Cel mai mare duşman al adevărului este cel mai adesea nu minciuna, intenţionată, urzită şi nesinceră, ci mitul – durabil, convingător şi nerealist.

Iartă-ţi duşmanii, dar nu le uita numele.

Avem nevoie de oameni ce pot visa lucruri care nu există.

Lucrurile nu se întâmplă. Lucrurile sunt făcute să se întâmple.

Dacă arta hrăneşte rădăcinile culturii noastre, societatea trebuie să îl lase pe artist liber să-şi urmeze viziunea indiferent unde îl duce.

Dacă o societate liberă nu poate să ajute multitudinea săracilor săi, atunci nu va putea scăpa nici pe puţinii săi bogaţi.

Trebuie să utilizezi timpul ca o unealtă, nu ca o cârjă.

Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri.

Un om inteligent este acel care ştie să fie atât de inteligent încât să poată contracta oameni mai inteligenţi decât el.

Nu există progres fără încredere în viitor.

Viaţa nu este niciodată uşoară. Trebuie să munceşti şi să îţi respecţi obligaţiile – faţă de adevăr, de justiţie şi de libertate.

Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii.

Atunci când ne exprimăm recunoştinţa, nu trebuie să uităm faptul că cea mai înaltă apreciere nu este în rostirea cuvintelor, ci prin trăirea lor.

Atunci când puterea conduce omul către aroganţă, poezia îi aminteşte limitele sale. Atunci când puterea îngustează opţiunile omului, poezia îi aduce aminte de bogăţia şi diversitatea existenţei. Atunci când puterea corupe, poezia purifică.

Viaţa este nedreaptă, dar să nu uităm că nu întotdeauna spre dezavantajul nostru.

Schimbarea este legea vieţii; cel care priveşte numai spre trecut, acela pierde cu siguranţă viitorul.

Să nu negociem niciodată din teamă.

Nimic nu se compară cu plăcerea simplă de a merge pe bicicletă.

O naţiune căreia îi este frică să-şi lase oamenii să judece adevărul şi falsitatea într-o piaţă deschisă este o naţiune căreia îi este frică de oamenii săi.

Arta este marea biserică nedogmatizată.

