Potrivit unor analize și descoperiri, dar mai ales trăirilor și realităților psihologice, cercul reprezintă, deopotrivă, finitul și infinitul, unitatea și multiplicitatea, dar și spațiul limitat, omogen.
Nu întâmplător, cercul este forma sanctuarelor, la popoarele nomade, în timp ce popoarele sedentare aleg pătratul. În Orientul Mijlociu, razele/rozetele, adeseori folosite în arhitectură, dar și ca amulete sau ca obiecte de decor, erau considerate și remedii împotriva deochiului și a forțelor malefice, în general. Războinicii, înainte de a intra în luptă, trasau în jurul lor un cerc, pentru a fi protejați sau, adeseori, purtau nenumărate brățări pe brațe, primite de la cei care doreau ca ei, soldații, să se întoarcă acasă, cu bine.
Cercul este totodată simbolul eternei reîntoarceri, al ciclicității care se regăsește în natură sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii etc, regăsindu-se chiar și la nivel celular. În cele 5 elemente cercul este simbolul aerului, al spațiului, expansiunii.

Când interpretăm un simbol compus trebuie să știm de unde anume provine, din ce perioadă, cine l-a inventat și ce doreau acei oameni să reprezinte. În cazul ochiului din triunghi se fac o serie de judecăți negative iar cele mai des întâlnite sunt două: simbolul este interpretat ca altceva decât se dorea și ca ceva cu care a ajuns abia mai apoi să fie asociat. Mai pe scurt, în primul caz, ochiul e interpretat ca fiind orice de la ochiul lui Horus, la cel al lui Lucifer, Satan, al guvernului mondial sau al soacrei… În cel de-al doilea caz, este interpretat ca semn masonic. Nici o problemă aici, ochiul în triunghi este un semn masonic, însă acesta a fost adoptat de către masonerie abia mai tarziu, nu a fost inventat de către francmasoni.
Cercul poate fi un simbol diabolic pentru că în magia neagră se folosea cercul magic iar în Infernul lui Dante, iadul este organizat în mai multe cercuri. Șarpele Uroboros, cel care își înghite coada, e un semn rău, și așa mai departe.
Cum să interpretăm așadar studiind toate aceste aspecte, construcțiile și așezările propuse de primarul Petre Țone din două zone în Bulevardul Republicii, alături de sensurile giratorii ? La o primă vedere tinzi să crezi că omul o viață s-a învârtit în cerc negăsind o ieșire, învârteala asta poate fi în jurul a orice tentație așezată în cerc, fie că vorbim de jocuri sau de dorințe zilnice, apucături sau activitatea proprie.
Și totuși dacă legăm simbolul cercului de forma sanctuarelor popoarelor nomade ne apropiem puțin de realitate. Știm că nomazilor le plac călătoriile, nu stau într-un loc. Și lui Petrică Țone îi plac concediile, este mai puțin de găsit prin birou, însă ”cercul” cunoașterii unei tipologii umane este mult mai vast.
Construcțiile în formă de cerc ale lui Țone pot fi interpretate din punct de vedere psihologic. Cercul este o mișcare ciclică, adică în sinea lui, el va reveni la candidatura pentru primărie de fiecare dată când se vor face alegeri și va fi o ocazie, atât cât va mai putea firește sau până la o anumită vârstă. De asemenea, ca fost locuitor pe strada Mircea Eliade, știe să se apere de deochi, iar deochiul se poate face și de frumos și de urât, dacă e să ne focusăm pe influențele din Orientul Mijlociu ori să ne gândim cât îi place lui Petrică Țone în Dubai. Aici, influența cercului sau a oricărui obiect rotund ce să fie legat de o persoană, este grăitoare.
Forma rotundă a cercului înseamnă atât simplitate cât și închidere, actualitatea din Primăria zilelor noastre fiind una fără prea multă deschidere, doar ceea ce se impune într-un cerc. Închis firește, fiindcă un cerc nu poate fi deschis decât străpuns.
Faptul că Primăria s-a transformat într-un loc unde în spatele ușilor închise se petrec multe necunoscute de ochiul liber al votantului este mai mult decât vizibil…în ochii noștri ai unora cu ochi migdalați, ai altora cu ochi în cerc.

