În perioada guvernării Năstase, în 2003, a fost adoptată legea funcționarului public, la presiunea Uniunii Europene care cerea o cât mai mare depolitizare a administrației și o cât mai mare stabilitate pe funcții. Dar politizarea a continuat accentuat și sistematic.
După plecarea PSD-ului de la putere, guvernele Tăriceanu 1 și, mai ales, Tăriceanu 2 au schimbat om cu om de prin deconcentrate (de la inspectorate școlare, la spitale, direcții agricole, OPC, direcții ale finanțelor publice, inspectorate de muncă, direcții agricole etc.), folosind tot felul de tertipuri ale legii. Asta la nivel central.
Procesul de feudalizare a continuat în România. Raportându-ne la orașul nostru, putem spune că feudalizarea este mai acută acum ca niciodată, mai degrabă în acest mandat s-a lucrat cel mai mult la politizarea instituților publice, cu schimbări din funcții sau angajări pe principiul nepotismului și a muncii în sânul partidului, al cărui reprezentant are funcția executivă, aleasă prin votul majorității, majoritate care se pare că domină cealaltă parte, cea intelectuală și cultă a orașului.

Regimul pesedist a reușit să planteze în majoritatea organismelor menționate persoane care reușesc să probeze celebrul principiu al lui Peter cu indivizii ridicați la nivelul propriei incompetențe. Crearea unei Strategii de Depolitizare a Instituțiilor Publice și de Creare a unui Corp de Funcționari Publici Independent în România ar trebui să fie principala preocupare a noastră, a opiniei publice mai ales, a celor ce ar putea prin propriile demersuri și demonstrații de civilizație să schimbe ceva în țara asta și implicit în orașul ăsta plin de politruci. Primarul Petre Țone a angajat și schimbat în funcții permanent de când a câștigat alegerile odată cu valul USL, reușind o politizarea totală, de la director de liceu, director de muzeu la polițist local, funcționar public sau femeie de serviciu. Toate după chipul și asemănarea lui, în marșul dansant către o politizare absolută, către manipularea consilierilor locali sau mass mediei, mai ales cea înfometată sau lipsită de verticalitate.
Oltenița nu face decât să vină cu dovezi certe cu privire la lipsa oamenilor capabili din funcțiile importante, lăsând loc celor setoși de asuprire și putere, dezbinare, celor inferiori ce abia așteptau de pe margine, tot încălzindu-se de zor ani de zile, să intre în scenă. Ei, ipocriții ajunși în funcții, parveniții, sau ca să evocăm vorbele lui Eminescu ”găgăuții și gușații”, sub fațada bunăvoinței, a cumsecădeniei, să pârjolească locurile unde ajung să facă magia neagră cu bagheta prin instituțiile ce devin cu fiecare zi ce trece teritoriul lor. Astfel au ajuns niște oameni dubioși și de calitate îndoielnică, persoane fără pregătire și fără maturitate ori experiență să frece și umilească, să conducă după propriile lor reguli profesori, angajați de muzeu, cetățeni, oameni slabi din rândul comunității. Adevărat că cei care se conformează sunt lipsiți de inspirație, nu au atitudine, discernământ sau coloană vertebrală.
Cine și cum vom scăpa de incompetenți atâta timp cât tentaculele caracatiței se înmulțesc, iar proștii cu diplomă invadează locuri și instituții publice importante????
Se spune că peștele de la cap se strică sau cum e turcul și pistolul. Așa s-a ajuns la corupția bestială favorizată de oamenii slabi de pe margine, conduși de incompetența jenant de penibilă a celor care conduc. Stăpânii sunt cei care recompensează pentru munca din campanii sau numesc în funcții pe criterii subiective și după ce au călcat peste cadavrul celui demis. Snobismul este în floare la Oltenița, ne-am întors în urmă cu mai bine de 300 de ani în vremea fanarioților. Unul își cumpără postul de parlamentar, altul postul de ministru, iar la nivel micro postul de primar. Dacă se cumpără posturile de preoți mai ales de protopopi, să nu ne mai mirăm de ce consecințe suportă societatea în curs de degradare continuă după ce se face acest negoț mizerabil. Și totul cu acordul celor de pe margine care asistă impotenți, incapabili, interesați sau frustrați la împuțirea nației, murdărirea conștiințelor. Și atunci banii aruncați în campanii nu trebuie recuperați? Și cum se recuperează? Să-l întrebăm pe primarul Petre Țone.
A călcat peste multe, stimatul primar, fără conștiință, fără sentimente ori onoare a demis din funcții sau a forțat demiteri din funcții, aducându-și oamenii ce îl fac să se simtă bărbat sau șef și pe care-i poate mânui după cum îi stă turbanul pe cap. A schimbat directorul Ecosal, forțând o demisie, a schimbat directorul Liceului ”Nicolae Bălcescu”, liceu adus în sapă de lemn financiar, cu îngrădirea dreptului la învățătură prin reguli și norme inumane și transformarea lui în penitenciar. A schimbat directorul Muzeului Civilizației Gumelnița jucându-se cu fostul director Mihai Neagu exact ca și cu o pradă, instrumentele de apărare solide lipsindu-i acestui Neagu pentru că nu e nici pesedist, nici lipsit de bun simț, nici pupător de moaște vii.
