Daca Dumnezeu nu s-ar fi odihnit duminica ar fi avut poate timp sa-si desavarseasca creatia: lumea.
Daca Dumnezeu nu s-ar fi odihnit duminica ar fi avut poate timp sa-si desavarseasca creatia: lumea.
Nu sunt bogat. Sunt un om sarac cu bani, ceea ce nu-i acelasi lucru.
Primul semn al batranetii e atunci cand incepi sa semeni cu tatal tau.
Lectiile cu care obisnuieste sa ne surprinda destinul fac mai evidenta conditia noastra de simple jucarii ale unui hazard indescifrabil, a carui unica si dezolanta recompensa este, deseori, doar incapacitatea de a intelege si uitarea.
Cel mai dureros mod de a-ti fi dor de cineva e sa stai chiar langa el stiind ca nu-l poti avea.
Exista ceva poetic, ceva muzical intr-un elicopter. E acel strop care iti aminteste de un aparat si tot restul care iti aminteste de un colibri.
Fictiunea s-a nascut in momentul in care Iona a ajuns acasa si i-a spus sotiei ca a intarziat trei zile fiindca a fost inghitit de balena.
Un barbat ar trebui sa aiba doua neveste: una pe care s-o iubeasca si una care sa-i coasa nasturii.
Orice cuplu trebuie sa invete totul de la capat, ca si cum ar trai o astfel de experienta pentru prima oara. Lipsa acestei emotii si a misterului ce o invaluie face inacceptabila pornografia.
Cu un vis al lui Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cantec de Serrat.
Am invatat ca un om nu trebuie sa-l priveasca pe altul de sus, decat atunci cand trebuie sa se aplece pentru a-l ajuta sa se ridice.
Nici un barbat sau femeie din lumea asta nu merita lacrimile tale, iar acela care le merita nu te va face sa plangi.
Lucrul cel mai cumplit la moarte este ca e definitiva.
Noua ne-a fost data ratiunea, animalelor coada. O afacere foarte proasta sa renunti la un lucru atat de util si decorativ pentru a avea in schimb ceva atat de incomod si superfluu precum ratiunea. Noi am ramas in pierdere.
Cine a inventat telefonul a distrus farmecul ferestrelor.
Sexul este consolarea celor care nu au gasit dragostea.
Gabriel García Marquez
În nuvelele şi romanele sale se reunesc, în mod firesc, fantasticul şi realităţile de zi cu zi, scriitorul fiind inclus, de altfel, de mulţi critici literari în categoria romancierilor realismului fantastic sud-american.
Gabriel García Marquez a primit PREMIUL NOBEL pentru literatură în 1982. Cel mai popular roman al său este “Un veac de singurătate” (1967), vândut în peste 30 de milioane de copii şi tradus în peste 25 de limbi străine, dar foarte cunoscute sunt şi “Cronica unei morţi anunţate” (1981), “Dragostea în vremea holerei” (1985), “Generalul în labirintul său” (1989) şi “Povestea târfelor mele triste” (2004).
Marquez cunoscut de către prieteni drept Gabo s-a născut la 6 martie 1927 la Aracataca, Columbia.
Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa trăiești pentru a povesti). În anul 2007 s-a întors în Aracataca, după o absență de 24 ani, pentru a primi omagiul adus în onoarea sa de către guvernul columbian la împlinirea celor 80 ani de viață și 40 de la prima publicare a celui mai cunoscut roman: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).
García Márquez dezvoltă un interes personal pentru cinematografie; în perioada de adolescență petrecută în Barranquilla, împreună cu pictorul Enrique Grau, scriitorul Álvaro Cepede Samudio și fotograful Nereo López, participă la realizarea scurtmetrajului La langosta azul (Langusta albastră).
In primii ani de viata, autorul Gabriel García Marquez a fost crescut de bunicii sai, in timp ce parintii au fost mai mult niste straini pentru el. Avand o mare influenta asupra copilariei sale, Garcia Marquez s-a inspirat adesea, in romanele pe care le-a scris, din povestile si sfaturile primite de la bunicul sau, un veteran al razboiului civil din Columbia, intre 1899-1902.
Pe cand era student, Gabriel García Marquez a decis sa fie autodidact si a preferat sa studieze singur, dupa ce a renuntat la facultatea de drept, pentru a se lansa in jurnalism. Foarte devreme, nu a aratat nicio retinere in criticile formulate la adresa politicii interne si externe a Columbiei.
În 1950 studiază cinematografia în Centro Sperimentale Di Cinematografia di Roma, având ca profesori pe argentinianul Fernando Birri și cubanezul Julio García Espinosa, care mai târziu vor fi declarați fondatorii Noului Cinematograf Latinoamericán.
Mai multe producții cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez. Filme la care a colaborat: El gallo de oro (1964) (Cocoșul de aur), Roberto Galvadón și Tiempo para morir (1966) (Timp pentru moarte), En este pueblo no hay ladrones (1965) (În satul ăsta nu există hoți), Juego peligroso (1966) (Joc periculos), La viuda de Montiel (1979) (Vaduva lui Montiel), Mária de mi corazón (1979) (Maria inimii mele) etc.
În 1990 García Márquez a călătorit la New York, unde l-a cunoscut pe regizorul Woody Allen.
In 1998, cand depasise deja varsta de 70 de ani, Gabriel García Marquez si-a vazut implinit un vis de o viata, dupa ce a cumparat pachetul majoritar de actiuni de la publicatia columbiana Cambio, cu banii obtinuti pentru premiul Nobel. Inainte de a se imbolnavi de cancer limfatic, in 1999, romancierul sud-american a contribuit adeseori la continutul publicat in acel saptamanal de limba spaniola.
“Sunt un jurnalist. Am fost intotdeauna un jurnalist“, spunea romancierul in acea epoca. “Cartile mele nu ar fi putut sa fie scrise daca nu as fi fost un jurnalist, pentru ca tot materialul din ele a fost inspirat de realitate“, mai spunea GABRIEL GARCIA MARQUEZ.
Surse : ro.wikipedia.org stirileprotv.ro
Lasă un răspuns