Uitându-ne la Foișorul dintre blocurile C și E ne gândim la intenția acelei construcții în formă de cerc care te invită la câte o șezătoare, o mică bârfă, deși cam dificil să stai pe o bancă, indiferent că ești pensionar sau casnic ca să te mai bată și razele soarelui ce își fac loc printre găurile cercului vara căci iarna nu prea se poate sta în foișor.
Înaintăm și mergem spre gardul alb construit aproape în formă de cerc, mai spre oval dar tot o mulțime a tuturor punctelor din plan, in-egal depărtate de un punct fix numit centru, cel dinspre blocurile H și J din același bulevard al Republicii preferat de Țone la modificări sau refulări.

Locul ne duce cu gândul spre Hansel și Gretel, spre basmul copilăriei noastre. Iar ca să ducem povestea mai departe, îi propunem primarului în funcție să construiască și o căsuță din turtă dulce, așa își face o pomană și cu oamenii săraci din oraș care ar avea din ce să mănânce, ar da de lucru și celor care nu au locuri de muncă, meșterind astfel la căsuța de poveste din țarcul alb al lui Țone.
Este foarte posibil ca persoana care a venit cu aceste idei ”în cerc” să nu fie Petrică Țone, dar oricum el a fost de acord, iar aceste împletiri între a distruge copaci și construcțiile în cerc care să te amețească sunt specifice mandatului 2012-2016.
Oltenița a fost răzuită de copaci iar ca să se atenueze revolta oamenilor, pe care Țone a fost sigur că-i va potoli cu tactica sa cunoscută, sprijinită și de rămășițele psihologice din timpul comunismului, ca de pildă ”frica” sau ”incapacitatea de a gândi” ale unora dintre locatari, mai ales cei pensionari, primarul PSD a semnat, la inițiativa celor de la biroul edilitar-gospodăresc, pentru plantarea de floricele și alte obiecte lemnoase care să dea o notă de culoare locurilor defrișate, fără umbre.
Foișorul – loc de stat pe bancă și invitație la bârfe de cartier, sau spațiul oval strâmt unde să stai să butonezi telefoane mobile, să te holbezi la trecători și să mai dai niște coate ori să te muți de pe o bancă pe alta, ca și sensurile giratorii ce sufocă carosabilul fiind pentru un oraș atât de mic incomode, așezate ca pleștile în mijloc dar și pericol pentru accidente mai ales printre școlari, toate aceste simboluri rotunde se pliază pe o gândire asemenea.

Cercul poate fi de asemenea unul format din vicii sau virtuți și să avem de-a face cu un cerc vicios (al puterii, banilor) sau unul virtuos (al calităților umane frumoase și frumuseții spirituale). Filmele SF ne redau urmele lăsate de navele extraterestre în formă de cerc.
Unii oameni suferă de claustrofobie, alții de agorafobia, iar tendința este inversă ca cel care suferă de o fobie să creeze mediul în care să poată trăi el, deși există și tratamente ce ar putea da rezultate cu puțin efort.
Nu ar fi exagerat să se spună că mai mult sau mai puţin conştient, fiecare om se comportă, nu numai în relaţiile cu ceilalţi oameni, ci chiar faţă de sine, ca şi cum ar juca un “rol”, cel al lui însuşi. Rezultatele sunt desigur diferite: la unii indivizi se realizează o largă suprapunere între structura reală şi cea dorită.
Când se vor schimba cercurile în romburi sau pătrate ori hexagoane la Oltenița, vom ști că avem de-a face cu alt gen de tipologii umane. Până atunci ne vom învârti toți într-un cerc până cineva va găsi soluția de a ieși din el.