Abuzurile din România nu mai reprezintă un secret pentru nimeni nici măcar pentru străinătate. Nedreptatea, corupția, minciuna transformată în hrană zilnică, încălcarea legii, dar mai ales abuzul de putere, au reușit, mai ales în timpul guvernărilor pesediste, să sufoce orice confort sufletesc, mental, să inhibe zeci de mii de intelectuali și oameni cu gândirea limpede, să uluiască oamenii de afaceri și investitorii străini care ușor ușor își iau calabalâcul și pleacă la ei acasă, unde democrația este o veșnica rază de soare. Aceste racile ale societății românești au semănat printre cetățeni nesiguranță, pe alocuri frică dar cu siguranță o lehamite, un dezgust total, o uriașă neîncredere în clasa politică și reprezentanții ei, românii pierzându-și speranțele cu fiecare zi ce trece. Fie că românul e blestemat să fie veșnic hărțuit de propriile defecte umane, propriile lipsuri în comportament, fie că undeva în adâncul său o verigă slabă iese mereu la suprafață, societatea îl asimilează ca pe o ființă de cele mai multe ori demnă de dispreț. Cu mici excepții, românul este laș, duplicitar, veșnic îndoctrinat și înfricoșat de firimiturile fostei guvernări comuniste, neînțeles, imprevizibil, trădător, corupt. Și așa cum ”somnul rațiunii naște monștri”, balaurul comunismului a lăsat în urmă demoni ce permanent își regenerează capetele. Și așa s-a născut caracatița puterii politice.
Deși cel ales ar trebui să fie cel care să servească o comunitate iar comunitatea să-l solicite la nevoie și obstrucționeze când greșește sau nu servește interesul cetățenesc, este invers. Așa cum în multe localități din țară abuzul de putere a devenit lege peste o comunitate așa este și la Oltenița. Despre care putere vorbim? Cei care deţin puterea au tentaţia, tendința permanentă de a abuza de ea: tocmai de aceea Constituţiile tuturor țărilor sunt pline de regulamente. Numai că pe acolo se mai și respectă, pe aici nu prea. Cei care ajung să se creadă invincibili sau puternici deturnează aceste reguli în propriul lor interes, uită de unde au plecat, cine i-a ales, cum au fost aleși, de ce sunt aleși, care le este scopul funcției administrative. De aceea puterea trebuie limitată și atunci când încep să se înmulțească unul câte unul capetele balaurului, ele trebuie retezate. Abuzul de putere este un fapt extrem de grav: el distruge comunitatea reducând cetăţenii la stadiul de subiecţi, de slugi, de obiecte, pionii tablei de șah, punându-i deseori în situații de a nu şti şi a nu putea judeca competent sau cu discernământ, lucid și coerent, el oferă celor care ajung printr-un joc al hazardului la putere, sceptrul cu fundă roșie și trei trandafiri, dându-le astfel libertate deplină și de a face ce vor. Puterea neechilibrată și dată unei persoane simple, needucate, egoiste, cu antecedente grave de comportament și trai sau penale, conduce la abuzuri.
Astfel, interesele meschine ale actualilor politicieni în diverse funcții alese, la care se adună dorințe de răzbunare și putere sau acaparare a orice înseamnă avuție, o gașcă de parveniți înscriși în partide cu dorința unică de a se simți bine în miezul puterii cu sceptrul în mână cu care fulgeră omul după bunul loc plac, cu singurele preocupări de a se distra, a avea parte de viață de huzur, avantaje, slugi la picioare în stil de model comunist, viață ușoară, vile la dispoziție cu fel și fel de distracții, petreceri devenite drog, mulți cu afaceri mizerabile în umbră care să înmulțească banii ce să le aducă lucruri practice, pe final coșciuguri poleite cu aur la moartea lor și cavouri cu telecomandă rămase moștenire rudelor, toate duc la o societate găunoasă, măcinată permanent de dinții viermelui stricăciunii și perversității, monstruozități pe bandă rulantă. Și asta se întâmplă peste tot în țară dar și la Oltenița. Presa, a patra putere în stat, nu este pe placul dictatorilor locali iar acest lucru a fost demonstrat de multe ori. Abuz în toate sensurile cuvântului, afront împotriva propriei ţări dar mai ales a alegătorilor folosiți drept carne de tun și duși cu vorba, momiți, mințiți, induși în eroare.