John Fitzgerald Kennedy

În alegerile din 1946, s-a înscris pentru prima oară pe listele electorale pentru ocuparea unui loc în Camera Reprezentanților. A fost ales și și-a menținut locul de reprezentant în urma alegerilor din 1948 și 1950. După șase ani, a încercat să candideze pentru Senat. Victoria a fost uluitoare: a devenit senator cu 70 000 de voturi. În timpul anilor petrecuți în Senat, John Fitzgerald Kennedy a încercat să se afirme pe plan național. În 1956, el a încercat să obțină, la Convenția Națională a Partidului Democrat, desemnarea sa drept candidat la vicepreședinție, dar nu a reușit. În 1958, a fost reales în Senat cu o majoritate de 875 000 de voturi. Când i s-a comunicat că are toate șansele să devină candidat la vicepreședinție, el a replicat hotărât: “Nu, voi candida pentru a deveni Președinte”. După o pregătire minuțioasă, senatorul John F. Kennedy a anunțat în ianuarie 1960 că va acționa pentru a obține învestitura Partidului Democrat pentru a candida la președinție. La 14 iulie 1960, la congresul Partidului Democrat de la Los Angeles, Kennedy a fost învestit candidat cu aproape dublul voturilor adversarului său.
Cel de-al 35-lea și cel mai tânăr președinte american John Fitzgerald Kennedy s-a născut la 29 mai 1917, în Brookline, o suburbie din Boston, Massachusetts, într-o familie cu origini irlandeze. Tatăl său a fost Joseph Patrick Kennedy (1888-1969), un bogat om de afaceri și ambasador al SUA în Marea Britanie între 1937 — 1940.
Și-a petrecut copilăria în orașul natal alături de cei opt frați (trei băieți și cinci fete). După ce a urmat o școală primară particulară și un an la o școală catolică din Canterbury (Connecticut), a fost înscris la un colegiu renumit, numit “Choate-Wallingford”.
În 1936, s-a înscris la Universitatea Harvard, unde a studiat istoria și relațiile internaționale. Totodată, conflictele și tensiunile de pe continentul european în anii premergători declanșării unui nou conflict mondial, i-au inspirat teza de licență, abordând problema Marii Britanii, care nu era pregătită pentru un război cu Germania. S-a angajat voluntar în Marina Americană în 1941 și a fost repartizat, doi ani mai târziu, la un serviciu de informații în Pacific, unde a fost promovat la gradul de locotenent. În 1943, deși rănit după ce o navă japoneză a atacat vasul pe care îl comanda, reușește să salveze câțiva membri ai echipajului, o faptă apreciată, ulterior, ca fiind plină de curaj.
Lupta electorală dintre el și republicanul Richard Nixon a fost prima luptă electorală televizată. Tânărul Kennedy, cu toate că era mai puțin experimentat, însă plin de carismă și cu un zâmbet dezarmant, l-a dominat categoric pe fostul vicepreședinte din timpul mandatului președintelui Ike.
La 8 noiembrie 1960, J. F. Kennedy a fost ales al 35-lea președinte al SUA, cu cea mai mică diferență de voturi din istorie: 34 220 984 pentru Kennedy contra 34 108 157 pentru Nixon. Discursul său inaugural, din 20 ianuarie 1961, care începea cu: ‘Flacăra a trecut la o nouă generație de americani. Vom plăti orice preț pentru a asigura succesul libertății. Nu vă întrebați ce poate face țara pentru voi, ci ce puteți face voi pentru țară’, a fost începutul unui moment magic.
În timpul administrației sale prezidențiale, care a durat 1.037 de zile, s-a înconjurat de minți strălucite ce proveneau de la cele mai bune universități sau colaboratori ai foștilor președinți F. D. Roosevelt și Harry Truman. Criza rachetelor din Cuba, dar și operațiunea din ‘Golful Porcilor’ s-au desfășurat în contextul Războiului Rece. Pe plan intern, politica noilor frontiere promitea reforme în educație, sănătatea publică, programul spațial Apollo (care a înregistrat progrese rapide), abordările problemelor constante: șomajul, locuințele și rasismul.
John F. Kennedy a fost căsătorit cu Jacqueline Lee Bouvier, descendentă a unei familii bogate de origine franceză. În ceea ce privește copiii, cuplul a fost marcat de o serie de tragedii. Jackie a suferit un avort (1955), apoi o sarcină oprită în evoluție (1956). La 27 noiembrie 1957 s-a născut Caroline Kennedy, iar trei ani mai târziu, la 25 noiembrie a venit pe lume John F. Kennedy jr., care a avut un destin tragic, murind la 16 iulie 1999, într-un accident de avion împreună cu soția sa și sora acesteia. Un alt copil, un băiat, Patrick Bouvier Kennedy, a murit la scurt timp după naștere în august 1963.
În ziua de 22 noiembrie 1963, președintele John F. Kennedy și prima doamnă Jacqueline se aflau în Dallas, Texas. Vizita președintelui la Dallas a fost adăugată la turneul său la propunerea vicepreședintelui Lyndon Johnson. În alegerile prezidențiale din 1960, Kennedy fusese ales cu o diferență foarte mică față de contracandidatul său, Richard Nixon, iar realegerea din 1964 depindea în mare măsură de alegătorii conservatori din statele sudice. Președintele și soția sa se aflau într-o mașină decapotabilă, în fruntea coloanei oficiale, fiind însoțiți de guvernatorul statului Texas, John Connally (care a fost la rândul său grav rănit) și soția acestuia. La ora 12.30 (ora locală), când mașina prezidențială a ajuns în Piața Dealey, s-au auzit trei focuri de armă. Primul și-a ratat ținta, al doilea l-a lovit pe Kennedy în spate și i-a ieșit prin gât, iar al treilea glonte l-a nimerit direct în cap. Președintele a fost dus de urgență la spital, o jumătate de oră mai târziu fiind declarat mort.
Deşi sute de teorii ale conspiraţiei au emis ipoteze despre o a doua persoană care ar fi tras în preşedinte în ziua tragediei, istoria arată că John F. Kennedy a fost ucis pe 22 noiembrie 1963, în Dallas, de către Lee Harvey Oswald, care a fost împuşcat mortal după două zile de către Jack Ruby.
Potrivit CNN, aspectul inedit este că Harvey Oswald a fost arestat nu pentru uciderea preşedintelui american, ci pentru împuşcarea mortală a unui ofiţer de poliţie din Dallas, J.D. Tippitt, la 45 de minute după ce Kennedy a murit. Oswald a negat ambele acuzaţii, şi în timp ce era transferat la închisoare, a fost omorât prin împuşcare de Jack Ruby, proprietar de cluburi de noapte din Dallas.
Cu opt luni înainte ca Lee Harvey Oswald să îl omoare pe JFK, bărbatul a încercat să îl ucidă pe Edwin Walker, un anti-comunist vocal şi fost general al Armatei americane. După retragerea din Armata SUA, în 1961, Walker a devenit un critic fervent al conducerii Kennedy şi s-a opus în mod activ faţă de programul de integrare rasială în şcolile din Sud. Comisia Warren, însărcinată cu investigarea asasinării lui Kennedy, a descoperit că Oswald încercase să îl omoare pe Walker în timp ce fostul general se afla în locuinţa lui. Walker a suferit atunci răni minore provocate de fragmente ale glonţului.

Surse:
agerpres.ro
mediafax.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com