În creaţia artistică, de multe ori tehnica rămâne în urma plasticităţii şi primează sentimentul interior în raport cu motivul. La Ilie Rusu laboratorul este admirabil ţinut sub control, el conturează ansamblul şi îl îmbracă fără a ascunde ideea, apropiindu-l de zona creaţiei paravizuale.

Lucrarea „Zidul”, realizată din porţelan, este o reîntoarcere la semnificaţiile arhetipurilor. Forma acestuia imită o structură de chirpici în care au fost inserate păsări poposind aici spre odihnă şi arhaizându-se prin sugestia plastică a pământului primordial prelucrat cu paie pentru folosinţa umană. Această temă îi dă posibilitatea lui Ilie Rusu să folosească elementul aviar în două direcţii. Una, care ţine de natura firească a vieţuirii într-un cadru rustic, cealaltă, de schimbarea contextului şi adaptabilitatea elementului la metehnele societăţii de acum, prin tranformarea păsărilor şi a cuibului lor în aliment conservabil şi vandabil. O notă de pitoresc, alături de una de dezumanizare, arată derapajele existenţiale şi sociale la care este supus însuşi artistul. Acesta punctează uneori, prin reprezentarea unor cuiburi de păsări de sine stătătoare, întoarcerea omului la semnificaţia originară a existenţei.

Folosindu-se de imagini convenţionale, uşor de detectat în arealul vizual actual, Ilie Rusu îşi continuă discursul prin regândirea unor obiecte produse de tehnologia contemporaneităţii, aşezate în diferite contexte şi adecvate actualităţii. Foloseşte imagini stereotip fără să înlăture elementele cotidiene, poeticul naturii sau reminiscenţele credinţei, stare rămasă în structura genetică a fiinţei secolului XXI prin descendenţa sa biblică.

Ambalaje pentru decor, perne, conserve, resturi menajere, în general obiecte ale societăţii de consum cu o elaborată abordare tehnică şi estetică, de la artă la utilitar, de la tendinţe Art e povera, Pop art şi cinetice, îi îmbracă într-o formă conceptuală receptarea vizibilului.

Îngerii, reduşi la esenţă prin reprezentarea aripilor multiplicate ca produs de serie, ca o marfă supusă distribuţiei, cu discrete diferenţieri de o rafinată plasticitate, definesc universul artistic al lui Ilie Rusu, care îşi află sursele în experimentele anilor 1960. Acesta le adaptează unor situaţii contemporane sau mai bine zis sunt elementele experienţei sale sociale.
Calităţile dinamice ale cojilor de ouă aranjate în cofraj, animate mecanic cu un sistem motorizat sau aripile de înger aşezate pe umeraş, devenite în viziunea artistului un uzual element de vestimentaţie şi un motiv artistic repetabil, supus şi el noilor tehnologii cotidiene, ne arată că pentru Ilie Rusu esenţial este procesul de elaborare şi tehnica din subsidiar, în care implică mişcarea, cinetizând o parte dintre creaţiile sale.

Ilie Rusu s-a născut în 1956 în comuna Feleacu, judeţul Cluj şi este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu”. Conferenţiar univ.dr. la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, acesta este un tehnician important din ceramica noastră.

Critic de artă
Ana Amelia Dincă