Despre presă se spune că este una din instituţiile care veghează la păstrarea democraţiei. Este un factor de putere şi un reper de normalitate, este facsimilul unui detectiv particular sau polițist de investigații, este respectată într-un stat normal iar artunci când scoate la iveală repere morale, când luptă pentru adevăr și dreptate este apreciată pentru efortul său de a lumina masele. Trăim într-o societate în care informaţia înseamnă putere, de aceea mogulii gen Voiculescu sau Ghiță și-au creat televiziuni, mijloace mass media ca să dețină puterea dar la ei este vorba de acea forță distrugătoare, manipulatoare ordinară și negativă, minciună până la abjecție, care să păcălească fraierii ce scapă telecomanda pe canalele lor, iar ei să-și facă jocurile murdare în spate, în spatele usilor închise.

Și la Oltenița, puterea a generat nedreptate. Nu mai este pentru nimeni un secret prietenia primarului Petre Țone cu comandantul Poliției Oltenița, George Chiru. Dar oare această prietenie este una care să aducă avantaje și cetățenilor? Ce se ascunde în spatele acestei uniuni? Avem exemple numeroase, dar cel mai grav este tolerarea fără limită a unei florărese care încalcă flagrant orice lege în orașul uitat de lume. Dacă Oltenița a ajuns să fie condusă de o florăreasă pentru simplul fapt că are acces direct la vorbe necreștine, că pertură liniștea interioară a oricărui trecător pe care cade năpasta să fie asaltat de gura slobodă a comerciantei, dacă o florăreasă a ajuns să dirijeze un primar și un comandant de poliție lejer ce acceptă situația, dacă o florăreasă încalcă abuziv legea și este în stare de orice să rămână țintuită într-un loc râvnit și dorit de ea de zici că acolo a căzut un meteorit cu putere extraterestră și emfază celestă, cu vrăji și cuvinte de deochi nemăsurate, dacă o florăreasă comandă o primărie, o poliție, jandarmerie, etc prin metode de marghiol, viclene, atunci în ce societate trăim dragi oltenițeni? În ce oraș respirăm și ce aer respirăm? Vom mai putea respira mult timp sau ni se va tăia de tot oxigenul? Aici se încalcă legea flagrant și se tolerează numai josnicii, atunci cum să nu-i fie teamă oltenițeanului alegător de cel ales atâta vreme cât lui, votantului, i se face o nedreptate zilnică – aceea de a nu i se recunoaște dreptul de cetățean. Adevărul doare, iar răul care nu se taie de la rădăcină prinde șerpi nu ramificații și prinde șerpi cu clopoței și otravă. Iar cei nedrepți, corupți, hoți, mânjiți nu iubesc adevărul. Florăreasa care încalcă legea fără ca primarul, poliția sau altă instituție competentă din Oltenița să intervină și să facă ordine și dreptate, stă în continuare ilegal pe un loc ce nu-i aparține, dar pentru care este în stare de moarte de om să-l mențină. De ce este precum scaiul? Pentru că a apucat să împroaște cu noroi anumite persoane fără vină pe care tot ea le-a implicat în țesătura mârșavă creată, și atunci minciuna trebuie să meargă până la capăt. Realitatea este distorsionată și continuă în tandem să fie acoperită din multiple interese, atunci la ce să ne mai așteptăm? La ceva bun? Și când se va face dreptate și ceva bun? De ce se tolerează toate astea? Pentru că place. Iar toate aceste lucruri nu s-ar face fără un spate și spatele acesta este model comunist, când unul era mai șmecher că avea pe nu știu cine secretar sau activist de PCR la județ sau în comitetul central cu puteri depline și atunci îți punea căluș la gură. Nu ne mai facem bine pentru că genul ăsta de corupți se bazează pe alții din structura de partid ca să facă nedreptate, iar asta s-a întâmplat numai când s-a aflat PSD-ul la putere. Asta este caracatița puterii și politicii. Iar eu cred ca dacă ar exista opinie publică reală le-ar fi tăiate toate aceste încercări demagogice de a distruge, însă despre ce societate civilă vorbim, când aproape tot românul se mânjește….pentru nimic. Dacă cineva își face meseria de jurnalist și anume câine de pază al societății în acest oraș, este obstrucționat, jignit, i se taie aripile adevărului, i se inscenează mizerii, i se aruncă în spate fapte și gesturi nefăcute și ireale în grup adunat și bine organizat. Dacă un jurnalist nu acceptă să fie mânjit și corupt, i se înscenează neadevăruri. Cum se mai poate conviețui, trăi, cum mai poți locui într-un oraș ca Oltenița? În mocirlă? În lașitate, minciună, lingușeală, păcăleală, escrocherie, duplicitate, necinste? Unde este dreptatea? Unde sunt acele valori morale la care ar trebui orice om să asceadă? Dar de fapt aici se ascede la altceva, fără legătură cu umanitatea și etica.