Țone a angajat după cum a vrut mușchiul lui, fără să țină cont de nicio regulă umană sau lege, pune pe mese hotărâri de Consiliu Local lucrate extrem de contradictoriu și periculos și pe care ”dragii” de consilieri le votează fără să analizeze și fără să țină cont de conținut, de ce efecte produc pe viitor sau că ar putea să dea cu subsemnații vreodată prin vreun loc cu procurori. Și atunci cum să mai progreseze Oltenița? Legea pământului spune că acela care e muls, mulge la rându-i de unde poate, ca să-şi scoată pârleala. Oamenii îşi continuă ”afacerile” pentru că au convingerea că sunt intangibili, convingere generată de prieteniile şi legăturile pe care le au pe plan local. Datorită acestor legături se creează discrepanțe, astfel se formează feudele, așa zișii baroni de zonă, ce pot conduce în așa fel încât să dezbine aducând de partea lor incompetenții și lingăii, findcă omul capabil și cu conștiința curată, indiferent cât i-ar fi de greu din multe puncte de vedere nu se murdărește, nu acceptă compromisuri, nu jinduiește, nu acceptă manevrele. Așa se fac nedreptăți, jafuri instituționale, averi colosale, așa se formează tentaculele veninoase ale uriașei caracatițe – situații imposibil de suportat de un om normal la cap.
După căderea comunismului sistemul de promovare a devenit o luptă cu proștii, s-a hidoșit orice bun mers al problemelor, s-au format niște mutații debilitante. Primarul influenţează numirile pe funcţii importante. De ce? Sau bun face asta, dar de ce promovează incultura și nesimțirea, de ce nu păstrează oameni competenți în funcții, de ce întotdeauna alegerile se fac pe criterii anacronice? Funcţiile se decid, inclusiv în Parchet sau pe instanţe. Şefii de inspectorate se promovează pe funcţii prin intervenţii politice şi tot prin influenţe politice se decid funcţiile din serviciul de informaţii al MAI.
Bolile sau maladiile care apar din anormalitățile din materialul genetic al unui individ se numesc maladii cromozomiale. Acest sistem bolnav a permis consolidarea unor caracatiţe locale în care politicienii importanţi pe plan local sunt protejaţi de diverși şefi ai structurilor locale. E greu să asculți strigătul unui om care îți spune că nu mai rezistă și să nu poți face nimic. Și uite așa se prostituează unii, politic sau intelectual, prostituție mult mai periculoasă și de temut decât cea sexuală.
Diagnosticarea bolilor psihice, potrivit literaturii de specialitate, este realizată de medicul specialist psihiatru sau psiholog, folosind diferite metode. Astfel, sunt importante istoricul medical al pacientului, observația și chestionarele. Psihoterapia și medicația sunt principalele opțiuni de tratament care implică intervenția socială. Aceeași literatură de specialitate spune că în funcție de gravitatea cazurilor, poate fi necesară internarea sau supravegherea medicală directă și tratamentul involuntar al bolnavilor. Iar România este plină de astfel de bolnavi. Luați la bani mărunți, toți am putea fi diagnosticați psihiatric cu o maladie sau un sindrom, mai gravă sau mai puțin gravă, ușoară sau trecătoare. De altfel, Psihiatria (din limba greacă: psyché (ψυχη) = spirit, suflet și iatros (ιατρος) = medic) reprezintă specialitatea medicală care studiază tulburările mintale ; etiologia și patogeneza lor, organizează asistența și stabilește măsurile profilactice, terapeutice și de recuperare a bolnavului cu afecțiuni psihice. România și toate orașele, județele ei, este plină de persoane cu maladii psihiatrice. Întotdeauna o boală de acest fel este recunoscută din cauza exagerării cu care lucrează pacientul, a obsesiilor de orice natură.
Leacul prin care poți supraviețui maladiilor acestea specifice unei comunități fără idealuri, unei comunități înfrânte psihic, este solidaritatea umană. Nu aruncarea la câini a unui țap ispășitor, nici învinuirea la nesfârșit, nu obediența și nici pupatul favorizant. Schimbarea stă în fiecare dintre noi, și nu neapărat că a devenit un slogan, dar este adevărat când spunem că schimbând mentalitatea, schimbăm împrejurările, nivelul de trai și viața.
Pentru orice există un preț iar ceea ce dărâmi sau distrugi, ce ataci și lovești, fără milă și conștiință, injust și inuman, cere o plată. Și nimeni nu este nemuritor. Cei care fac rău vor plăti. Dar noi ce facem? Cu ce preț plătim consecințele ”manelizării” politice a populației?