctorilor au provocat infecția ce i-a cauzat decesul pe 19 septembrie. Guiteau a fost condamnat pentru omor și a fost executat în iunie 1882; a încercat să-și minimalizeze crima, spunând că sa a fost un simplu atac, acuzându-i pe doctori de moartea lui Garfield. Având mandatul încheiat prematur după 200 de zile, o bună parte din perioada în care a fost în funcție petrecând-o bolnav, încercând să-și revină după atac.
Istoricii uită adesea să-l listeze în clasificările istorice ale președinților S.U.A. din cauza duratei scurte a președinției sale.


Surse:
ro.wikipedia.org
dir.org.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Primarul vrea, consilierii ridică mâna: Pentru echipa de fotbal șase miliarde pe an, pentru elevii oltenițeni burse de câțiva lei

2 octombrie 2019

Primarul vrea, consilierii ridică mâna: Pentru echipa de fotbal șase miliarde pe an, pentru elevii oltenițeni burse de câțiva lei

Laura Suzeanu Primarul Petrică Țone este în continuare generos cu echipa de fotbal din spatele Asociației Club Sportiv Municipal Oltenița. Este generos, dar pe banii oltenițenilor, în timp ce profesorii care se mai încumetă să organizeze activități școlare, caută surse externe pentru premii și diplome. Deși jucătorii provin din alte zone, altele decât Oltenița, din bugetul local vor pleca din nou 150.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Aveţi o “marotă”? Periodic, anumite cuvinte devin “vedete”, probabil printr-un …
Corespondenta la redactie