Dacă am fi mai mulți iubitori de adevăr și dreptate, de moralitate și cutezanță, Oltenița ar arăta altfel, România ar fi o țară normală. Fără presă democrația moare, democrația își pierde din identitate, democraţia încetează a mai exista, fară presă ne-am întoarce înainte de 1990 adică la un regim totalitar. Poate că mulți oltenițeni au uitat ce a însemnat regimul communist: dictatura era nimic față de ce nedreptate plutea, obediența acceptată de un popor slugarnic și fără pretenție de la el, imbecilizat, dar mai ales cenzura ce înseamnă moartea libertății, atacul la persoană și demnitate. Ziaristii erau obligaţi pe timpul vechii dictaturi să prezinte o imagine falsă a realitaţii, să prezinte doar succese şi progres, o societate multilateral dezvoltată cu realizări, creșteri de plan etc iar oamenii mureau de foame pe stradă, se înjurau la cozi de kilometri pentru a-și ostoi foamea sau a cumpăra o butelie, tinerii învățau la lumina lămpii cu gaz când se tăia curentul, se racolau cetățeni ca informatori ai fostei securități, acea securitate care după 1990 a dat curaj și putere celor ieșiți din miezul problemei, comuniști securizați sau turnători precum Iliescu ori Voiculescu și apoi elevii lor adică exact ce spuneam balaurul căruia i se înmulțesc capetele și dacă cineva îndrăznește să taie vreunul din moțurile odioase, acesta să aibă puterea să se regenereze. De aceea presa este câinele de pază al democraţiei, dar politicienii aflaţi la putere nu o vor dreaptă, o vor așa cum consideră ei că trebuie manipulată o populație slabă. Iar dacă încerci să fii liber, corect, să spui adevărul și să lupți cu ei pentru o țară normală, ei scot arsenalul, îşi încarcă armele şi se străduiesc să te împuşte. De ce ? Răspundeți singuri. Jurnaliştii de la Revista 22 scriau ”publicul a avut posibilitatea să afle, de la te­levizor, din ziare sau de pe Internet, ce este un plagiat şi cum arată el în versiunea Ponta, cum se încearcă muşamalizarea, cum s-a politizat de tot televiziunea pu­blică, de ce nu se pot legal modifica anu­mite legi prin ordonanţă de urgenţă, cum se încalcă în premieră deciziile Curţii Cons­tituţionale. Mai mult ca niciodată, jurnaliştii s-au mobilizat, au scormonit mai mult şi au reuşit să aducă la vedere ceea ce n-ar fi fost de nasul pu­blicului, dacă ar fi rămas după intenţiile po­liticienilor. Vin vremuri com­plicate pentru presa românească. Pe minciună, propagandă și dezinformare se bazează orice dictatură și se întemeiază orice sistem autoritar sau totalitar. Pentru ca o țară să-și poată apăra libertatea, fără de care nu se face în veci pururi nici dreptate și nici pace, e nevoie de adevăr. E nevoie de informatii corecte, netrunchiate, nemanipulate”

Și mi-am adus acum aminte de limbajul de lemn al celui din cauza căreia această Românie suferă, transpiră în scâncetele durerii, se zbate în mocirla creată de ariviști, suspină cu lacrimi pe obraz de nedreptate, mi-am adus aminte de cel care acuză pe alții ca să distorsioneze adevărul și să se acopere el și acțiunile lui, cel care a călcat orice în picioare și mai ales reforma și politica de stânga adevărată, cel care aruncă pe alți politicieni punând vina în cârca lor când de fapt din cauza lui mult rău s-a abătut peste România, cel care a adus minerii în București de două ori, sosiri plătite cu morți și răniți de care nimănui nu-i pasă, cu dosare îngropate și neelucidate, cel care a format precum Victor Frankenstein creaturi ce au adus României numai tragedii, dezavantaje, imagine cenușie, găuri morale, degringoladă, degradare umană. Lasă să râdă străinii de noi că merităm. Mesajele transmise la televiziune în aprilie 1990 când oameni nemulțumiți au ieșit în stradă sunt concludente: „…și astăzi în capitală s-au produs mitinguri neautorizate care au perturbat serios circulația rutieră în zona Piața Universității, perturbare, de altfel, începută în ziua de ieri, duminică, 22 aprilie 1990, orele 18.00. În acest context, trebuie sublinat faptu’ că, pe lîngă cei prezenți care și-au desfășurat demonstrația pașnic, unele elemente certate cu ordinea și disciplina au produs dezordine și pagube materiale“… așa stau lucrurile hmmmm, măi dragă…prostule de român…semnat ”Tătuca”