Cine vrea să mişte lumea trebuie mai întâi să se mişte el însuşi.

Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă.

Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.

Invidia este ulcerul sufletului.

Iar dacă lipseşte unirea, nici Statul nu poate fi bine cârmuit, nici casa bine gospodarită.

Sfatul meu este să te căsătoreşti. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof.

Mănânci pentru a trăi, nu trăieşti pentru a mânca.

Adevărata înţelepciune este aceea de a şti că nu ştii nimic.

Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău.

Dragostea este, până la urmă, dorinţa de a poseda binele, în permanenţă.

Ştiu ce e binele, dar săvârşesc adesea răul.

Socrate

Socrate (greacă: Σωκράτης Sōkrátēs; n. cca. 470 î.Hr. – d. 7 mai 399 î.Hr.) a fost un filosof din Grecia antică. S-a născut în Atena. Mama sa, Phainarete, era moaşă, iar tatăl său, Sophroniscos, era sculptor. Socrate a urmat cursul studiilor oricărui tânăr din vremea sa şi a învăţat gramatică, muzică, geometrie. Eforturile minţii trebuiau combinate cu cele ale trupului în Atena acelui moment. După finalul războaielor medice, suferind pierderi, populaţia Atenei era într-o perioadă de refacere. Ulterior, după terminarea acestor cursuri, Socrate a avut parte de două îndrumătoare total opuse din punctul de vedere al caracterului. Maximus din Tyr citează două femei: Aspasia din Milet era o curtezană, iar Diotima din Matineea, preoteasă. După Eschine, Aspasia l-a învăţat pe Socrate că dragostea îi face pe oameni mai buni şi aceasta trebuie să fie legea şi măsura vieţuirii dintre oameni. Platon precizează că Aspasia dispunea de o elocinţă deosebită. Vorbește de ea  în Menexenos, dar este evidentă ironia lui Socrate atunci când face din ea un profesor de elocință. Şi Xenofon vorbește de Aspasia în legătură cu Socrate. Diotima din Matineea i-a sădit lui Socrate respectul faţă de divinitate. Ea apare ca personaj în Banchetul de Platon, unde povesteşte naşterea lui Eros, zeul iubirii.
Puţini oameni ştiu că Socrate nu a fost doar un filosof priceput, ci şi un soldat experimentat. Astfel, Socrate a participat la trei campanii militare.

De la Socrate ne-a rămas principiul: “Singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic”.  Socrate a fost atât de dur în formularea acestui principiu, fiindcă îi critica pe cei care se credeau în materie de cunoaștere alfa si omega, fără să recunoască atunci când nu știau ceva.